1,414 matches
-
văduve plictisite și o mînă de neveste aventuroase, cabaretele „creative“ care desfătau facțiunile cele mai corupte, gașca de musculoși a celor doi foști directori la British Airways care umbla prin Residencia spărgînd și vandalizînd În liniște, provocînd stricăciuni mașinilor și murdărind piscinele pentru cauza drepturilor cetățenești. Stăteam la masa mea de lucru și ascultam acordurile din Iolanthe(##notă - Operetă (1882) de Sir Arthur Seymour, pe un libret de Sir William Schwenck Gilbert.## ), gîndindu-mă la Paula Hamilton. Odată ce Crawford va fi plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sub nuc, tocmai ca nici cârnățarul, nici antreprenorul de morți să nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în orice afiș, în graffitiurile care murdăreau garduri și care îndemnau: „Votează Pegasus!“. Mai avea doi rivali: Salamandra și Coiful Soarelui - unul liberal, altul conservator, dar el era social-democrat și de- aceea imaginea unui trăpaș negru cu aripi îi părea o bună heraldică pentru cei pe care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înainte. Îl așteptase pe Nicu la stația de tramvai. Merseră apoi la domnul Goldenberg. Intrară în niște odăi mici și întunecoase. Mirosea urât, a resturi rîncezitexle mâncare. În fundul prăvăliei era atelierul, o cameră înaltă, fără geamuri, luminată de becuri galbene, murdărite de muște. La vreo cinci mașini de cusut lucrau ucenici palizi, prefăcând croiala hainelor. Schimbau nasturii și le descoseau semnele, nimeni n-ar mai fi cunoscut de unde vin mărfurile. Aveai un costum la două rinduri, negustorul 9 făcea sacou, îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai tras de spatele lunganului, s-a mai uitat chiorâș la ăl bătrân, pe la zece a terminat și Didina cu oglinditul. Le plăcea pungașilor! Afară, la poartă, așteptau trei trăsuri, plătite gata, să-i ducă pe sus, să nu se murdărească. Era la sfârșitul lui februarie. În aer se simțea boarea primăverii care venea. O lună bogată și tânără cutreiera deasupra Cațaveiului. Parcă altfel lătrau și câinii. Pe acoperișurile lucioase se fugăreau motanii. Se auzeau streșinile curgând și prin curți se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bucată roșie de morcov, abia morfolită în margini. Mergea-mergea iute, s-ajungă mai repede acasă, și privea drumul desfundat, plin de bălți. Se gândea că bine ar fi fost să calce pe un trotuar sănătos, de bolovani, să nu-și murdărească ciubotele sparte-n vârf, pe care le purta de multă vreme. În fața cârciumii lui Stere, noroiul, de o palmă. Își aduse aminte că Marghioala o rugase să fure și ea un lighean de nisip și că nu îndrăznise. Uite, timpul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după ce o trăsură a fost restaurată, după ce mătasea dintr-un budoar a fost schimbată, ce se Întâmplă dacă un fashionable vine și Își sprijină cu nerușinare capul pomădat de o tapiserie? Și un individ furios nu intră anume pentru a murdări un covor? Iar câțiva nevrednici nu Îți ciocnesc trăsura? Și cât timp poți să-i oprești pe impertinenți să calce pragul sacru al budoarului? Toate aceste plângeri, prezentate cu acea artă specială cu care femeile știu să Își formuleze toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dintre duhuri îi jucase o vestă urâtă Tabithei pentru a o aduce cu picioarele pe pământ, decât că Violet se obosise să se urce până pe schelă și să-i blocheze cablul Tabithei. Cu alte cuvinte, nu o vedeam pe Violet murdărindu-și mâinile. În plus, era greu de înțeles ce motiv ar fi avut; doar ieșise victorioasă din micile hârjoneli cu Tabitha. După care, mi-a venit altă idee. Dacă Violet aflase că Tabitha fusese în spatele acelui mesaj de pe robotul telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în genunchi în fața lor. Uite, eu aram o bubă pe genunchi. (Îi arată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce frumoasă e! (Întinde mina.) IOANA (Speriată.): N-o atinge! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te doare? IOANA: Nu mă doare. Dar nu vreau să se murdărească. (Șoptit.) E amintire de la mama. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cucerit de inocența IOANEI.): Ioana, ești foarte frumoasă. IOANA: Minți. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mint. Îmi place să stau cu tine. IOANA: Ba minți! Aici toată lumea minte. Și eu mint. CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de milioane de strămoși de-ai lui, de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea să se murdărească din pricina petelor maronii ale bancurilor de sepii care, pe neașteptate, Într-o nestăvilită explozie de viață, se nășteau În apropierea insulei ce se distingea acum, neagră, sălbatică și pustie, dedesubtul aripilor lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
