5,117 matches
-
1904), „Greva de masă, partidul și sindicatele” (1906) și lucrarea publicată postum „Revoluția Rusă” (scrisă În 1918 și publicată În 1921, după rebeliunea de la Kronstadt). Diferența principală dintre Luxemburg și Lenin constă În Încrederea ei În creativitatea autonomă a clasei muncitoare. Optimismul care se degajă din „Greva de masă, partidul și sindicatele” se datorează În parte faptului că lucrarea a fost scrisă, spre deosebire de Ce e de făcut?, după lecția de militantism muncitoresc dată de Revoluție În 1905. Luxemburg era surprinsă mai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În care se producea revoluția conta la fel de mult ca și desfășurarea sau nedesfășurarea ei, deoarece procesul În sine avea consecințe enorme. Luxemburg era de părere că dorința lui Lenin de a transforma partidul de avangardă Într-un stat-major al clasei muncitoare era nu numai irealistă, ci și deplorabilă din punct de vedere moral. Logica lui ierarhică nu ținea cont de inevitabila autonomie (individuală și colectivă) a clasei muncitoare ale cărei interese și acțiuni nu puteau fi niciodată „standardizate” precum produsele În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sever va distruge energia elevilor, clasa devenind astfel una demoralizată și lipsită de entuziasm, În care nu se mai Învață nimic cu adevărat. În alt text, Rosa Luxemburg susține că, de fapt, social-democrații germani sunt aceia care au demoralizat clasa muncitoare a țării lor prin eforturile constante de a menține un control și o disciplină stricte. Lenin Întrevede posibilitatea ca elevii să influențeze un dascăl slab și timorat și o consideră o periculoasă etapă contrarevoluționară. Luxemburg, pentru care activitatea din sala
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
apariția greșelilor ca făcând parte din procesul de Învățare. „Cu toate acestea, abilul acrobat”, acuza ea referindu-se la Partidul social-democrat, „nu reușește să vadă că adevăratul subiect căruia Îi revine rolul de conducător este tocmai conștiința colectivă a clasei muncitoare, care Își cere insistent dreptul de a face greșeli și de a Învăța singură dialectica istorică. În sfârșit, trebuie să recunoaștem deschis față de noi Înșine că erorile făcute de o mișcare muncitorească cu adevărat revoluționară sunt infinit mai utile și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
scoate la lumină forța creatoare și corectează În mod natural toate Încercările eșuate”. Decretele și teroarea lui Lenin, precum și ceea ce Rosa Luxemburg numea „forța dictatorială a supraveghetorului fabricii”, privau revoluția de această forță creativă și de experiența populară. Dacă clasa muncitoare În ansamblul ei nu participă la procesul politic, adaugă ea amenințător, „socialismul va fi decretat din spatele unor birouri oficiale de către o duzină de intelectuali”. Predicțiile acestea, făcute la atât de puțin timp de la revoluție pe baza analizei ordinii politice autoritare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fie Însăși direcția În care se Îndrepta construcția socialistă. Kollontai lupta pentru cooperarea cu sindicatele În materie de coordonare a industriei, având În spate o bogată experiență practică dobândită În dificila muncă de negociere cu organele de stat, În numele femeilor muncitoare care organizaseră creșe și cantine. În cele din urmă, Opoziția Muncitorească a fost scoasă În afara legii, iar Alexandra Kollontai - redusă la tăcere, nu Înainte, Însă, de a lăsa moștenire o critică profetică. Pamfletul ei ataca partidul de stat, pe care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sentiment pe care Îl exprimaseră și Lenin și Luxemburg, Kollontai afirma că „este imposibil să decretezi comunismul. El poate fi creat doar În cadrul unui proces de căutare practică, făcând eventual și greșeli, Însă numai prin folosirea puterilor creative ale clasei muncitoare”. Chiar dacă specialiștii și funcționarii aveau un rol de colaborare de o importanță vitală, „numai aceia direct implicați În industrie pot aduce acesteia inovații vii”. Lenin considera partidul de avangardă o mașină de făcut revoluție, iar apoi de clădit socialismul - misiuni
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ținându-se cont de bunăstarea și productivitatea lor. Lenin nu putea Înfăptui revoluția fără proletariat, Însă Îi privea pe muncitori ca pe niște trupe ce trebuiau desfășurate. Obiectivele revoluției și ale socialismului științific sunt, desigur, menite să aducă beneficii clasei muncitoare. Fiecare dintre aceste proiecte presupune existența unui singur răspuns unitar, ce poate fi descoperit de către specialiști, precum și a unui centru de comandă, care poate - sau ar trebui să poată - să impună soluția corectă. Kollontai și Luxemburg, dimpotrivă, consideră că lucrurile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
