5,403 matches
-
din Piața Universității. Conflictele sociale evoluează și, odată cu ele, și m.s.. Dezbaterile privind sursele mișcărilor din 1968 au contribuit la dezvoltarea și proliferarea, mai ales în literatura europeană, a conceptului de „noi m.s.”. Acestea, în contrast cu „vechile m.s.”, de genul mișcării muncitorești, care aveau revendicări materiale, constituie focare de rezistență împotriva intruziunii sistemului politico-administrativ în viața cotidiană, iar exemplul cel mai la îndemână îl oferă mișcarea ecologistă. O altă schimbare cunoscută recent de morfologia m.s. a fost produsă de globalizare, care a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
promovează „cadre ale injustiției sociale”, care identifică și, eventual, atribuie, anumite situații ca fiind inechitabile (vezi valori ale dezvoltării sociale: echitate și justiție socială). Acest enunț este valabil pentru mișcările tradiționale, recunoscute pentru țintele lor materialiste, cum este cazul mișcării muncitorești, al mișcărilor țărănești din țările în curs de dezvoltare sau al diverselor mișcări de eliberare socială din diverse epoci și zone geografice - de exemplu mișcarea de abolire a sclaviei din SUA secolului al XIX-lea sau mișcarea anti-apartheid din Africa de Sud
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
schimb supraevaluat al monedei naționale dacă acesta nu este sustenabil. Opțiunea guvernelor către politici financiare și monetare restrictive, bazate pe privatizarea sectorului public și pe dereglementarea pieței afectează beneficiarii statelor (statul bunăstării) care se văd nevoiți să reacționeze public (organizațiile muncitorești, angajații din sectorul public, grupurile de stânga) pentru că își pierd protecția din partea statului. Are loc, ca proces obiectiv, adoptarea de reglementări comune de către state, de tipul acordurilor, tratatelor, convențiilor privind eliminarea dublei impuneri, regimul favorabil investițiilor străine, acordarea clauzei națiunii
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
de noua cultură de masă și de noul raport instituit de tehnologie - cu perspective de-acum seculare - între producție și consum, iar vechea burghezie paleoindustrială cedează locul uneia noi, care înglobează tot mai mult și tot mai profund și clasele muncitorești, tinzând în final spre identificarea burgheziei cu umanitatea. Puterile de stânga acceptă această stare de fapt deoarece nu există altă alternativă a acceptării decât aceea de a rămâne în afara jocului. De aici și un optimism general al lor, o tentativă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de răscumpărare și de regenerare. Ei sunt convinși că acest plan diabolic al burgheziei care tinde să reducă întregul univers, inclusiv muncitorii, la sine însăși va duce în final la explozia unei entropii astfel construite, iar ultima scânteie a conștiinței muncitorești va fi capabilă în acel moment să facă să renască din propria-i cenușă lumea explodată (din propria-i vină) printr-un fel de palingeneză (vechi vis burghezo-creștin al comuniștilor ne-muncitori). Așadar, toți se prefac a nu vedea (sau
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mizerabile. Nici o formă de centralizare fascistă nu a reușit să facă ceea ce a făcut centralizarea operată de civilizația de consum. Fascismul propunea un model reacționar și monumental, ce rămânea însă la stadiul de literă moartă. Diferitele culturi alternative (țărănești, lumpenproletare, muncitorești) continuau să se supună imperturbabile vechilor lor modele: represiunea se limita să obțină adeziunea lor în cuvinte. Astăzi, dimpotrivă, adeziunea la modelele impuse de Centru este totală și necondiționată. Modelele culturale reale sunt renegate. Abjurarea s-a produs. De aceea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un nou viitor de „dezvoltare” programată de Capital - ce realiza astfel o proprie revoluție internă: cea a Științei Aplicate, la fel de importantă ca Prima Însămânțare, pe care s-a întemeiat milenara civilizație țărănească -, s-a simțit că orice speranță de Revoluție muncitorească se estompa. Iată de ce s-a invocat atât de mult numele Revoluției. Ba mai mult de atât, de acum erau clare nu numai imposibilitatea unei dialectici, cât și imposibilitatea unei comensurabilități între capitalismul tehnologic și marxismul umanist. De aici și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cuminte. Dar eu, asemenea doctorului Hyde, am o altă viață. Ca s-o pot trăi, trebuie să rup barierele naturale (și inocente) de clasă. Să sparg pereții țărișoarei și să intru în altă lume: lumea țărănească, lumea lumpenproletară și lumea muncitorească. Ordinea în care numesc aceste lumi ține de importanța experienței mele personale, nu de importanța lor obiectivă. Până în urmă cu câțiva ani, aceasta era o lume preburgheză, lumea clasei dominate. Criteriul național sau, mai bine spus, statal era singura rațiune
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
