2,502 matches
-
București, 1985; Exerciții de fidelitate, București, 1987; ed. București, 1999; Două părți cal și una vizitiu, București, 1991; Geografie cu îngeri, București, 1997; Jocuri și zile, București, 2000; Interviu cu înger și maimuță, București, 2001; Umărul de argint, București, 2002, Muritorii de rând, București, 2003. Repere bibliografice: Ion Vlad, Critica tematică, TR, 1977, 13; Valeriu Râpeanu, Un debut de calitate în critica literară, SPM, 1977, 334; Cornel Ungureanu, Maturitatea debutului, O, 1977, 25; Nicolae Ciobanu, Analize critice, LCF, 1977, 31; Sultana
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
foarte mult accent pe autonomia creației; or, tu observi foarte bine că nu poți să reziști prea mult, ca artist, În lumina asta orbitoare a creației, total rupt de celălalt, și ai mereu nevoie să te Întorci printre oameni, printre muritorii de rând. Nu cred În autosuficiența demiurgică. Dimpotrivă, cred că artistul tinde cel mai mult spre celălalt, spre semenii săi. Cornel Vâlcu: Din punctul meu de vedere, creativitatea, cu cât este mai puternică, cu atât este mai, n-aș spune
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
chiar sufletul meu este rază, cântec și magie!”). Mitul central al liricii lui M. este simbolicul „excelsior”, biruință asupra limitelor ultime, eliberare și înălțare din real prin poezie. Desprinderea de pământ se face pe aripile inspirării, care îl preschimbă pe muritor în semizeu (Avânt). Sufletul macedonskian țintește „perihelia”, apoteoza solară, integrarea în absolut și pur. Capodopera sa, Noaptea de decemvrie, concentrează semnificațiile tensiunii real-ideal în legenda alegorică a emirului (geniul) fascinat de viziunea Mekăi (idealul - depășire a lumescului în atingere cu
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și cum acest cult este interzis, ei susțin că asta ar fi cauza nenumăratelor nenorociri de-acum. Următoarele cinci cărți, apoi, îi combat pe cei care recunosc că aceste nenorociri n-au lipsit și nu vor lipsi niciodată din viața muritorilor... însă afirmă că credința în mai mulți zei... ar fi folositoare în viața de apoi. Astfel, în primele zece cărți sunt respinse aceste două păreri neîntemeiate, contrarii religiei creștine. Însă pentru ca nimeni să nu-mi reproșeze că doar am respins
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din afirmațiile sale de către Paulinus, biograful lui Ambrozie, care administra în Africa bunurile Bisericii din Milano; ideile lui Celestius se încadrează în esență în sfera gândirii lui Pelagius pe care o împinge însă spre limite extreme: Adam fusese creat ca muritor, așa că ar fi murit chiar dacă n-ar fi păcătuit; păcatul originar l-a atins doar pe el; copiii sunt în aceeași stare ca Adam înainte de păcat; nici păcatul sau moartea lui Adam și nici învierea lui Cristos nu sunt cauza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încetare râuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): “în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfârșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, cum amintește tot Possidius, avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
venereze; și cum acest cult este interzis, ei susțin că aici ar fi cauza nenumăratelor nenorociri de-acum. Următoarele cinci cărți îi combat pe cei ce recunosc că aceste nenorociri n-au lipsit și nu vor lipsi niciodată din viața muritorilor... însă afirmă că credința în mai mulți zei... ar fi folositoare în viața de apoi. Astfel, în primele zece cărți sînt respinse aceste două păreri neîntemeiate, contrarii religiei creștine. însă pentru ca nimeni să nu-mi reproșeze că doar am respins
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru unele din afirmațiile sale de către Paulinus, biograful lui Ambrozie, care administra în Africa bunurile Bisericii din Milano; Celestius se încadrează în esență în sfera gîndirii lui Pelagius, pe care o împinge însă spre limite extreme: Adam fusese creat ca muritor, prin urmare ar fi murit chiar dacă n-ar fi păcătuit; păcatul originar l-a atins doar pe el; copiii sînt în aceeași stare ca Adam înainte de păcat; nici păcatul sau moartea lui Adam și nici învierea lui Cristos nu sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rîuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): „în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti un lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin, care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfîrșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, după cum amintește tot Possidius, Augustin avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din Hippona și ale bisericilor aflate în subordinea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vasăzică, Cel de Sus, era El însuși; era Zeul, hotărît să se retragă aici, la Baikal, din motivele lui speciale; avînd întreaga liniște și tăcere a locului, să mediteze, neturburat, la soarta lumii, departe de orice ideologii... Dar și un muritor, mai atent, nu numai Zeul, ar fi fost în stare să creadă că aici se ascundea șansa enigmatică a Globului terestru - șansă amînată de secolul totalitar - și peste care avea să cadă, ca o pecete sau ca un mesaj, meteoritul