adică a numărului de osii de o anumită calitate, obținute cu un anumit număr de muncitori, un capital dat și așa mai departe. De asemenea, În viziunea lui Luxemburg și Kollontai, partidul de avangardă produce un anumit tip de clasă muncitoare - creativă, conștientă, competentă și puternică -, care reprezintă condiția necesară atingerii tuturor celorlalte scopuri ale sale. În termeni pozitivi, aceasta Înseamnă că felul În care se derulează călătoria este la fel de important precum destinația. În termeni negativi, Înseamnă că un partid de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
agent exterior. În 1921, la cel de-al zecelea Congres al Partidului, În timp ce trupele lui Troțki Înăbușeau o adevărată revoltă proletară Împotriva autocrației bolșevice, Buharin și alții condamnau „infecția mic-burgheză” ce se transmisese de la țărănime la unele segmente ale clasei muncitoare. Vezi Paul Averich, Kronstadt, 1921, Princeton, Princeton University Press, 1970, capitolul 3, mai ales pp. 129-130. În ceea ce privește prevenirea bolii și a infecției efective, Lenin și-a asumat sarcina de a se asigura că Kremlinul este un mediu curat și aseptic
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
reacționat muncind atât de superficial, Încât să devină ineficienți. Lenin, State and Revolution, pp. 84-85 (sublinierea aparține autorului). Marx, Engels și Lenin foloseau termenul de „sub-proletariat” pentru a-i desemna pe toți acei marginali care nu se supuseseră disciplinei clasei muncitoare. Disprețul lor pentru această categorie era nemărginit și s-a reflectat În atitudinea cvasi-rasistă a elitelor victoriene față de săracii „lipsiți de orice merite” (pentru traducerea În limba română, vezi Lenin, Opere complete, volumul 33, Editura Politică, 1965, p. 102). Stites
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Bakunin: Scientific Anarchism, Free Press, New York, 1953, p. 289, unde se arată că părerea lui Bakunin cu privire la limitele conducerii de către un comitet central prefigurează opinia lui Luxemburg asupra rolului modest al acestui organism. Acest mod de a analiza mișcările clasei muncitoare se baza În mod direct pe cercetările făcute de Luxemburg pentru teza ei de doctorat susținută În 1898 la Universitatea din Zürich, „Dezvoltarea industrială În Polonia”. Vezi J.P. Nettl, Rosa Luxemburg, vol. 1, Oxford University Press, Londra, 1966. Luxemburg, „Mass-Strike
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ca o livadă sălbatică, să fie plin de viață și de tinere talente” (citat În Ettinger, Rosa Luxemburg, p. 186). Luxemburg, „Organizational Questions”, p. 291 (sublinierea Îmi aparține). „Nu se mai poate realiza o trezire a energiei revoluționare a clasei muncitoare În Germania În condițiile social-democrației germane de tristă amintire. [Energia revoluționară poate fi stimulată] doar printr-o analiză a Întregii gravități Înfricoșătoare și a complexității acțiunilor ce trebuie Întreprinse, doar ca rezultat al maturității politice și al independenței de spirit
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Îmi aparține). Luxemburg, „Mass-Strike, Party, and Trade Unions”, p. 236. Ibid., p. 237. Ibid., p. 241. Ibid., p. 241-242. Luxemburg, „Organizational Questions”, p. 306. Luxemburg, „The Russian Revolution”, p. 389. Punând mereu accentul pe latura etică și idealistă a clasei muncitoare, Luxemburg subestima probabil importanța preocupărilor materiale cotidiene care puteau foarte ușor, cel puțin În 1917, conduce și la acțiune revoluționară și la un sindicalism mărginit. Nici Rosa Luxemburg, nici Lenin nu aveau acel respect pentru materialismul clasei muncitoare pe care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a clasei muncitoare, Luxemburg subestima probabil importanța preocupărilor materiale cotidiene care puteau foarte ușor, cel puțin În 1917, conduce și la acțiune revoluționară și la un sindicalism mărginit. Nici Rosa Luxemburg, nici Lenin nu aveau acel respect pentru materialismul clasei muncitoare pe care Îl avea, de pildă, Orwell În Road to Wigan Pier sau În Down and Out in Paris and Londra. În vreme ce Lenin Îi trata pe muncitori chiar ca pe niște elevi chiulangii ce trebuiau În permanență supravegheați și instruiți
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
5. Majorității cititorilor moderni le este, practic, imposibil ca, văzând condescendența cu care privește Oakeshott moștenirea pe care i-a lăsat-o trecutul În materie de obiceiuri, practici și morală, să nu se Întrebe dacă evreii, femeile, irlandezii și clasa muncitoare În general nu se simt cumva la fel de binecuvântați de urmările istoriei ca și acest domn profesor de la Oxford. Stephen A. Marglin, „Economics and the Social Construction of the Economy”, În Stephen Gudeman și Stephen Marglin, ed., People’s Ecology, People
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Fărcășanu, pe de o parte, și echipa Constantin Vișoianu, de cealaltă. Mai apropiat de prima și de ziarul acesteia, „Uniunea română”, a publicat și la „România”, gazeta celei de-a doua. A mai trimis articole de atitudine politică la „România muncitoare” (unde inaugurează rubrica „Antologia rușinii”), „La Nation roumaine”, „Românul”, „Agora”, „Meridian”, „Lupta” ș.a. Interesul său prioritar se îndreaptă însă către jurnalismul cultural. Se ocupă, ca secretar de redacție, de apariția uneia dintre primele reviste literare din exil, „Luceafărul” (1948-1949), finanțată
