1,791 matches
-
Maria, să-i dea putere să treacă și peste această zi de muncă istovitoare. Se întoarse în cămăruță și își sărută ușor nevasta și copiii, pentru a nu le strica dulcele somn al dimineții. Inima i se mohorî, văzând chipul muierii încercat de griji. Brațele mamei, strângând la piept odorii, îi amintiră de nevoile ce îi tulburau liniștea familiei. Surâsul nevinovat care se întindea pe buzele copiilor îl făcu brusc să uite de necazuri. Reveni în tindă unde apucă plosca și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cinci ani, plângea și se opintea să-și apere mama, l-au bătut În baionetă pe canatul ușii: cum Înțepi fluturii cu acul În insectar, Închipuiește-ți, cei cu efectul de care vorbeai mai Înainte. Apoi, când s-au plictisit de muiere, i-au tăiat țâțele și capul. Când să plece, au trasat pe perete o cruce sârbească și vorbele: Șobolani ustași. Tăcere. Faulques a căutat zadarnic ochii interlocutorului În lumina roșietică ce-i Încadra fața. Glasul care istorisise era obiectiv și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și beneficia de un oarecare statut de curtoazie. Avea faimă de artist morocănos și cam excentric, dar care plătea punctual tot ce cumpăra, respecta obiceiurile locului, obișnuia să invite la o bere ori la o cafea și lăsa În pace muierile din sat. A intrat În ferometal și a comandat patru cutii de verde oxid de crom și tot atâta de siena natural, din care nu mai avea prea multe. Avea nevoie de aceste culori ca să termine pământul pictat pe frescă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ajunge aici. Am muncit din greu În felurite țări, domnule Faulques. Călătoriile cer bani. Dar aveam un motiv serios. Acum știu că a făcut banii. Mă gândesc mult la a mea, știi, a adăugat după ce a tăcut o clipă. La muierea mea. Era blondă, dulce. Avea ochi căprui, ca și fie-mea. Dar să știi: la băiat nu mă pot gândi. Mă apucă așa, o disperare neagră și Îmi vine să urlu până mi se rupe gâtlejul. Odată am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
greu; head; idei; importanță; inovare; intelectual; interes; isteț; înaintaș; încăpățînat; îngîmfat; îngrijit; învățat; judecată; lan; laudă; limpede; linie; de linie; listă; logic; look; lume; de lume; mansardă; medicină; meditare; memorie; migrenă; de minte; mintea; mintios; mîini; mînă; monedă; mort; motor; muiere; nas, craniu; necesar; negru; neuroni; obraji; de om; organism; oval; pagubă; și pajura; partea corpului; pat; pămîntului; persoană; de pește; de piatră; vai de picioare; piept; pisică; pleșuv; plumb; potrivit; poză; priceput; profesor; de rață; rege; responsabilitate; serviciu; siguranță; somn
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
copil; cumnată; deces, soț; depresie; despărțire; despărțită; divorțată; doamnă; dor; familie; farmece; femeie îndurerată; femeie liberă; frică; frustrată; gol; greu; greutate; grijă; împăcare; împlinire; îndoiată; îndoliată; înmormîntare; înspăimîntare; lacrimă; lanț; liberă, singură; lipsă; martiră; măritată; melancolie; milă; mireasă; mititica; moartă; muiere; de mult; nasol de ea; nașpa; neajutorată; nefericire; nemăritată; neprotejare; niciodată; nirvana; om; orfan; păcat; părăsit; părăsită; pedeapsă; plictisită; pribeag; proaspătă; problemă; puternică; rană; rău; fără rost; săraca!; scăpare; simpatie; soacră; soartă; solitară; spinare; tăcere; tare; tinerețe; tragedie; urîtă; ursuz
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
doamnă, domnișoară, pentru că, ne-o spune poetul, pierdem clipa în care suntem cuprinși de iubire "Uite-așa rămânem orbi/ surzi și ciungi de un cuvânt/ Soarbe-mă de poți să sorbi" ("N-ai să vii"). Cântecele sunt de nevastă, de muiere, de fetie, de ursitoare, de cununie, de împreunare; oricum bărbatul este regele puternic, ușor distant, sau uneori gestificând și plângând superficial, într-o ușoară cochetărie de cântec: "Am stâlcit-o, am stâlcit-o,/ de din alb am dezalbit-o/ de din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să nu ne pierdem încrederea în timp" ("Rărirea lucrurilor"). Trecerea timpului îl determină să facă concesii. Tandru și subiectiv, visează marea fericire. Somnul, ca și la Blaga, este propice stărilor alese. El caută vremile împărate, când: "mugetul taurilor lăsa gravide/ muierile-n cetate" ("Somn"). Formula artistică în "Clar de inimă" (culegere de versuri de dragoste) variază de la un poem la altul. Dialogul este exemplar, ca în "Scurtă vorbire" sau un adevărat delir verbal, ca-n "Strigăt". Conjugând verbul a voi, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scrie și poeme fără sclipire. Ca exemple cităm: "Poem", "Strigare", "Brățara de gheață". Sedus de versul popular, dă poeziei prospețime și candoare: "Ah, mi se făcea departe/ Doamne numai cifra șapte/ când veneam cu patru roate/ și-nhămat aveam un șarpe." ("Muiere") Universul realului și cel cosmic sunt cei doi poli între care pendulează poezia lui Nichita Stănescu. Poetul, în aspectul cel mai notabil, încearcă un univers de imagini noi, de cuvinte noi; deplasează sensurile cuvintelor, le dă alte nuanțe, întruchipându-le