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
cu mâini strânse de nimeni alta decât Elena din Buzău! Știrile românești ne bombardau pur și simplu cu gradul dânsei de vinovăție/nevinovăție, cine și cât este de părtaș, condițiile de arest, etc, etc. Recunosc cu toată candoarea, asemeni oricărui muritor, am și eu preferințele și slăbiciunile mele, Elena Udrea este una dintre ele! Faptul că amândouă suntem femei inteligente (spun eu!) și puternice (spun alții!) m-a făcut să o simpatizez din primele sale apariții pe scena politicii românești. Nu
JUSTIȚIE, CĂTUȘE ȘI TELENOVELE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381286_a_382615]
-
aici stăruitoarele obsesii ale erosului și morții, dar și tema esențială a „nerostirii”, a suferinței cuvintelor. Într-o expresie profund feminină, revolta în fața fragilității omenești, dilemele existenței umane tind spre o rezolvare apolinică, de depășire în spirit a condiției de muritor. O amplă antologie postumă, Din pragul frigului statornic (1999), readuce în atenția criticii personalitatea originală a acestei voci poetice care explorează arhaicitatea „dinspre modern” (Gh. Grigurcu). Critici dintre cei mai avizați au sesizat permanenta tensiune dintre universul de sensibilitate al
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
explică prezența răului în lume ca pe un accident divin, față de care ființa umană nu se simte cu nimic vinovată: este cazul religiei grecești sau al hinduismului, pentru a nu invoca decât două exemple. Cea dintâi așază la originea răului muritorilor pasiunile zeilor. Și mai evident, hinduismul asimilează fiecare ființă unui angrenaj cosmic în care orice inițiativă personală este exclusă a priori. Din perspectiva acestor religii „anistorice”, răul se află exclusiv în legătură cu voința divină, iar existența lui rămâne un mister care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
demonilor. Pentru un creștin, Iustin spre pildă, cuvântul ∗∀∴:Τ< are o conotație strict negativă; nu este la fel însă pentru un păgân. Pentru acesta din urmă, daimonii ar reprezenta divinitățile care asigură legătura dintre lumea celor nemuritori și cea a muritorilor, dintre sfera cerească și lumea pământească. În concepția lui Iustin, demonii sunt esențial răi, îngerii, esențial buni; cei dintâi stăpânesc oamenii inspirându‑le teamă (1 Apol. 5); natura adevăratului Dumnezeu este însă rațională. Teama și rațiunea (8(≅Η) se confruntă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tiranului eshatologic. Un alt aspect asupra căruia Hipolit insistă este caracterul pământesc al acestei domnii, opus radical caracterului ceresc al împărăției lui Cristos, afirmat de nenumărate ori în monografie. Cristos este împărat ceresc, în timp ce adversarul său nu este decât un muritor, asemenea tuturor regilor acestei lumi. Regatul acestuia din urmă va dispărea la un moment dat, în timp ce împărăția lui Cristos nu va avea sfârșit. Hipolit dezvoltă o polemică pe două planuri: împotriva Romei, care persecută sfinții în prezent; împotriva Ierusalimului pământesc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Deznădăjduit din pricina stării sale și revenit, de altfel, la o dreaptă vedere a lucrurilor omenești, în ceasul morții a spus acestea: Drept este să te supui lui Dumnezeu și să nu te crezi egalul Lui, când nu ești decât un muritor (2Mac. 9, 12)”. Hipolit conchide: „Într‑adevăr, toți regii care au fost pe pământ și care s‑au umplut de mândrie nemăsurată au fost loviți de Dumnezeu cu pedepse drepte și meritate” (ibidem). Al treilea exemplu, mai puțin cunoscut decât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ți pui nădejdea în om -, să nu lingușească pentru daruri prinții cei puternici, ci să rămână strâns legați de Dumnezeu și numai de Εl. [...] Ce folos poate avea omul de la un rege, un suveran, de vreme ce el însuși, nefiind decât un muritor, este mișcat de puterea celui care l‑a creat? Este adevărat că acesta poate, în viața de aici, să te copleșească cu mari