KorAP: Find »[drukola/base=motor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...1793 >

44,803 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

sînt spune șoferul, așezîndu-se la volan. Dar nu despre asta e vorba. Fiecare clipă în plus înseamnă alți centimetri de zăpadă și nu cred că o să ne mai putem întoarce. Fără să mai asculte pe vreunul dintre călători, șoferul pornește motorul și dă înapoi. În valul de zăpadă dintre malurile șoselei, la lumina farurilor, se vede urma lăsată de botul mașinii, ca o grotă albă. Viscolul joacă nebun prin cele două fascicole de lumină. Cursa face manevre scurte, nervoase, pînă întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de schije albe, ce lunecă pe botul cursei și se preling pe lîngă geamuri, adunîndu-se la spate, precum liniile de forță pe lîngă modelul unui avion, într-un tunel aerodinamic. Să rămînem aici spune arhitectul cînd vede că șoferul pornește motorul. Măcar ne sprijinim de capătul podului. Așteptăm pînă se mai potolește vîntul. Și dacă se rupe capătul podului? întreabă Lazăr. Taci! îi șoptește studenta. Cum să se rupă?! E din beton armat. Armat cu idei și întărit cu rapoarte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în trusa permanentă a mașinii. Nu le-am folosit niciodată. Da' la ce-ar ajuta? Pericolul e vîntul, nu gheața. Cu lanțuri pe roți nu mai ești la discreția vîntului, ca pe schiuri spune Lazăr, ridicîndu-se. Cursă mare, frumoasă, confortabilă, motor bun ce ne pasă?! Tăticu', nu ți-ar strica un an-doi de șantier, să-nveți ce-nseamnă șoferie. Hai să vedem de lanțuri. Lazăr își strînge la piept scurta de fîș îmblănită, îi ridică gulerul și-și trage pe cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înghețat! strigă Lazăr ieșind de sub mașină, tîrîndu-se pe burtă pînă la ușă, de teamă să nu-l arunce vîntul într-o parte. Se așază pe scaunul ghidului, în bătaia aerului cald de la radiator, să se mai încălzească, în timp ce șoferul, cu motorul ambalat, așteaptă clipa cînd viscolul va lovi mai încet, să poată porni. Lazăr își aprinde o țigară, dar cînd vrea s-o stingă, dîndu-și seama că se află în cursă, șoferul întinde mîna și-i cere. Nu spune el încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a lăsat urme adînci pe chipurile tuturor. De pe la șapte, șapte și ceva, cînd geamurile au început să se lumineze, pasagerii întorc mereu privirea spre ușă la fiecare sunet mai puternic, ori ciulesc în permanență urechile, doar-doar vor prinde zgomot de motor. Dorin s-a ridicat de lîngă sobă, unde a dormit pînă spre ziuă cu fundul pe un lemn, care i-a fost luat pe la cinci și aruncat în foc, a ieșit și stă în mijlocul șoselei, bătut de viscol, așteptînd o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine să facă o comandă fulger, în contul telefonului de acasă, cu restaurantul Sălcii. Doi erau morți deja spune asistenta șefă intrînd în urma lui în cabinet. Poveste veche, bombăne Runca, ștergîndu-și ochelarii -, dacă-i prinde viscolul, rămîn în mașină, lasă motorul să meargă, să aibă căldură, ei adorm, zăpada înfundă eșapamentul, gazele intră în mașină, îi asfixiază... I-ai transmis? ridică ochii miopi în direcția lui Radu, zîmbind. Ce, cui?! se miră acesta. Aurei. Ți-am strigat să-i transmiți sărutări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă și Dracul coada... Vlad pornește motoarele, ocolind cu grijă mașina destroienită. Paula deșurubează capacul termosului, umplîndu-l cu cafea. Poftim, să poți fi treaz, atent la șosea. Mulțumesc! îi întoarce Vlad capacul gol, dar imediat ce fata îl ia, el îi prinde mîna. Mai ești supărată pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lei, grăbindu-se apoi către maternitate, înfuriat la gîndul că nu i-a luat profesorului, măcar în împrumut, o mie-două, să aibă, că replica "bani de țigări am", aici, în Valea Brândușelor, n-o fi numai scornirea vreunor guri rele. Motorul cursei, pornit cu greu din cauza bateriilor descărcate, n-a reușit încă să încălzească interiorul. Geamurile stau acoperite de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din cauza bateriilor descărcate, n-a reușit încă să încălzească interiorul. Geamurile stau acoperite de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă șoferul, oprind motorul. În liniștea din cursă, de departe, se aude zgomotul autofrezei. După vreun sfert de oră, cînd autofreza s-a apropiat destul, grupa de mecanici curăță zăpada de la roți și din fața cursei. Vreun accidentat, aveți nevoie de ceva? întreabă Paula apărută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