bine spus, statal era singura rațiune a apartenenței sale la teritoriul Italiei. Dincolo de această simplă formalitate, lumea aceasta nu coincidea deloc cu Italia. Universul țărănesc (căruia îi aparțin culturile lumpenproletare urbane și, până acum câțiva ani, inclusiv cele ale minorităților muncitorești, care erau adevăratele minorități, ca în Rusia anului 1917) e un univers transnațional, care nici măcar nu recunoaște națiunile. Acesta este un reziduu al unei civilizații precedente (sau un cumul de civilizații precedente, toate foarte asemănătoare între ele); iar clasa dominantă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lumea într-un chip: astăzi, în aceeași ipoteză, ar schimba-o în alt fel. Nu vreau să fac profeții, dar nu ascund că sunt pesimist până la disperare. Cea care a manipulat și a transformat radical (antropologic) marile mase țărănești și muncitorești italiene este o nouă putere pe care îmi vine greu s-o definesc, dar de care sunt sigur că e cea mai violentă și mai totalitară din câte au existat vreodată: ea preschimbă natura oamenilor, pătrunde la nivelul cel mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care n-a pus-o nimeni la îndoială!); b) o serie de supoziții în ceea ce mă privește, atribuindu-mi în primul rând, în mod incorect, regrete pe care nu le recunosc. Eu nu regret „țărișoara”, ci imensul univers țărănesc și muncitoresc de dinainte de Dezvoltare, univers transnațional în cultură, internațional în alegerea marxistă. În al doilea rând, Ferrara - nepregătit în fața „semioticii”, știință cu care a trebuit să se confrunte brusc - mă acuză de culturism și de estetism pentru simplul motiv că fac
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a doua fază, trebuie să dedic câteva rânduri momentului de tranziție. În timpul dispariției licuricilor. În această perioadă, distincția dintre fascism și fascism făcută de Il Politecnico putea să funcționeze. Într-adevăr, nici marea țară care se forma în interiorul țării - masa muncitorească și țărănească organizată de PCI -, nici intelectualii, chiar și cei mai avansați și mai critici, nu-și dăduseră seama că „licuricii erau pe cale de dispariție”. Ei erau informați destul de bine de sociologie (care în acei ani provocase criza metodei analizei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
s-o deteste la altul, pentru că în felul acesta au posibilitatea de a-și distrage privirea de la ei înșiși».” 11. „«Acoperirea homosexualității sau a drogurilor șa se observa apropierea semnificativă de termeniț nu are nimic de-a face cu mișcarea muncitorească», a declarat Pierre Juquin, membru al Comitetului Central al PCF (Nouvel Observateur, 05.05.1972).” 12. „...fericirea unei a cincisprezecea părți a omenirii nu este o chestiune despre care să declari cu inima ușoară că nu te interesează”. Sunt o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
normă și orice limită, ceea ce m-a făcut să trăiesc experiența - o experiență concretă, reală și dramatică - a universului care se întinde fără limite sub nivelul culturii burgheze. A universului țărănesc (din care face parte lumpenproletariatul urban) și a celui muncitoresc (în sensul că și un muncitor aparține trup și suflet culturii populare). Am adăugat experienței mele existențiale și interese specifice. Adică lingvistice, de exemplu. Dar și etnologice și antropologice. Despre acestea, nu am o informație științifică, ci am conștiința ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Craiova, ia contact cu cercurile socialiste și, sub influența lor, parcurge, cu înfrigurarea autodidactului, literatura care circula în aceste medii. În urma unei greve, este expulzat. După un scurt popas la Aiud, pleacă la Budapesta, în căutare de lucru. Integrat mișcării muncitorești de acolo, își completează pregătirea, urmând, după propria-i mărturie, „o clasă de liceu particular, două clase de gimnaziu muncitoresc și Academia ziaristică, plus cursurile seminariale ale Universității libere”. Încă din 1909, A. publicase în ziarul craiovean „Cometa” o poezie
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
În urma unei greve, este expulzat. După un scurt popas la Aiud, pleacă la Budapesta, în căutare de lucru. Integrat mișcării muncitorești de acolo, își completează pregătirea, urmând, după propria-i mărturie, „o clasă de liceu particular, două clase de gimnaziu muncitoresc și Academia ziaristică, plus cursurile seminariale ale Universității libere”. Încă din 1909, A. publicase în ziarul craiovean „Cometa” o poezie și un articol de critică socială. Perseverează în exercițiul jurnalistic, trimițând mici corespondențe la „Foaia poporului” din Sibiu și la
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
Român Central, alături de alți fruntași socialiști (Iosif Jumanca, Ion Flueraș, Enea Grapini), A. a desfășurat în anii războiului și mai ales în preajma și în timpul înfăptuirii Unirii, o intensă activitate printre muncitorii și ostașii români din Budapesta, apoi în toate centrele muncitorești din Ardeal. Ca deputat socialist în Marele Sfat Național, a susținut realizarea programului adoptat la Alba Iulia. În focul evenimentelor, rememorate peste decenii, ziaristul se maturizase. Este editor și redactor responsabil la „Adevărul” (Sibiu, 1918-1919), devenit, după mutarea de la Budapesta
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
Constantinescu, București, 1969. Traduceri: Fekete Francisc, Se clădea un templu, pref. Eugen Relgis, București, [1936]. Repere bibliografice: Const. Achimescu, „Atlantida” de Tiron Albani, „Aurora”, 1946, 93; G. Nistor, Tiron Albani, „Memorii”, VR, 1969, 409; [Tiron Albani], DCL, I, 410-411; Presa muncitorească și socialistă din România, vol. III, partea I-II, București, 1971-1973, passim, vol. IV, București, 1978, passim; Réthy Andor, Váczy Leona, Literatura maghiară în limba română. 1830-1970, București, 1983, 275, passim; Mircea Popa, Proiecte literare utopice, AST, 1988, 8. G.
