73,760 matches
-
lui Ștefan Baștovoi. Iată un fragment cheie al romanului: " - Nu moare iepurele! Nu moare niciodată! Iepurele nu poate să fie mort! - Tu, Edmundîci, se vede că nu posezi sensul cuvintelor. Ce vorbă-i asta? Cum să nu moară iepurele? Iepurele moare! - Iepurele nu poate să moară! Poate să se deghizeze, dar de murit nu moare! Iepurele poate să stea pe jos, să facă viermi și să adune muște! Dar iepurele nu moare niciodată!". Tipul de limbaj înlemnit și acela de raționament
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
fragment cheie al romanului: " - Nu moare iepurele! Nu moare niciodată! Iepurele nu poate să fie mort! - Tu, Edmundîci, se vede că nu posezi sensul cuvintelor. Ce vorbă-i asta? Cum să nu moară iepurele? Iepurele moare! - Iepurele nu poate să moară! Poate să se deghizeze, dar de murit nu moare! Iepurele poate să stea pe jos, să facă viermi și să adune muște! Dar iepurele nu moare niciodată!". Tipul de limbaj înlemnit și acela de raționament frust spun totul, fără ezitări
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
Nu moare niciodată! Iepurele nu poate să fie mort! - Tu, Edmundîci, se vede că nu posezi sensul cuvintelor. Ce vorbă-i asta? Cum să nu moară iepurele? Iepurele moare! - Iepurele nu poate să moară! Poate să se deghizeze, dar de murit nu moare! Iepurele poate să stea pe jos, să facă viermi și să adune muște! Dar iepurele nu moare niciodată!". Tipul de limbaj înlemnit și acela de raționament frust spun totul, fără ezitări. De fapt, ceea ce face acest roman plăcut
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
niciodată! Iepurele nu poate să fie mort! - Tu, Edmundîci, se vede că nu posezi sensul cuvintelor. Ce vorbă-i asta? Cum să nu moară iepurele? Iepurele moare! - Iepurele nu poate să moară! Poate să se deghizeze, dar de murit nu moare! Iepurele poate să stea pe jos, să facă viermi și să adune muște! Dar iepurele nu moare niciodată!". Tipul de limbaj înlemnit și acela de raționament frust spun totul, fără ezitări. De fapt, ceea ce face acest roman plăcut la lectură
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
vorbă-i asta? Cum să nu moară iepurele? Iepurele moare! - Iepurele nu poate să moară! Poate să se deghizeze, dar de murit nu moare! Iepurele poate să stea pe jos, să facă viermi și să adune muște! Dar iepurele nu moare niciodată!". Tipul de limbaj înlemnit și acela de raționament frust spun totul, fără ezitări. De fapt, ceea ce face acest roman plăcut la lectură este poeticitatea sesizabilă în fiecare rând. Deasupra a tot ce se întâmplă sau nu în roman, privirea
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
promis. Același Dumnezeu care se ducea la cantină sau care scria "englezesc și stângaci" își confecționează aici, - în ochii copilului - omenește, o scară mare din lemn cu ajutorul căreia urcă în cer. Cu o asemenea putere de reprezentare, romanul Iepurii nu mor al lui Ștefan Baștovoi își convinge cititorul, plasându-l într-un univers bine familiar și, în același timp, desfășoară un spațiu mai mult decât suficient pentru interpretare și reflecție.
