1,884 matches
-
Presarul se depărta de masă și veni spre ei călcând greu în cizme. Pe Gheorghe îl apucă un tremurat. - Caii! răcni. Se dădură doi pași înapoi. Celălalt stătu. Tăcură. - Caii, mă, caii! o îndulci comisarul. Avea niște ochi galbeni, de motan. Îi privea parcă pe dinăuntru. Paraschiv nu mai putu să rabde și se uită afară. Palma celui din față îi căzu grea, peste gură. Avea inele de alamă pe degete și-i clănțăniră dinții. - Nu da, dom' șef! scrâșni. Sergentul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din pioneze. Pe dușumele, Procopie uitase un caiet cu scoarțe albastre. Simți că i se face frig. Ieși. Afară, soarele de noiembrie, tocit și șters, cădea peste case. Sub streașină se așternuse un strat de frunze roșii de viță sălbatică. Motanii se tăvăleau a dragoste în jarul lor. Câinii se scărpinau de pomi. Intră în casă. Maică-sa spăla, și mirosul de leșie, vechi și cunoscut, îi aduse aminte că are de făcut treabă. Nu întrebă nimic. Se închise într-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
verzi-coclite, soarele, cât polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea muierea din casă. În salcâmii lustruiți de crivăț se posomora cerul cât era el de albastru, numai cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe fiind. Ar fi trebuit să aprinzi o luminare dacă n-ai fi cunoscut, dar văduva cunoștea. Pe podeaua de lut amestecat cu bălegar stătea aruncat un strat mai mărișor de nisip. Mirosea stricat, pentru că în el se mai ușurau motanii babei, dar dedesubt, în răceala lui, stăteau morcovii, niște cotolani roșii, înverziți, buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa pe vine, scormonea unde știa și-și umplea poala. Dincolo, babelor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
inspiră, cântă barde - Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere!... Dar de unde? Scârție de vânt fereastra, In pod miaună motanii - la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă. Uh! ce frig... îmi văd suflarea - și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă Ca țiganul, care bagă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-un negru purec Să-mi moi degetul în gură? am să-l prind - ba las săracul. Pripășit la vro femeie, știu că ar vedea pe dracul - Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. Măi motane, Vină-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic; De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filozof de-aș fi? simțirea-mi ar fi vecinic la aman! In prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarelor ce scapăr Li arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan. Sau ca popă, colo-n templul închinat ființei care După chip ș-asemănare a creat mâțescul neam, Aș striga: o motănime! motănime! Vai... Haram De-al tău suflet motănime, nepostind postul cel mare. Ah! Sunt pintre voi de-aceia care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pintre voi de-aceia care nu cred tabla legii, Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte Ce destinul motănimei îl desfășură-nainte! Ah! atei, nu temeți iadul ș-a lui Duhuri - liliecii? Anathema sit! - Vă scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fire, mintea mai presus de minte Ce destinul motănimei îl desfășură-nainte! Ah! atei, nu temeți iadul ș-a lui Duhuri - liliecii? Anathema sit! - Vă scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii {EminescuOpVII 119} pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
părete. Un dulap cu cărți bisericești, un scaun cu spata [î ]naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru. iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
epoca pantalonilor cu basma, un copil frumos și plăcut. Cu ochii albaștri ai mîni-sa și cu părul cel negru al tătîni-său, cu fața albă și gingașă de-ai fi tăiat-o c-un fir de păr și curios ca un motan, el își crease multe plăceri domestici, cari altfel nu supărau pe nimenea. Dușmănia lui cu gânsacii și cu gâștele cu pui, amicia intimă cu Șoltuz, cânele de la stână, pe care îmbla și călare, puii de gâscă mici pe care-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încântătorii prieteni ai „eroului”: misterioase femei și zeițe prietene (de la zeița nenumită a unei după-amiezi însorite de iarnă, cu păr de aur vechi, la „bruna rowena”, la „tânăra nefa”); animale ciudate, cel mai adesea pisici cu multă personalitate (ca theobald, motanul cu virtuți terapeutice, care știe să alunge supărarea), dar și un „câine de aer”, un „crocomur”, un „rinocal”, un „broscoporc”, un „pisicâine” etc.; ne întâmpină apoi o galerie de inși curioși, ca prietenul tatălui lui vasilescu, care în vacanță la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În felul acesta însă, auzindu-se toate laolaltă, erau ca un frunziș care foșnea. Cărarea era netedă și totuși suia în trepte. Mergea fără efort. Timpul nu curgea, era o singură clipă care mergea odată cu el. La picioare, îl însoțea motanul negru pe care-l găsise demult, în copilărie, și pe care, de teamă că părinții nu-l vor lăsa să-l aducă în casă, îl ascunsese în cotețul pustiu al câinelui sfâșiat, într-una din iernile vechi, când coborâseră lupii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
