2,369 matches
-
și Iacobeni, la sud cu comunele Poiana Stampei și Ilva Mare (jud. Bistrița Năsăud), la est cu com. Dorna Candrenilor și la vest cu com. Lunca Ilvei (jud. Bistrița Năsăud). Localitatea este situată, din punct de vedere morfologic, în provincia muntoasă alpino-carpatică, subprovincia Caraților sud-estici, ținutul Carpaților Orientali, subținutul treptei marginale estice, sectorul nordic, aparținând părții de sud-vest a subdistrictului Munților Suhard și bazinelor hidrografice estice. Perimetrul se învecineaza în partea de vest cu Munceii Bârgăului, în partea de nord cu
Comuna Coșna, Suceava () [Corola-website/Science/301944_a_303273]
-
numele de “eroul de la Mălini”. În 1963 a avut loc inaugurarea casei memoriale “Nicolae Labiș”, casă în care a trăit poetul; anual în cadrul concursul de poezie “Nicolae Labiș” de la Suceava sunt decernate premiiile câștigătorilor. Mălinii se află într-o zonă muntoasă a cărei climă se caracterizează prin ierni lungi și reci, primăveri ploioase, iar verile sunt uneori calde și uscate, uneori răcoroase, specifice fiind secetele scurte si dese. Cantitatea medie de precipitații este în jurul valorii de 780-800 mm/an. Vara ploile
Comuna Mălini, Suceava () [Corola-website/Science/301969_a_303298]
-
Panaci este o comună în județul Suceava, Moldova, România, formată din satele Catrinari, Coverca, Drăgoiasa, Glodu, Panaci (reședința) și Păltiniș. Comuna Panaci este situată în Depresiunea Dornelor , la contactul dintre rama muntoasă formată din Munții Bistriței în latura estica cu pădurile care se desprind din Munții Călimani . Între acestea se află un culoar depresionar creat de Râul Călimănel, care și-a săpat valea pe o linie de fractură care desparte cele două
Comuna Panaci, Suceava () [Corola-website/Science/301980_a_303309]
-
Prezintă un relief aproximativ plan cu o pantă medie mai mică de 5 grade către est. Relieful comunei este fragmentat de cursul râului Sucevita care prezintă o albie majoră cu lățime variabilă cuprinsă între 250 m la ieșirea din zona muntoasă până la 500 m în zona centrală a comunei. Din punct de vedere hidrografic, comuna Marginea se situează în bazinul hidrografic al râului Siret prin afluentul sau pe partea stângă râul Suceava. Râul Suceava colectează de pe teritoriul comunei Marginea apele râului
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
mm. Recordul de 1.237 mm a fost înregistrat în 1955. Durată iernii este cu 1-2 luni mai mare la munte, decât în regiunea podișului. Trecerea de la iarnă la primăvară se face brusc în zona de podiș, față de zonă muntoasă, unde zăpadă și înghețul se întâlnesc până la sfârșitul lunii mai și chiar începutul lunii iunie. Conform codului de proiectare CR 1 - 1 - 3, evaluarea acțiunii zăpezii asupra construcțiilor valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe sol este de 2,5
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
la nord-est de Obcina Feredeului, pe o porțiune cuprinsă între vîrful Pietriș și vîrful Curmătura Boului, unde face hotar cu comuna Vatra Moldoviței. În partea de sud și vest limita se suprapune râului Moldova, trece peste Muncel, urmând creasta complexului muntos Lucina - Muncel până la vîrful Măcieș, pe o lungime de 10 km., învecinându-se cu comunele Pojorîta și Fundu Moldovei, iar la nord limita este situată pe culmile joase Ardeloaia și Runculeț, care separă sectorul sudic de sectorul central al culoarului
Comuna Sadova, Suceava () [Corola-website/Science/301994_a_303323]
-
locuri trecea singura cale de comunicare dintre Transilvania și Muntenia se presupune că pe aici au trecut armatele romane conduse de împăratul Traian, în drumul său spre Sarmisegetuza, în al doilea război daco-roman. Ținutul Loviștei fiind situat într-o regiune muntoasă, este străbătută de nenumărate văi, pâraie, izvoare toate făcând parte din bazinul Oltului. Un din cele mai însemnate văi din Loviștea este Boia, care izvorăște din versantul sudic al masivului Scara-vecin cu Negoiul, strânge toate izvoarele și văile și se
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
din Pirinei. Spania are o suprafață de 504.645 km², fiind a patra țară a continentului după mărime, precedată de Rusia, Ucraina și Franța. Cu o altitudine medie de 650 de metri deasupra nivelului mării, este a doua cea mai muntoasă țară a Europei după Elveția. Conform recensământului din 2007, populația sa este de 45.200.737 de locuitori. După sfârșitul regimului Franco în 1975, Spania a devenit o monarhie, apoi o monarhie constituțională în 1978, când o nouă constituție a
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
