1,825 matches
-
ca un magnet de al lui. Nu-mi trebuie mult, spun, cu glasul răgușit de dorință. Când naiba am devenit atât de directă ? — Serios, chiar n-am mult timp. Se uită la ceas. Cam șase minute. — Șase minute sunt arhisuficiente, murmur cu o privire ademenitoare, iar Nathaniel zâmbește, de parcă aș glumi. — Serios, zic, încercând să par modestă și totuși sexy. Sunt foarte expeditivă. Cam atâta îmi ia, vreo șase minute. Câteva momente, e liniște. Pe chipul lui Nathaniel citesc stupefacția. Cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cel mai mic semn că m-ar cunoaște. Nu-mi vine să cred că poate fi atât de ușor. Sinceră să fiu, sunt chiar un pic jignită. Oare mă contopeam chiar așa de tare cu peisajul ? — Am venit pentru petrecere, murmur, cu capul în jos. Sunt chelneriță. De la Bertram’s Caterers, adaug pentru mai multă siguranță. — A, da. E la etajul paisprezece. Bate la computer. Cum vă numiți ? — Mă numesc... Trish, zic. Trish Geiger. Melanie se uită pe ecran încruntată, bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un loc, cu atât mai expusă mă simt. Dar nu pot să plec. Mâinile lor continuă să-mi dea atac la tavă. Știi cumva, mai sunt tarte cu căpșune ? mă întreabă un tip cu ochelari fără ramă. — Îhm... nu știu, murmur, cu ochii în jos. Shit. Acum tipul se uită la mine mai atent. Se apleacă ușor, ca să mă vadă mai bine. Și nu pot să-mi trag părul mai bine peste față, fiindcă țin tava cu ambele mâini... — Ești cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-și berea într-un pahar. Instantaneu, Trish își duce mâna la gură. — Joanna Lumley ! Auzisem eu un zvon cum că s-ar gândi să-și cumpere o casă în sat ! Samantha, tu ai auzit ceva de genul ăsta ? — Ăă... nu, murmur, cu fața în flăcări. Trebuie să spun ceva. Haide. Zi ceva. Dar ce ? Cu ce să încep ? — Samantha, am nevoie să-mi calci cămașa asta până diseară. Melissa intră în bucătărie cu o bluză fără mâneci, cu imprimeu. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Blanc nu există. Habar n-am cum naiba se numește chestia asta. Ridic bătătorul de trufe, care se află alături. Sunt o... impostoare. Nu mă pot uita la nici unul dintre ei. Deodată, mă simt cumplit. Dacă vreți să plec, înțeleg, murmur. Am obținut această slujbă dându-mă drept ceea ce nu sunt. — Să pleci ? Trish pare îngrozită. Nu vrem să pleci, nu-i așa, Eddie ? — Categoric că nu. Devine și mai rumen în obraji. Ai făcut o treabă foarte bună, Samantha. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
predici despre cum să-mi trăiesc viața, încearcă să ți-o trăiești pe-a ta, OK ? Tac, gâfâind, și văd că Nathaniel arată ca și cum i-aș fi tras o palmă. Instantaneu îmi vine să-mi mușc limba. — N-am.. vrut... murmur. Fac câțiva pași și simt că mai am puțin și-mi dau lacrimile. Nu așa trebuia să se întâmple. Nathaniel trebuia să mă sprijine, să mă îmbrățișeze și să-mi spună că am luat decizia înțeleaptă. În loc de asta însă, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
caute pe Nathaniel. Nu mă pot concentra la ce zic. — Talentului și excelenței ! sare Hilary de undeva dintr-o laterală. — Îhm... da. Găsesc pe foaie locul în care am rămas. Talentului. Și excelenței. Mulțimea de jurnaliști e străbătută de un murmur. Nu mă descurc prea grozav. — Serviciile oferite de Carter Spink... sunt... îhm... la cel mai înalt nivel, continui, încercând să fiu convingătoare. — Mai înalt decât calitatea curățeniei pe care o făceai când spălai wc-uri? strigă un ziarist cu obraji dolofani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mut cu tine, Connor, șoptesc și, spre uluirea mea, izbucnesc În plîns. TREI A doua zi dimineață mă trezesc cu soarele strecurîndu-mi-se pe sub pleoape și o aromă extraordinară de cafea În aer. — ’ neața ! aud glasul lui Connor, deasupra mea. — ’neața ! murmur, fără să deschid ochii. Vrei cafea ? — Da, te rog. Mă Întorc pe o parte și-mi Îngrop În pernă capul, care Îmi zvîcnește groaznic, Încercînd să mai fur cîteva minute de somn. Lucru cu care, de regulă, n-am nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de pe scaunul alăturat. Cine stă să-și amintească așa ceva ? Poate că nici măcar nu mă asculta. Și cu ce anume te ocupi ? — Eu, Îhm, ofer asistență celor din departamentul de marketing și Îi ajut la punerea În practică a inițiativelor promoționale, murmur. — Emma a fost chiar săptămîna trecută la Glasgow, pentru a finaliza un acord, se bagă Paul repede, aruncîndu-mi cel mai grețos zîmbet artificial. Unul dintre principiile politicii noastre este cel de a da angajaților noștri Începători responsabilități cît se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dintre