locul ei, nu mai respinge brațul din jurul mijlocului, răsturnîndu-se încet, cu plăcere, pe genunchii tînărului, atingîndu-i lung obrazul cu palmele, șoptindu-i, în atingerea buzelor, crîmpeie de vorbe frumoase. Ce-ar fi să renunțăm la spectacol? o întrebă Vlad, pornind motorul, zorit de claxonul microbuzului. Cum vrei tu, Vlad, răspunde Paula, rămînînd lipită de umărul lui numai să nu se supere prietenul tău. Uite un plug! se bucură ea copilărește, arătînd cu mîna întinsă înainte, departe. Avem noroc. De ce? se necăjește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

beznă senzuală profundă. Încercase să își stimuleze scula contractând și relaxând mușchii pelvieni și fesieri, dar aceasta nu răspundea la comenzi. Gândind situația în termeni de mecanică, Dan își închipuia mușchii ca pe niște cabluri care conectau întregul angrenaj la motor, asigurând astfel mișcarea, dar cablurile acestea fuseseră retezate, iar capetele distruse nu mai stabileau nici un fel de conexiune. Se întâmpla uneori ca, deși Carol nu considerase că e potrivit să observe așa ceva, Dan să dea frâu liber câtorva lacrimi, efect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
supus condiționării, ca să poarte povara acestei metamorfoze inacceptabile. Claxoanele urlau în creierul lui Bull. Se uita în gol, la betonul crăpat care servea drept parcare în față la Elite Cattery. Își ridică violent piciorul de pe ambreiaj și reuși să înece motorul. Bull transpiră puternic pe parcursul celor câteva secunde necesare pentru a porni motorul, dar mintea nu i se limpezi. Trecu de părculeț, încercând să identifice în scenariul serii precedente momentul când ar fi putut să fie atât de beat încât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
lui Bull. Se uita în gol, la betonul crăpat care servea drept parcare în față la Elite Cattery. Își ridică violent piciorul de pe ambreiaj și reuși să înece motorul. Bull transpiră puternic pe parcursul celor câteva secunde necesare pentru a porni motorul, dar mintea nu i se limpezi. Trecu de părculeț, încercând să identifice în scenariul serii precedente momentul când ar fi putut să fie atât de beat încât să nu observe că se arsese la picior. Să fi fost de vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
în ritmul muzicii de jazz care răzbătea din cele opt boxe negre și romboidale, amplasate în mașină. Semaforul își schimbă culoarea și Alan apăsă pedala de accelerație cu bucuria nebună pe care ți-o dă numai reacția promptă a unui motor puternic. Continuă să se strecoare prin trafic, schimbând benzile, accelerând, frânând, alunecând ca într-un dans fără partener prin defileul de la Marylebone Road, nimerind cinci lumini verzi la rând, până la înălțimile reci ale podului suspendat de pe Westway. Alan era entuziasmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
întărite. Îi explicase detaliat lui Bull cum vaginul său era un organ independent, separat de zona care îl înconjura. Îi spusese că nu are ureteră și că vaginul se termina în spatele rotulei, care îl acoperea ca pe un cilindru de motor. Într-adevăr, de două zile nu mai simțise nimic din labilitatea caracteristică ultimei perioade. Își spuse că anatomia nu-i mai e afectată de ciclurile lunare. Și chiar așa era. Ce prostie din partea lui Alan să se lase dus de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