au fost un component esențial al armatelor invadatoare, au intrat în conflict cu conducerea arabă din Orientul Mijlociu. Cu timpul, grupuri mari de mauri s-au instalat în valea râului Guadalquivir, pe coastele valenciene și (spre sfârșitul acestei perioade) în regiunea muntoasă a Granadei. Córdoba, capitala califatului a fost cel mai mare și cel mai bogat oraș al Europei medievale. Comerțul în bazinul mediteranean și schimbul cultural au prosperat. Musulmanii au importat o tradiție intelectuală bogată din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Savanți evrei
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
Catolici (Isabel și Fernando) dau afară musulmanii din regat și cuceresc Granada și atunci numele regatului se schimbaă în Reino Ibérico de España (Regatul Iberic al Spaniei). Teritoriul de bază al Spaniei este dominat de platouri înalte și de lanțuri muntoase ca și Pirineii și Sierra Nevada. Din acesti munți izvorăsc mai multe râuri importante, precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana și Guadalquivir. De-a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se invecineaza la est cu Marea Mediterană (conținând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic, unde se găsesc, pe coasta Africană, Insulele Canare. Relieful Spaniei este unul muntos, având a doua altitudine medie în Europa (660 m), după Elveția. Clima Spaniei este în principal temperată și mediteraneană; există veri calde în interior, mai degrabă cu condiții moderate și înnorate pe coastă. Iernile sunt înnorate și reci în interior
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
ca în zonele de deal. Formele cele mai înalte de relief sunt Dealul Fântânele (1.341 m), Dealul Copcei (1.289 m) și Dealul Arsuri (1.238 m). Lângă Grinduri, locul în care apele Someșului Cald au sculptat în trupul muntos o albie plină de ocolișuri și cascade, a fost construit Barajul Fântânele, la granița dintre Mărișel, Râșca și Beliș, în fața căruia s-a format Lacul Fântânele. Apa acumulată aici este dirijată spre Centrala Hidroelectrică Mărișel, iar de aici revine la
Comuna Mărișel, Cluj () [Corola-website/Science/300339_a_301668]
-
specific montană, cu o temperatură medie anuală de +4 grade C. Luna ianuarie este cea mai friguroasă cu o medie de -5 grade C, iar luna iulie cea mai călduroasă cu media cuprinsă între 10-16 grade C. Relieful și clima muntoase permit etajarea distinctă a vegetației în această parte de Apuseni. În etajele joase se întâlnesc păduri de foioase, cu predominanță făget ("Fagus silvatica"), gorun ("Quercus sesilliflora") și stejar ("Quercus robur"), apoi amestec de făgete și rășinoase, iar peste 1.000
Comuna Mărișel, Cluj () [Corola-website/Science/300339_a_301668]
-
oceanice și etajul climatului montan. Climatul de munte se caracterizează prin veri răcoroase cu ploi abundente și prin ierni reci cu căderi masive de zăpadă înregistrate pe mari perioade de timp. Având în vedere că Munții Bihorului sunt prima barieră muntoasă la est de Câmpia Panonică aceștia sunt cei mai umezi din Apuseni cu o medie anuală a precipitațiilor la altitudinea de 1000 metri ce depășește 1400 mm, media termică anuală fiind în jur de 3-4 °C. Clima munților Vlădeasa și
Poiana Horea, Cluj () [Corola-website/Science/300348_a_301677]
-
Ruptura" - cotitura pe care o ia drumul înainte de intrarea în localitate (la nord), "Coastele Cerbului" - deal care mărginește localitatea la nord, Cetățuie - cursul de apă Valea Cetății (la vest), "Dealu cu Calea" - deal care mărginește localitatea la vest, "Răjinoasa" - vârf muntos proeminent de aproximativ 1100 m (la est), "Lupoaia" - deal care mărginește localitatea la nord, "Cracii Părăului Plaiului" - albia de curgere a apei cu aceeași denumire (la est), "Sulița" - deal care mărginește localitatea în partea de sud. Pe lângă cele două cursuri
Scrind-Frăsinet, Cluj () [Corola-website/Science/300354_a_301683]
-
Baraolt reprezintă prelungirea nord-vestică a depresiunii Bîrsei, care, la rândul ei, face parte din sistemul de depresiuni intramontane din aria Carpaților Orientali. Și din punct de vedere geologic - structural, valea pârâului Baraolt formează zona de contact dintre cele două masive muntoase, cu compoziție petrografică și litologică aparte. La nord de cursul pârâului se întinde masivul muntos Harghita de Sud, care este de origine vulcanică, produs al neovulcanismului din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri cu
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
de depresiuni intramontane din aria Carpaților Orientali. Și din punct de vedere geologic - structural, valea pârâului Baraolt formează zona de contact dintre cele două masive muntoase, cu compoziție petrografică și litologică aparte. La nord de cursul pârâului se întinde masivul muntos Harghita de Sud, care este de origine vulcanică, produs al neovulcanismului din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri cu piroclastice andezitice și de andezite bazaltoide. În zonele mai joase ele sunt acoperite cu depozite