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
verde camforă", "meșter parfumar";,"lumina este auzită pe la colțuri", "moartea este tandră" pentru că este similară somnului, "timpul stă lungit pe timp", sprânceana este "verde și foșnită", "melodia ospăta în tine"" și mi-a adormit în verde", "cifra mea cea mai muiere", "N-ai să iarnă, primăvară", "N-ai să doamnă, domnișoară", "și incest ai fost prea cast". Și femeia devine: subțire, prună, paltină, icoană și datină, măduvă de văduvă, inimă de viperă, lumină" și mai ales "Stimată doamnă domnișoară". În concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fost aflat de la primar, omul sa încredințat că suntem niște târgoveți de treabă. Sa minunat numai că în loc să învârtim alt negoț, umblăm după cântece și ne ținem de basme și vrăji. — Dealde astea sunt berechet la noi în sat, pe la muieri și babe. Merinde nu se prea găsesc. Streinii urcă rar săși caute între fetele noastre soții, că sunt tare mândre. Și zâmbi din ochi către noi. Nu cumva vă este a însurătoare? Și ne măsură cântărindune cu privirile. Am izbutit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe lîngă tine. Cînd doi spun același cuvînt deodată, atunci crapă un drac de ciudă. Cînd vezi ceva înaintea ta, scuipă jos și zi: „Ptiu, ucigă-l toaca, cruce de aur cu noi!“ - și fă-ți cruce, că dracul piere. Muierea, cînd pleacă cu banița cu mîncare, să-și facă cruce, căci îi pune dracul piedecă. La Ajunul Crăciunului nu se pune rachiul pe masă, nici se bea, fiind el inventat de diavol, carele apoi își bate joc de cel ce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
untură de porc de la Ignat [Sf. Ignatie, 20 decembrie]. Femeii care are dinții din mijloc din falca de sus depărtați îi placeă Femeia care merge legănîndu-se, care se bîțîie, nu prea e poamă bună. Printre oi nu trebuie să umble muiere, că nu le merge bine. Fereastră Unde-i copil mic în casă, trebuie noaptea astupate fe restrele, ca să nu fure cineva somnul copiilor. Se crede că pe timpul cînd tună și fulgeră nu este bine a sta la fereastră, nici a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ieși afară cu ei, cu ochii închiși, și punîndu-i jos să zici: „Cum nu văd eu amu, așa să nu vadă cioara ori uliul puii.“ Cînd se scot puii cei mici de găină pentru întîia dată afară, atunci îi scoate muierea legîndu și ochii, ca paserile cele răpitoare să nu vadă puii. Cînd cîntă găina cucoșește nu-i a bine. Cînd cîntă găina cucoșește, se va întîmpla pagubă. Cînd cîntă găina cucoșește e spre neunirea casei. Cînd vreo găină cîntă cucoșește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de sînt, să chemi copiii în grădină și să le dai de pomană. Mărgele Cînd pui mărgele la gît, plîngi beat. Dacă un băiat poartă de mic mărgele, apoi se crede că, crescînd el mare și îmbătîndu-se, va plînge ca muierile, va fi muieros. Dacă pui copilului mărgele la gît, petrece zile cu necaz: „Mi-a pus la grumaz mărgele, să petrec zilele mele tot cu necaz și cu jele.“ Dacă cineva visează că are, înșiră sau capătă mărgele e semn
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de usturoi, bucate, cinci bani și aruncă cu ele înspre ăi tineri, ca să aibă noroc de bucate. Fetele, cînd se cunună, să aibă la sine bani, oglindă și miere de stup, iar cînd cetețul ajunge la pasagiul din Apostol: „Iar muierea să 254 se teamă de bărbat“, atunci să-l calce de două ori pe picior - și bărbatul se va teme de muiere. Cînd se cunună ginerele cu mireasa, ginerele să aibă în cizmă un cuțit și usturoi, iar mireasa să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aibă la sine bani, oglindă și miere de stup, iar cînd cetețul ajunge la pasagiul din Apostol: „Iar muierea să 254 se teamă de bărbat“, atunci să-l calce de două ori pe picior - și bărbatul se va teme de muiere. Cînd se cunună ginerele cu mireasa, ginerele să aibă în cizmă un cuțit și usturoi, iar mireasa să aibă o păpușă în sîn, că e bună de cuțit. Mireasa gătită de nuntă se pune să șadă pe o perină, crezîndu-se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cînd face aluatul pentru turte, așa, cu mînile ciucură* de aluat, se duce în grădină pe la fiecare soi de pom, însoțită de bărbatul său, care ține în mînă un topor. Dacă ajunge, de pildă, la un măr, bărbatul zice: „Bre, muiere, eu am să tai mărul ista, că nu rodește deloc.