SUNT COPIL Dimineața mă trezesc, Doar la joacă mă gândesc, Vreau în parc s-o șterg tiptil, Ce să fac? Doar sunt copil! Mama-mi spune c-am crescut, Și că iar m-am murdărit, Cum să fac să îi explic Că-s copil, și-s încă mic!? Tata-mi spune:- Ești bărbat, Deci termină de mâncat! Să-i spun, este inutil, Că eu încă sunt copil! În vacanță la bunici, Suntem toți, noi ăștia
Sunt copil by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83649_a_84974]
-
Nimeni n-o să vă mai supere. ― ... are un sac cu ghips... și sânge... cum nu vedeți? Bătrâna îl luă de mână și îl conduse încetișor până în dreptul mesei. Îl așeză pe scaun. ― Să nu vă gândiți la nimic. ― ... i-a murdărit haina... Plânge... Moș Crăciun plînge! De ce-l lăsați? Nu vă e milă? Își șterse nasul cu mâneca hainei. Melania Lupu îi puse stiloul în mână. Îl mângâie încetișor pe tîmplă: ― Știți bine că da. Mi-e milă. Scrieți! Matei privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mila necunoscută a dezbrăcării. * Nevoia de „confesiune“ este imensă, ce spun eu, este universală, toată specia e atinsă. Toți profesăm „confesiunea“, mai mult sau mai puțin voalat, sub forma lamenta ției sau a bârfei, ca să-l distrugem ori să-l murdărim pe celălalt, lăudându ne sau ca să ne aflăm în treabă. Nevoia de a scuipa producția intimă de frustrări ne caracterizează mai bine de trei sferturi din activitatea cerebrală. Nu o facem însă ca să fim iertați de instanța divină, înnoiți, curățiți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de vizitiu, zurgălăi. Zăpada de pe drum era murdărită parcă de cenușă și amestecată de copite, dar trotuarele erau albe. M-am simțit odihnit și bucuros. Parcă nimerisem în lumea unui Dumnezeu tânăr și prezent, după ce, ani de zile, trăisem într-o lume tot mai ruinată, care-l pierduse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șarpe că nu recunoaște nimic, să nu-i pună lui în cârcă ce n-a făcut. Acum, la a doua arestare, Fane nu mai țipase, îl privise numai pe Costache pe sub sprâncene: — Ce-ai cu mine, Jeane, ce-mi tot murdărești mâinile cu de-a sila, ce ticăloșie puneți la cale? De ce mă bagi în belea? Io lucrez curat, cu-rat, nu bat, nu omor! Doar fur. Costache ceruse din arhivă amprentele vechi și le privise o oră întreagă cu lupa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în hol, dădea să pătrundă cu galoșii-n sufragerie, dar mama, care l-a întâmpinat, i-a spus cu grația ei admirabilă, de adevărată stăpână a casei: „Dacă doriți să vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le e locul. Atunci domnul Crețu s-a fâstâcit tot și s-a uitat la perechile de la ușă: doi galoși ai lui papa, două cizme de șevro ale mamei, două botine cu bumbi și toc
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
viciul” oamenilor superiori. Am dreptul la respect. Sunt os de țăran! Nu voi lăsa nici o moleculă de a mea să meargă în genunchi. Demnitatea - o calitate pe care o poți declara furată chiar și după ce ai vândut-o. Mila poate murdări demnitatea săracului. Demnitatea se circumscrie dreptului la dezgust. Valorifică energia adversarului. Nu ți-l transforma în dușman. Numai spiritele alese știu să admire. Câinele nu-i om. Pentru că el nu poate uita o binefacere. Nici calitățile prea mari nu sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au impulsionat știința. Dar au și trivializat-o. Au existat și măceluri pentru o idee, dar cele mai multe confruntări au pornit de la orgolii. Armatele pândesc precum cățeii să le mai pice și lor câte ceva pe masa tratativelor . Secolul al douăzecilea a murdărit până și războiul. Agresivitatea forței nu mai are nevoie de motive. Violența este masă succesorală a istoriei. Un glonte costă cam cât o carte. Și are același destinatar : capul. Epoca noastră își aprinde rugurile cu brichete nucleare. Deruta conștiințelor excită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