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri cu piroclastice andezitice și de andezite bazaltoide. În zonele mai joase ele sunt acoperite cu depozite sedimentare noi. La sud de albia pârâului Baraolt se întinde masivul muntos al Munților Baraolt care, din punct de vedere tectonic - structural, aparține flișului intern al cretacicului carpatin. Ele sunt constituite în mare parte din gresii care formează bancuri, apoi marnocalcare și masive calcaroase (numite olistolite), cuprinzând un interval geocronologic începând cu
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
Nivelul apei la puțul realizat se păstrează relativ constant în tot cursul anului datorită stratului de marna aflat sub stratul de argilă. Tuful de Ghiris este o rocă vulcanogen - sedimentara, care s-a format în urmă erupțiilor vulcanice de pe catena muntoasă a Carpaților Orientali și a Munților Apuseni, cu depunerea cenușei vulcanice pe fundul marin ce acoperea,la vremea respectivă, Bazinul Transilvaniei. În cazul de față, deplasarea maselor de teren apare la contactul tufului de Ghiriș, străbătut de diaclaze (crăpături ale
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
km, Arcăni - 5 km, Șomănești - 7km, Telești - 1,5 km. Este udata de apele: Bistrița, Rău, Râușor și Baltă. Depresiunea subcarpatica a satului a luat naștere în era cuaternală, prin scufundare, fapt care explică lipsa de legătură vizibilă dintre zona muntoasă și zona dealurilor. Cea mai mare parte a teritoriului satului Brădiceni este acoperită cu păduri. Se întâlnesc în majoritate copaci de esență tare: stejar, fag, carpen. Terenul arabil ocupă o suprafață de 1302 ha., în majoritate cultivat cu porumb. Prin
Brădiceni, Gorj () [Corola-website/Science/300455_a_301784]
-
grupă centrală a acestora între zona vulcanică și cea cristalino-mezozoică, pe cursul superior al Bistricioarei. Bilborul este o depresiune de baraj vulcanic, de forma elipsoidala, având o suprafață de 38 km pătrați . Este o adevărată cuveta naturală situată în mijlocul masei muntoase. Relieful depresionar (pitoresc și bine populat) este doar ușor denivelat, cu aspect de câmpie lacustra drenata de afluenții bazinului superior a Bistricioarei. Depresiunea este închisă spre vest de Munții Călimani, la sud de Munții Giurgeu prin grupa nordică a acestora
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
este un continent situat la Polul Sud, acoperit de ghețari. A fost ultimul ținut explorat de pe glob. Sub aspect morfologic ea este o platformă continentală muntoasă cu un strat de gheață cu o grosime de până la 4,8 km și înconjurată de ape înghețate. În nu există țări sau populație autohtonă. Singurii locuitori sunt cercetătorii științifici, nevoiți să suporte temperaturi de până la -80 °C. Primul biolog
Antarctida () [Corola-website/Science/298562_a_299891]
-
poli sau la ecuator)". Măsurarea meridianului terestru a elucidat această dilemă dar a generat o altă problemă de geodezie: "găsirea unei explicații pentru diferența dintre valoarea observată sau măsurată și valoarea teoretică a abaterii verticale observată lângă mase semnificative (lanțuri muntoase mari)". Explicarea acestei discrepanțe a condus l-a descoperirea "anomaliilor locale ale câmpului gravitațional terestru", a determinat "modificarea conceptelor privind compoziția și structura straturilor superioare ale Pământului", și, în subsidiar, la emiterea în anul 1885 de către Airy și Pratt a
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
matematicianul și astronomul francez Pierre Bouguer ("1698 - 1758") publică lucrarea "Figure de la Terre", unde consemnează că "„ valoarea observată a abaterii verticale lângă Anzii peruvieni era mult prea mică față de valoare calculată în baza unui model folosit de el (un lanț muntos cu o masă semnificativă, așezat pe o scoarță rigidă normală, care exercită o forță de atracție gravitațională asupra firului cu plumb"). În 1755 , astronomul și matematicianul italian R. G. Boschowich , ("1711-1787") dă o explicație pentru problema care la nedumerit pe
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
izostaziei constă însă în faptul că, preluând și dezvoltând ideile lui Fisher evidențiază importanța acesteia pentru geologie: prin izostazie pot fi explicate destule realități și fenomene geologice, printre care "fenomenul de subsidență a bazinelor sedimentare" și "înălțarea progresivă a lanțurilor muntoase". În viziunea sa, ambele fenomene sunt rezultatul reechilibrării izostatice a unor regiuni unde s-au produs perturbații majore a încărcărilor prin "sedimentare", respectiv "eroziune". În 1899 , inginerul și geodezul american John Fillmore Hayford ("1868-1925") pune într-o formă mai precisă
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]