“ Femeia atunci zice: „Nu-l tăia, mă rog dumitale, că cum îs mînile mele încărcate ciucură de aluat, așa și el (mărul) la anu’ are să ro dească.“ Așa se face
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca să nu se opărească, și se sparge un ou în ea, ca să crească copilul și să se împlinească ca oul. Dacă copilul e spurcat, se scaldă în trei vineri în lapte muls de la trei vaci în trei vineri, de trei muieri iertate, adică bătrîne. în scăldătoarea unui copil nebotezat, moașa își spală picioarele, ca copilul să umble curînd în picioare și să fie iute la mers. Cînd se scaldă copilul nou-născut, i se pun la cap uneltele cu care ar trebui
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rea, să nu sudui, că trăsnește. Lemnul atins de trăsnet nu e bine să se folosească la zidiri, cu deosebire la case. Să nu stai cînd trăsnește în dreptul ușii, nici în dreptul ferestrei. în săptămîna Sfintelor Paști, nu e bine ca muierea să coase, căci atunci împarte Sf. Ilie tră snetele. Găsesc agricultorii - la arat, la prășit - vîrfuri de săgeți, o specie de silex negru, lamelos, ce nu-s altceva decît resturi dintr-un trăsnet căzut pe-acolo. Cel care este omorît
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Bulbuc, deși îl iubea pe Ion. Protagonistul părea dezorientat: "ce-ar fi oare dacă aș lua pe Florica și am fugi amândoi în lume să scap de urâțenia asta", după care murmura trist "și să rămân tot calic, pentru o muiere". Pădurea spânzuraților Plecând de la fapte reale, L. Rebreanu a scris romanul Pădurea spânzuraților care înfățișează secvențe din primul război mondial, în special drama intelectualului ardelean, obligat de împrejurări să lupte împotriva românilor. Protagonistul este Apostol Bologa, tânăr cu studii filosofice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de prezența lui Lică, "oarecum speriată de bărbăția înfățișării lui". În timp ce Ghiță se înstrăinează de Ana, ea este cuprinsă de vraja lui Lică, își disprețuiește bărbatul pentru slăbiciunea și lașitatea lui: "Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești, ba chiar mai rău decât așa". Ana cedează porcarului și îl roagă s-o ia cu el, deoarece se rușina de fapta sa, dar acesta o tratează cu indiferență. Înjunghiată de soțul său, Ana strigă cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
individuale, în plan social. Mara este un roman-frescă. În universul artistic au loc diferite evenimente: racolarea flăcăilor în armată, târgul de toamnă, tăietura de maistru în breasla măcelarilor. Mara domina acțiunea prin complexitatea caracterului său, prin asprimea și masivitatea sa: "Muiere mare, spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt". Ea este energică și voluntară, își iubește copiii, o convinge pe maica Aegidia s-o primească pe Persida la mănăstire contra unei sume modice, iar pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să aibă și noroc"; precupeață care "vinde ce poate și cumpără ce găsește", aleargă cu marfa de la Rodna la Lipova, ca o adevărată femeie de afaceri, sau stă la tejgheaua plină de poame, de turtă dulce, de pește. Ea este "muiere mare, spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt"; aprigă, demnă, vrea să scape de sărăcie și să-și crească cei doi copii, pe Trică și Persida. Copiii umblă "zdențăroși și desculți", dar sunt "sănătoși
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sunt următoarele: „Că va lăsa omul pre tată-său și pre mumă-sa și să va lipi de muiarea sa și vor fi amândoi un trup“ sau „ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu desparță“ sau „Bărbații să-și iubească muierile ca și trupurile lor, după cum și Hristos a iubit Bi serica“. În mănăstiri sau la inițiativa vreunui mare prelat sau mare boier se copiază traduceri după diversele cărți de învățătură religioasă morală de origine bizantină și slavă sau după „cărțile
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]