m-am întors eu de la școală tocmai când se însera și de câte ori n-or fi trecut avioane cu reacție pe cer și nu s-or fi auzit autobuzele de la cap de linie uruind, bufnind ca tusea măgărească, claxonând sau ambalând motoarele înainte de-a pleca în cursă. Ce-ar fi fost să le țin minte pe toate? Șahist nu sunt, nici elefant, nici vreo arătare cu memorie hipertrofiată. Dacă el spune că-n ziua aia l-am salvat de cinci puști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să fie mult mai îngăduitor decât orice avion cu motor (despre care se știe că nu te va lua în zbor pe motivul năucitor că ești mic și te cheamă polonic) și să te lase să privești sau să-ți amintești (e totuna) cum de acolo, chiar din interiorul decupajului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
nu aflasem încă era că în vacanța aia trebuia să traversez definitiv Valea Ialomiței, să ajung pe Lunca Siretului și să rămân pentru o vreme la Uca. Se făcuse timpul să învăț o expresie nouă: ne mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea spre adăpostul ei preferat, de la capătul străzii. — N-are rost ca niște oameni ca noi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
plin de zgomote: zăcea Într-un loc necunoscut, Într-o poziție ciudată. Izbuti să se scoale și văzu În jur o cantitate uriașă de cratițe risipite pe podea. Recunoscu, foarte greu, un frigider Într-un obiect care semăna cu un motor vechi de automobil. Ridicîndu-și privirea, zări Ursa-mare printre picioarele unui fotoliu suspendat la vreo zece metri deasupra capului lui; coborîndu-și ochii, văzu la picioare Golful Neapole rămas intact. Avea senzația că nimerise fără nici o hartă la Îndemînă, Într-o țară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
liniște desăvîrșită și alarmantă. Ai fi zis că locatarii transmit fără Încetare știri urgente, de o importanță vitală. Acum, cînd nu se mai auzeau fluierăturile și suspinele, domnea peste tot o liniște lugubră, ca pe un transatlantic eșuat, ale cărui motoare s-ar fi oprit, lăsînd să se audă clipocitul monoton al apei În creștere. — Aceasta-i camera 6, anunță băiatul. — Ca s-ajungi la camera 100 Îți trebuie, cred, o zi Întreagă... — E la etajul al treilea, dar domnul Travers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
treabă. I-au făcut de petrecanie pe mal... Nu mă simt deloc bine, Digby. Înnebunesc. Mi-e din zi În zi mai rău... De undeva, de foarte departe, se auzi, răzbătînd printr-o fereastră deschisă la primul etaj, păcănitul unui motor de automobil. Digby Își lipi buzele de gaura cheii și spuse: Nu pot să mai rămîn, Stone. Ascultă! Nu ești deloc nebun. Ți-au vîrÎt doar niște idei În cap. Te-au Închis pe nedrept aici. Am să te scot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
aici. — Pe dumneata? Păi, ești destul de sănătos. Dumnezeule, poate că nici eu nu-s nebun! Dacă vor să te Închidă aici, Înseamnă că-i trădare! — Țin-te bine! — O să Încerc... Știi, aveam unele Îndoieli... Mă gîndeam că poate au dreptate... Motorul de automobil nu se mai auzea. — Ai cumva vreo rudă? — Nici un suflet. Am avut o nevastă, dar m-a părăsit. Și pe bună dreptate, băiete, pe bună dreptate. A fost multă trădare! — Te scap eu de-aici! Încă nu știu cum, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
atîta de plecarea mea? Ochelarii fără rame prinseră lumina lămpii și o reflectară pe perete. — Nu mă tem de plecarea dumitale, răspunse Johns, mă tem că doctorul n-o să te lase... În aceeași clipă auziră amîndoi duduitul depărtat al unui motor. Ce taină ascunde doctorul? Întrebă Digby. Și cum Johns scutură din cap, proiectînd din nou reflexele ochelarilor pe perete, Digby adăugă: — SÎnt sigur că nu-i lucru curat. Bietul Stone a surprins o scenă ciudată, de aceea a fost Îndepărtat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
un balon fantomatic. Și adăugă: Poftim, urcați. Cred că o să putem circula. N-o fi mai rău În altă parte decît aici! Poate că nici n-o să fie bombardament. — Ba au și apărut semnalele galbene, răspunse șoferul, punînd În mișcare motorul vechi, care Începu să păcăne. Trecură prin Knightsbridge, apoi prin Hyde Park, și de-acolo o luară pe Bayswater. CÎțiva pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile facultative - doar apăruseră semnalele galbene. CÎrciumile erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]