secole. Unii au fără să fie, alții sunt fără să aibă. Tinerețea laicizează toate dorințele. În mod cert, nu suntem canibali. Ne hrănim doar cu cadavre. Ca orice comoară, femeia este foarte greu de păzit. Când fac ceva, unii își murdăresc mâinile, alții - sufletul. Și armonia universală a intrat se pare în criză de energie. Unele inimi păstrează amintiri, altele - amprente. Valoarea își secretă condiția care îi înfurie pe cei din jur. Preludiul revoltei este dezgustul. Dincolo de banalitatea cotidiană, zădărnicia are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
O durere de dinți poate genera indiferență față de toate cataclismele mapamondului. Entuziasmul este o boală de care nu mai suferă decât fanaticii. Artiștii de duzină sunt ca licuricii. Strălucirea le semnalizează prezența, dar nu le poate lumina drumul. Unii își murdăresc victoria umilindu-și adversarul. Disperarea vine când nici un "acasă" nu te mai curtează. Cartea are erate, autorul cazier. Unele visuri au tot conturul peșterii de altădată. In materie de lectură, au existat hedoniștii, frigizii și acum, absenteiștii. De regulă, după
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze. Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. Ca orice comoară femeia este foarte greu de păzit. Când fac ceva, unii își murdăresc mâinile alții sufletul. Occidentului i s-a lenevit sufletul: orientului - trupul. Tinerețea laicizează toate dorințele. Indiferent de marcă, un avion nu se prăbușește decât o dată. Misiunea salvamarului e să scoată omul din apă și apa din om. Tot vrăjitoare au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
capacitate sau chiar permise de "Portcip 5D" cu peceți și semnături în original. Interesant. Cum or fi arătând? Pot să-i văd și eu? Numai de la distanță. Fiind curați ca lacrima, cineva, chiar și din greșeală, ar putea să-i murdărească. Din acest motiv au în jur un cerc invizibil, peste care nu poți trece oricât ai încerca. Ăștia da, sunt băieți deștepți, bravo lor! Dar despre ceilalți... ce știi despre ei? Sunt trențăroșii din fața noastră; al treilea și ultimul val
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
noastră existență a adus beneficii omenirii, iar "Planeta Albastră" s-ar fi întors cu susul în jos sau s-ar fi autodistrus, dacă nu am fi fost noi. Apa pe care o bea, trotuarul pe care pășește fără a-și murdări pantofii de noroi, școala în care nepoții și strănepoții noștri vor învăța tainele universului, apartamentul în care locuiește generația în blugi și energia pe care o folosește, atunci când dezinvolt, pe scaunul ergonomic, navighează pe Internet trăgând în piept aer condiționat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
le mai cerne prin sita fină a rațiunii lor, și încep să le propovăduiască pretutindeni și oricui. Fac lucrul acesta numai pentru a lăsa impresia că trăiesc în conformitate cu regulile unei conștiințe alese. Însă aceste obiceiuri greșite nu fac decât să murdărească individualitatea în numele căreia am fost plăsmuiți noi toți. Nimeni nu va putea fi vreodată obligat să îmbrățișeze cu deschidere ceva ce, poate, privind lucid și cu atenție, l-ar dezgusta profund. În fine, chiar dacă este întotdeauna de dorit ca gândurile cititorului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că întreaga încăpere a fosei ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit de muște de-a lungul anilor, scotea la iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite și lascive pe dușumele, ca și cum acestea până atunci, n-ar fi existat. Gerard văzu cum toate aceste umbre se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să mă plătești! Nu-i de mirare că te doare burta, când ai o față ca asta. Nu-i de mirare că boșorogul tău și-ar dori să mai schimbe marfa. — Ei, ei, doamnelor! spuse domnul Peters. — Nu și-ar murdări el mâinile cu tine. Un evreu mic și jegos - doar pentru așa ceva ești bună. Coral izbucni brusc În plâns, deși mâinile ei rămăseseră Într-o poziție bătăioasă, și mai avu putere În glas cât să răspundă: — Să nu te-atingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]