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
muncitoare. Revista socială și politică a sindicaliștilor români În exil, sub conducerea lui Eftimie Gherman. Orientarea revistei s-a modificat treptat, În timp dobîndind un caracter tot mai pronunțat de analiză istorică și socială. Revista aborda teme precum istoria mișcării muncitorești, situația din România și din celelalte țări centralși est-europene, oferind totodată o utilă rubrică de revistă a presei În care erau prezentate cele mai multe dintre aparițiile editoriale ale românilor din Întreaga lume. La rîndul lor, social-democrații grupați În jurul lui Șerban Voinea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
acestei republici, om patriotic și luminat”. După aproape cinci decenii și jumătate, N. Iorga considera că „Între America de la Început, aceea de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, America luptelor pentru libertate, a Republicei, și America mistică a lui Lincon, America muncitorească de ieri și America tuturora, care e America de acum, pînă la America socotită că nu mai trebuie să fie a tuturor, prin urmare America viitorului, sînt foarte mari deosebiri”. Asemenea precizări sînt necesare cuiva interesat de evoluția comunității românești
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
moment el a speculat fobiile (cotidiene ale) lui Stalin. Utilizînd abilitățile conspirative, Îndelung exersate În anii anteriori, probabil chiar mai mult decît competitorii săi, Dej a reușit În 1952 lovitura care Îl proiecta În poziția de unic lider al Partidului Muncitoresc Român: Înlăturarea grupului Pauker-Luca-Georgescu. Din punct de vedere ideologic, Îndepărtarea celor trei s-a făcut sub acoperirea formulei „deviere de dreapta”. Modelul sovietic de fabricare a etichetelor „ideologice” permitea identificarea unor persoane anume, dar și posibilitatea alăturării unui număr extins
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
culoare sînt ultimele documente, indicînd rapida afiliere a ambasadelor la țelurile Revoluției din decembrie, cu modificarea de rigoare a limbajului. Polonia și Ungaria sînt cele care deschid balul: În urma unor negocieri complexe (purtate Între 6 februarie și 5 aprilie), Partidul Muncitoresc Unit Polonez (PMUP) organizează la 4 iunie alegeri libere, pe care le pierde. Opoziția, avînd În frunte sindicatul „Solidaritatea”, formează guvernul, care va fi condus de Tadeusz Mazowiecki, liderul comunist Jaruzelski fiind ales președinte de către noul parlament. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
organizează la 4 iunie alegeri libere, pe care le pierde. Opoziția, avînd În frunte sindicatul „Solidaritatea”, formează guvernul, care va fi condus de Tadeusz Mazowiecki, liderul comunist Jaruzelski fiind ales președinte de către noul parlament. În același timp, la Budapesta, Partidul Muncitoresc Socialist Ungar (PMSU) se Împarte În mai multe tabere, dintre care ies Învingători reformatorii. În paralel, se constituie o opoziție puternică; În urma negocierilor, Constituția e modificată, se adoptă pluripartitismul, iar PMSU se transformă În Partidul Socialist Ungar, necomunist. Ziua de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
același sens, ambasadorul român din RDG notează că, În cursul demonstrațiilor de la Berlin, care au culminat cu schimbarea conducerii politice, „nu s-au strigat lozinci antisocialiste. Demonstranții au cîntat cîntecele politice obișnuite În RDG, inclusiv «Internaționala»” (p. 218). În ceea ce privește Partidul Muncitoresc Socialist Ungar, facțiunile din cadrul său au orientări sensibil diferite: există gruparea „cu orientare clar de dreapta” din jurul lui Imre Pozsgay, respectiv cea „de stînga”, condusă de Karoly Grosz; la mijloc s-ar afla Rezsö Nyers, care, „deși are o concepție
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În capitolele II „1968: primele luni”, III „Se adună norii (aprilie-iulie) și IV „August”. Capitolul I are două subcapitole, sugestiv intitulate „De la 1955 la 1962” și „De la Criza Caraibelor la Declarația din aprilie 1964”. De ce 1955? Pentru că atunci conducerea Partidului Muncitoresc Român a făcut primele demersuri pentru retragerea trupelor sovietice din România și pentru că În decembrie același an a avut loc al doilea congres al acestui partid, ocazie cu care a fost afirmată teza comunismului național. Un alt moment important, criza
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]