teamă că părinții nu-l vor lăsa să-l aducă în casă, îl ascunsese în cotețul pustiu al câinelui sfâșiat, într-una din iernile vechi, când coborâseră lupii. Se bucură, văzându-l, și nici măcar nu se întrebă de ce, pe măsură ce înaintau, motanul se făcea tot mai mare, cât o pisică sălbatică, apoi căpăta ochi sfredelitori de linx și, în cele din urmă, mers mătăsos de ghepard. Nu se temu nicio clipă, animalul emana o tandrețe care îi dădea putere, așa cum pășea alături de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o țigară... — Nu știu ce să zic... — Păi, nu căutai o înjurătură cu blocul ? Poftim înjurătura ! — Chiar așa, își aminti Maca. Tocmai ce-mi lipsea. Asta ar fi, cum s-ar zice, ziua a șasea. — D-apoi vezi, spuse bărbatul, întinzând mâna. Motanul negru i se înfoie pe umăr, ca o bufniță. — Nu mai am nicio țigară, spuse Maca. Ți le-am dat pe toate. De ce simt toți nevoia să-mi ceară o țigară ? — Dacă nu mai ai, îți dau eu. Da’ mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
duse totuși mâna la buzunarul de la piept, însă pentru că auzi mesageria telefonului mobil. Se trase mai aproape de felinar, să citească. Citea fără să înțeleagă. Dar literele ce îi jucau pe dinaintea ochilor se potoliră până la urmă și atunci scoase un urlet. Motanul scheună, pierzându-se în întuneric, iar bărbatul, ridicând din umeri, dispăru în casa scării, după el. Maca merse până în mijlocul aleii. Tot striga răgușit, până când, căznindu-se, reuși să articuleze : — Tăceți dracului din gură, nenorociților ! A murit Jenică, și-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umane întrun anumit animal constituie elementul de subminare a planului ,,nuvelistic’’ de către fantastic. De data aceasta, dorința tânărului împărat de a lua de soție pe fiica de împărat este condiționată straniu și fad, astfel, el trebuie să calce pe coadă motanul ce-o însoțește pretutindeni pe frumoasă. Numai așa prințesa ar putea fi smulsă din vrăjitoria urzită de bizarul animal. Elementul acesta, respectiv motanul, va apărea ulterior și în La hanul lui Mânjoală. Nu tocmai lesne de împlinit, până la urmă ,,clauza
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
soție pe fiica de împărat este condiționată straniu și fad, astfel, el trebuie să calce pe coadă motanul ce-o însoțește pretutindeni pe frumoasă. Numai așa prințesa ar putea fi smulsă din vrăjitoria urzită de bizarul animal. Elementul acesta, respectiv motanul, va apărea ulterior și în La hanul lui Mânjoală. Nu tocmai lesne de împlinit, până la urmă ,,clauza’’ este satisfăcută, ,,dar în sfârșit odată găsi tânărul vreme cu prilej când cotoiul dormea și atunci călcă pe coadă cu toată puterea’’. Ce
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
imagini este însoțită și de texte scurte, pe care, dacă nu știi să le citești, nu mai știi cum se termină povestea. De aceea trebuie să înveți să citești chiar și numai pentru a afla ce s-a întâmplat cu motanul neascultător sau cu iepurașul de turtă dulce... Biblioteca este și ea o școală ai cărei elevi învață de la eroii cărților preferate cum se procedează în diversele probleme ale vieții, ce cale să urmeze pentru a-și pune forțele în slujba
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a îmbăia,/ Cu castravete ți l-a pune./ A lua castravetele și ți-a spune:/ ,,De-o fi păr de vacă, de bou/ Păr în păr Păr de cal, păr de iapă/ Păr în păr/Păr de mâță, păr de motan/ Păr în păr,/ Păr de găină, păr de cocoș/ Păr în păr,/ Păr de gâscă, păr de gânsac/ Păr în păr,/ Păr de ghițá, păr de ghițăl/ Păr în păr,/ Păr de nouăzeci și nouă de neamuri/ Să cheie, să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
doamne ar trebui să izbucnesc într-un torent de imprecații. Dar n-o fac, pentru că vina nu aparține exclusiv redacției. Cititoarele contribuie și ele cu ticăloșiile unor locuri comune și stângăcii jenante. Povestea siropoasă a prieteniei dintre cățelul Blacky și motanul Sică te face să te rușinezi că aparții rasei umane. Am încercat s-o citesc pisicii mele Augusta, dar până și ea a fugit pe fereastră după două paragrafe. Tâmpeniile invadează chiar și nelipsita integramă a revistei. Definiții rebusistice dificile
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
după cum rezultă din degradarea unui ideal eroic până la a se converti în opusul său sau din înnobilarea elementului corporal al naturii umane"66. Primul caz poate fi reprezentat de interesul suscitat de E.T.A. Hoffmann prin Părerile despre viață ale motanului Murr, ce parodiază (și nu doar prin titlu) Viața și opiniunile lui Tristram Shandy. Gentleman a lui Sterne. Cel de-al doilea are ilustrarea perfectă în Gargantua și Pantagruel. Trăsătura remarcată de Jauss conține și motivația succesului de care s-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aflau și două studente ce frecventau des biblioteca respectivă, pe care le cunoștea din vedere. Voia neapărat să facă cunoștință cu ele, mai ales că una din cele două i se lipise de suflet. Pândea pe furiș, cum pândește un motan vrăbiuțele ce ciripesc printre ramuri, și aștepta cu stoicism clipa potrivită. Din când în când, își întrerupea activitatea pentru câteva secunde și se și vedea plimbându-se cu ea la braț prin Cișmigiu. Doamne, ce fericire! Tocmai de aceea voia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca sigur, bunicii. Deci copii au nevoie și de bunici. Fără bunici copilăria nu e copilărie, familia nu e familie. Ar mai trebui ceva. Măcar un pudel cu părul alb ca puful de porumbel, care să-i apere, și un motan, care să toarcă pe fotoliu visând la șoricei, în timp ce copiii se vor juca între ei. Pentru aceasta își vor construi o locuință nu mare și nu agresivă, trei camere potrivite cu dimensiunea familiei: una pentru fete, una pentru băieți și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]