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
acel lucru e acel om strigoi... După moarte, acești strigoi se hrănesc... cu ființe și lucruri... de acelea pe care au fost puși. Astfel, se spune că o fată, fiind pusă strigoaică pe un câine, după ce a Îmbătrânit și a murit, s-a prefăcut În lup și a mâncat toți câinii din sat.“ Această credință descrisă de Tudor Pamfile este un caz particular, deosebit de cele care afirmă, pur și simplu, că cei născuți cu căiță vor fi pricolici (n.n.: tocmai Între
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
însă, ca poetă, "De pe pământ". I-am trimis, cu ceva vreme în urmă, patru poezii, fără nici un rând însoțitor. Spre uimirea mea, Domnia Sa le-a publicat. Asta a fost tot. Ba nu. Mai e ceva: Nu credeam să-nvăț a muri vrodată". (M. R.) o scamă pe fluviu cât vezi cu ochii stângace animale sufletești în derivă larma lor adoră idei zmălțuite în foc și ce trecere ce secere se aprinde chivotul cu incunabule ca un meteorit într-un suflet topit
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
adînc, dezumbrind. iar, dacă sunt aici, în această clipă fără de ce îmi pare că aș avea nevoie oare de ce aș mai clama o lipsă, unde nu atît, Ce am făptuit cît mai ales Cine am fost, făptuind? nu putem nici măcar muri fără de tine atît de aproape ne ești, încît însăși respirația se înfioară mai aproape decît îmi sunt eu mie însumi scrisoare către Alegra cu neputință Alegra, a zări prezentul divinul e mereu cu un pas înaintea noastră îmi înalț capul
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
se ivi deodată printre nori de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat mergând mai departe îmi trimit mie însumi mesaje, grăind în numele lor, dispăruți și prezenți și e doar ceea ce aud, coborînd pleoapele ne stingem spre a afla că nu murim orice stare deplină a inimii tinzînd a se reproduce, totul în jur fiindu-i răsfrîngere unde, pînă și un cîine e mai lovit de o dojană înălțîndu-și ochii spre tine - viața va mai fi oare cea care a fost? cîtă
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
în loc, nici în zi... Lasă, nu te frământe! Și totuși Și totuși m-am întâlnit Și-am urlat, la izvoare, Doamne, din Zăcătoare, Doamne, din Continit! Eu sunt cel izbăvit, Cât mai știu ce mă doare, Doamne, cel ce nu moare, Doamne, cel neivit! Drumuri de neocolit, Timpuri fără zăvoare, Doamne, dintre Răzoare, Doamne, din Infinit! Rune Gânduri-coloane, menhire, Urme de timp și uitare Semne, păgână menire Dintre gropi și altare! Pietrele lor, pomenire, Pulberi de vânt, depărtare, Fire legate de
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
de ruga și de libovie, tincturînd tînguiri amoroase („...prea frumosu-ti chip/ e numai muzică și taină”), poetul ajunge la marea revelație: trupul e amenințat, „groază de a fi om pe pămînt” strecoară sentimentul torturant al destinului tragic. „Eu mă-nvăt să mor” - va spune Poetul (reluînd aici vocea eminesciana), „timpul dus n-o să mai vină/ TÎnăr eu nam să mai fiu”. Observăm Însă că Moartea e personificata, cutremurul extincției se Îmblînzește, trecut printr-o intimizare care seamănă a identificare; spaimă devine extaz
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Emil Brumaru Draga mea copilă-doamnă Or veni zile de toamnă Și n-om ști deloc ce-nseamnă Clipele ce-au fost în vară Cu parfum la subsuoară Cînd lăsai crinii să-ți moară În cleștare de pahară Și ne-om canoni în posturi Și-n mătănii fără rosturi Și ne-o fi atît de frică-n Mușuroaie că se strică Aripile de furnică Și că îngerii-n cișmele Se bagă fulgii să-și
Crengi lipsite de-adăposturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9269_a_10594]
-
și stea cu fătul timpului în pântec ritual în zori auzi duelul cu mine femeie în tine etern doar viciul scânteie eu lunec alb pe drumuri curate târându-mi crucea uscată în spate merg ca un pustnic fără lanternă răscrucile mor neîntrebate picură-n mine poezia eternă mânjită cu sângele: g. istrate
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
adăpostit de familia Lahovary, la Sinaia. Simținduși sfârșitul, le-a cerut celor care-l Îngrijeau să-l Îngroape acolo, În pământul liber al țării, unde să poată aștepta Împlinirea visului de-o viață Întregirea neamului românesc. În august 1911 a murit, fiind Înmormântat la Sinaia. La căpătâiul său stă scris: ,, Aici doarme Badea Cârțan, visând la Întregirea neamului său”. <endnotelist> 1. „Mama trăiește, tata e mort de trei ani, Însurat n-am fost. 17 ani am fost cioban, am păzit pe
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
Ce caută un canadian În România de două trei ori pe an? Este România «țară de trăit, sau e țară de murit ?, cum se Întreba poetul Cezar Ivănescu. Veți afla, dacă veți avea răbdare să citiți „da capo al fine” aceste rânduri. Am mai povestit cât de greu este de trecut oceanul și o parte din Europa de vest pentru a ajunge