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
I. Vinea), semnează în „Absolutio” din Iași. În 1917-1918 este redactor la gazeta „Adevărul” (Budapesta, Sibiu). Ia parte în 1918 la Congresul al IX-lea al Partidului Social Democrat din România (participarea la mișcarea social-democrată și colaborarea la ziarul „România muncitoare” al lui I.C. Frimu vor avea ecouri în lirica sa), iar la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia e ales în Marele Sfat Național. În 1919-1920 va fi șef al biroului de presă al Consiliului Național Român din Transilvania, calitate
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
direcția învățământului teologic trebuia să-și schimbe și ea reperele culturale și sociale, devenind mai mult sau mai puțin fidelă noilor principii ale politicilor religioase comuniste: „Clerul român trebuie să urmeze exemplul clerului ortodox din Uniunea Sovietică, deoarece partidul clasei muncitoare nu poate rămâne indiferent la diversele prejudecăți și opinii mistice sădite în rândurile muncitorilor de către regimul burghezo-moșieresc“30. Noile principii fixate de puterea politică păreau să nu deranjeze cu nimic ierarhia ortodoxă care, într-o ședință a Sfântului Sinod din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
195/1945, f. 230; „Tribuna poporului“, 30.XI.1944. • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 195/1944, f. 227. • Ibidem, f. 226; „România liberă“, 18.XII.1944. • Vezi Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare în lupta pentru reforma agrară din 1944-1945, vol. III, București, 1960, p. 136. inițiativa generalului Rădescu de a înființa Comisia pentru studiul reformei agrare, socotind-o ca o probă că guvernul se preocupa de problema agrară 68
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
230; „Tribuna poporului“, 30.XI.1944. • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 195/1944, f. 227. • Ibidem, f. 226; „România liberă“, 18.XII.1944. • Vezi Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare în lupta pentru reforma agrară din 1944-1945, vol. III, București, 1960, p. 136. inițiativa generalului Rădescu de a înființa Comisia pentru studiul reformei agrare, socotind-o ca o probă că guvernul se preocupa de problema agrară 68. Ulterior, însă, când
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
atenuează forța centrifugă a națiunilor și naționalităților componente. Este adevărat că mai târziu, în procesul edificării U.R.S.S. - o realitate începând cu luna decembrie 1922 -, își face loc completarea că dreptul la autodeterminare este acordat dacă este în interesul clasei muncitoare. Conducătorii regimului sovietic apreciau îndeplinirea condiției așa încât s-a ajuns ca frontierele Uniunii Sovietice să cuprindă teritorii pe care nici vechii țari nu le anexaseră. Și astfel se explică de ce, din Occident, conducătorii de la Kremlin erau numiți țarii roșii. Odată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
datorită contextului marcat de urmările războiului. Lenin înființa Internaționala a III-a (Cominternul) cu misiunea clar exprimată: distrugerea puterii politice a capitalismului; înlocuirea tuturor instituțiilor sale cu soviete ale proletariatului apte să pună toate valorile națiunilor lumii la dispoziția clasei muncitoare. Structurile statale urmau a fi desființate și înlocuite cu un soviet mondial al proletariatului cu sediul la Moscova. Lenin chema la revoluția mondială și îndruma muncitorii din toate țările lumii să se unească împotriva oricărei opresiuni 36. Pe o reală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nostru, a cărților care promovează idei și concepții dăunătoare intereselor construcției socialiste”3, În cel de-al doilea (rostit o săptămână mai târziu) șeful statului decretează cu o frazeologie și o vehemență inspirate de comisarul lui Stalin că: „statul clasei muncitoare are dreptul să se amestece și În literatură, și În arta plastică, și În muzică, să admită numai ceea ce consideră a corespunde socialismului, intereselor patriei noastre socialiste”1, adică (reluând În literă o frază jdanovistă): „Arta trebuie să servească unui
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
admite să se scrie orice fel de literatură. Nu vom admite nici un fel de literatură care ar putea dăuna educației socialiste a poporului nostru. ș...ț În România pot fi acceptate numai arta și literatura care stau pe poziția clasei muncitoare, care servesc poporului, socialismului, națiunii noastre (Aplauze vii). Păstrându-se ca o constantă majoră a perioadei comuniste (indiferent ce alianțe contactează pe parcurs și În componența căror ciudate precipitate ideologice o putem regăsi), ideologia jdanovistă nu mai reușește totuși să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]