favoruri. Dar bunurile acestea sunt pământești și supuse pieirii. Și apoi, câți dintre cei care au primit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în repetate rânduri această doctrină care dă dovadă de absurditate și impietate (6, 42): Aceștia au născocit un adversar al lui Dumnezeu, pe care îl numesc diavol, iar în ebraică Satan. Fără nici o îndoială, este o greșeală datorată în întregime muritorilor și o nelegiuire să spui că Dumnezeul cel mare, în dorința sa de a face bine oamenilor, întâlnește o ființă care i se opune și în fața căruia rămâne neputincios. Astfel fiind, Fiul lui Dumnezeu este învins de diavol; pedeapsa pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cristos s‑a născut o dată pentru totdeauna din Fecioară, la prima sa venire. După Înviere s‑a ridicat la cer și din cer va veni pe pământ să judece viii și morții. Credința că Mântuitorul va veni de pe pământ, ca muritor, lasă loc posibilității unei a doua întrupări. - Dacă în momentul întrupării sale Isus a venit singur și neștiut de marea majoritate a oamenilor, în momentul parusiei el va fi însoțit de „miriade de îngeri”. - Dacă cea dintâi venire s‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care Chiril preia mai multe idei teologice, distinge clar între cele două personaje malefice, stăruind asupra biografiei pământești a Anticristului. Acesta se va naște în tribul lui Dan, va avea o descendență bine stabilită, va purta un nume, ca orice muritor, și va avea o anumită evoluție ale cărei etape vor putea fi schițate dinainte, grație datelor oferite de Scriptură. Aceeași intenție de a oferi o biografie a Anticristului, cea mai completă cu putință, este întâlnită și la Hipolit. Chiril evită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diavol este un simplu duh, coborât din cer pentru a‑i rătăci pe oameni prin tot felul de artificii. El va avea un trup iluzoriu, fiind astfel considerat ființă omenească, dar, în realitate, nu își va asuma nimic din natura muritorilor, cu excepția păcatului. El este deci mizantropul prin excelență (în sensul adevărat al cuvântului), opus lui Cristos, care își asumă, cu excepția păcatului, toate ale noastre, începând cu firea trupească. Autorul prezentei secțiuni polemizează cu acele curente ale creștinismului primar care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
refuza să i se închine, îi va supune la încercări cumplite, torturi, urzind împotriva lor lucruri perverse, așa cum nu au mai fost vreodată, cum nu au ajuns vreodată la urechile vreunui om și nu au fost văzute de ochii vreunui muritor. Fericiți cei care vor ține piept tiranului, căci se va crede că sunt încă și mai vrednici de prețuit și mai străluciți decât cei dintâi martiri. Căci cei dintâi martiri au învins slugile [diavolului], pe când ceilalți vor lupta chiar împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care consideră cultul numeroșilor zei venerați de păgâni necesar pentru reușita lucrurilor omenești și pe cei care pretind că interdicția acestui cult este cauza cumplitelor necazuri de acum. Următoarele capitole se îndreaptă împotriva celor ce recunosc, pe bună dreptate, că muritorii au cunoscut și vor cunoaște întotdeauna asemenea necazuri - uneori mai grave, alteori benefice, în funcție de locuri, de vremuri și de oameni - dar care susțin că sacrificiile aduse numeroșilor zei sunt folositoare vieții viitoare, vieții de după moarte. Aceste zece cărți resping deci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apocalypse from the Time of Bar Kokhba”, în Apocrypha, 5, 1994, pp. 7‑111, îndeosebi paginile 7‑43. . Formula „Unsul lui Iahve” era la origine aplicată regelui lui Israel. În VT, „Mesia” eshatologic nu este o ființă supranaturală; este un muritor, descendent din neamul davidic, restaurator al regatului davidic. El va stăpâni cu dreptate și va nimici dușmanii lui Israel. Concepția mesianică creștină a fost influențată decisiv de curentele iudaice apocaliptice, care se radicalizseră începând cu a doua jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceea, frații mei, rudele și alții, spre știința voastră și tuturor acelor care rămâneți să fie: că din ce mi-a fost agonisită de sate [...] am dat sfintei mănăstiri Tismana satul anume Turcenii toți”. Banul Părvul murise. Actul (semnat de muritori) îl scrie grămăticul Radu (care și precizează: „în această zi a fost moartea lui, în anul 7037 [1529] la Piatra”), o dispoziție veritabilă a lui (vezi Dan Horia Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii, București, Editura Minerva, 1984, p. 162
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]