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
viața lui și care viață focul ei? 847. Lasă lumea să-și cearnă deșertăciunea la moara absurdului, fiindcă este Înfometată după aluatul nimicniciei. 848. Care gând nu a fost gândit, care viață nu a trăit sau care moarte nu a murit În Cuvântul lui Dumnezeu? 849. Nu-ți căuta niciodată fericirea fiindcă și aceasta se află scrisă În destinul tău dinainte de a fi trăit tu ca să poți muri fără să știi vreodată de ce. 850. Spune-mi un număr care nu face
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
a fost gândit, care viață nu a trăit sau care moarte nu a murit În Cuvântul lui Dumnezeu? 849. Nu-ți căuta niciodată fericirea fiindcă și aceasta se află scrisă În destinul tău dinainte de a fi trăit tu ca să poți muri fără să știi vreodată de ce. 850. Spune-mi un număr care nu face parte dintr-o enumerare a unei ierarhii! 851. Viața este o repetiție absurdă Înainte de spectacolul dat de moarte În cinstea Existenței. 852. Nu te lupta cu morile
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
crede niciodată În tine. 920. Care ocean nu-și are adâncimea sa și care suflet nu-și are Cuvântul Lui Dumnezeu din care a fost Întrupat? 921. Nimeni nu va ști vreodată de ce s-a născut un nimeni pentru a muri același nimeni. 922. Privește la vântul cuvintelor neînțelese cum spulberă părul Învolburat de evenimente ale acestei lumi și Înțelege-ți speranța. 923. S-a Învins cineva pe sine fără să moară? 924. Oricât de mult ai dori să devii un
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
vreodată de ce s-a născut un nimeni pentru a muri același nimeni. 922. Privește la vântul cuvintelor neînțelese cum spulberă părul Învolburat de evenimente ale acestei lumi și Înțelege-ți speranța. 923. S-a Învins cineva pe sine fără să moară? 924. Oricât de mult ai dori să devii un altul până la moarte tot tu vei rămâne chiar și cu amintirile propriului tău trecut. 925. Și-a schimbat vreodată cineva trecutul ca să poată spune că posedă voință? 926. Nu trezi fiara
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
ca toate realele valori, când a ieșit din pușcărie nu a plecat capul. Nu a capitulat! A ajuns jurist În Rm. Vâlcea. Dar, consecința anilor de temniță - bănuiesc eu i-au apropriat grabnicul sfârșit.. Nici de Dan Diaconeasa care a murit la câțiva ani de la absolvență. Nici de Popa Beștea care categoric datorită bătăilor din pușcărie a murit foarte tânăr. Vă aduceți aminte ce sfios devenise băiatul zvăpăiat care ca o nevăstuică nu stătea o clipă locului? Cum l-a un
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
ajuns jurist În Rm. Vâlcea. Dar, consecința anilor de temniță - bănuiesc eu i-au apropriat grabnicul sfârșit.. Nici de Dan Diaconeasa care a murit la câțiva ani de la absolvență. Nici de Popa Beștea care categoric datorită bătăilor din pușcărie a murit foarte tânăr. Vă aduceți aminte ce sfios devenise băiatul zvăpăiat care ca o nevăstuică nu stătea o clipă locului? Cum l-a un moment dat a Început să strige, arătând cu mâna În moalele capului; Uite-aici! Uite-aici! Uite
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
nu am fi izbutit să ducem totul la bun sfârșit fără aportul lui Mircea Herford). Cupletul, bineînțeles se petrecea la naturale, era făcut pe melodia: Toată ziua-n ascensor Iar mă sui, iar mă cobor Ah simt, c-am să mor etc, și arăta cam așa(păcat că nu s-au păstrat textele revistei, eu În orice caz nu le mai am) Iar la finele de an Stau și eu ca un mârlan Și-aștept ca un bolovan Să trec iar
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
visul Întărâtă, rubinul Învelește rana mea, safirul crește-n camera ocultă, cerșește mir și glas de cucuvea. Nu dau nimic, topazul mă-nflorește, turcoazul plânge, fă-mă o cișmea! Deaceea-ți scriu acum, la miez de noapte: vreau să trăiesc, să mor și moartea ta! Ciută albă - iarna din mine, Hades visează, Persefona mă-ngână! Ninsoare pe gură, pe gură, pe gură și floarea tot albă, tot albă de nea. Fluture negru și crudă arsură, aici, mai aproape de inima mea! Câtă Înțelepciune
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
mă prind la strâmtoare În zori de mprumut, izvorul mirării se-ascunde În oase, când ție, iubito, mă dau neavut! Să creștem tăcerea la rugul cel mare, pe țigla rostirii arvuna-i un ort, viermele mărul nu Înțelege, și când mor tot nu mor: sunt proscrisul poet, nomad fără cort! Diadema ta de gheață ce minune a firii! dansează, dansează prin aerul mut! Prin fața mea trece vecia, cu carnea Înflorită de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]