voi. Așa cum știți deja, Pete Laidler, cel Împreună cu care am pus bazele companiei Panther Corporation, a fost englez. Acesta este unul dintre motivele pentru care această țară a fost mereu extrem de importantă pentru mine. În birou se aude un murmur de Încîntare. Jack Harper ridică o mînă, face un gest scurt de la revedere și pleacă, urmat de Sven și de conducerea companiei, Într-o tăcere absolută. Abia după ce a ieșit, izbucnește un vacarm de nedescris. Mă prăbușesc ușurată. Slavă Cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să-mi iau un ton de parcă ar fi nu știu ce Întrebare plicticoasă, pe care o aud În fiecare zi. Mersi. — Te promovează ? Nu știam ! Are glasul strident și ascuțit și cîteva persoane ridică interesate capul. Zi, te face marketing executive ? — Nu, murmur, roșie la față de umilință. Nu mă promovează. — A ! Artemis Își ia o față nedumerită. Păi atunci de ce a zis că... — Vezi-ți de treaba ta, Artemis, spune Caroline. Îi arunc o privire plină de recunoștință și mă prăbușesc În scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Vă va privi la lucru, pentru a vedea cum decurge lucrul În echipă. Purtați-vă normal, nu faceți nimic special. Ochii i se fixează asupra mea și Îmi zîmbește de serviciu. Bună, Emma ! Cum merge ? OK ? — Ăă, da, Paul, mulțumesc, murmur. E OK. — Bravo ! Așa-mi place, ca oamenii mei să fie fericiți. Și, dacă tot v-am prins aici pe toți, spune tușind puțin prea teatral, dați-mi voie să vă aduc aminte că de sîmbătă Într-o săptămînă, compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un coridor luminat, În care pulsează ritmul muzicii. Ajungem la o ușă simplă de oțel, iar Lissy Își caută cheia. Îmi Îndrept rapid bluza și-mi rearanjez părul. — OK, murmură Lissy. Nu te uita. Nu te holba. Fii cool. — Bine, murmur drept răspuns și o urmez pe Lissy În club. CÎt ea Îi arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la spatele ei și, cît străbatem Încăperea imensă, aflată În penumbră, merg cu ochii țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Aici, spune Lissy, arătînd spre o masă de lemn, cu o mică mișcare bruscă din cap. Reușim cumva să ne așezăm, ne punem gențile și luăm lista de cocteiluri, privindu-ne una pe alta extrem de țepene. — Ai văzut pe cineva ? murmur. — Nu. Tu ? — Nu. Deschid meniul cu băuturi și-l citesc rapid În diagonală. Doamne, ce stresată sînt. Încep să mă doară ochii. Vreau să mă uit În jur. Vreau să văd locul. — Lissy, șoptesc. Mă duc să arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rău. Clatină din cap. Și eu voiam să te cunosc mai bine. Și să ne simțim bine Împreună. Se pare că amîndoi ne doream exact același lucru. Și e vina mea că nu l-am obținut. — Nu e vina ta, murmur stîngace. Nu așa am vrut să decurgă lucrurile. Mă privește serios. Îmi mai dai o șansă ? Un autobuz roșu uriaș cu etaj se apropie hurducăindu-se de stație și ridicăm amîndoi privirea. — Trebuie să plec, spun, ridicîndu-mă. Mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
amîndouă Într-un rîs isteric. — Mersi, Artemis, zic scurt. E foarte drăguț din partea ta. — Mă duc să-mi iau o cafea, spune Fergus, ridicîndu-se. Vrea cineva ceva ? — Mie dă-mi una cu Harvey’s Bristol Cream, spune vesel Nick. — Haha, murmur pentru mine. — Vai, Emma, să nu uit, adaugă Nick, apropiindu-se de biroul meu. Secretara aia nouă de la administrativ. Ai văzut-o ? E o adevărată apariție, nu crezi ? Îmi face cu ochiul, iar eu Îl privesc alb, neînțelegînd. — Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă pot gîndi decît la faptul că Jack se află la un metru de mine. — Cum merge cu golful ? zic Într-un final. — Păi... ăă... foarte bine, mulțumesc. Mama Îi aruncă o privire lui Jack. Nu te uita la el ! murmur. Și... tată ? nu mă las, ridicînd vocea. Cum te-mpaci cu golful ? — Și eu... tot bine, spune tata bățos. — Unde jucați ? Întreabă Jack politicos. — Te-a Întrebat cineva ceva ? țip, Întorcîndu-mă furioasă pe scaun. Urmează cîteva clipe de tăcere. — Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
buze. - Șșșt! Acolo, În spatele copacilor! Trei oameni. Ne pândesc și țin În mâini lucruri nemaivăzute! - se căzni Enkim să rostească pe gură. 9. De văzut, Îi vedeam bine pe cei trei, dar din gândurile lor nu se auzea decât un murmur prea slab. Erau altfel decât oamenii pe care Îi mai văzusem vreodată, Însă Moru Îmi spusese că aveam să văd o grămadă de ciudățenii În călătorie. Erau mari, Înalți și spătoși, cu pășitorii precum trunchiurile groase de copac, cu piepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot un murmur, un bâzâit de nervi, cristal viu, orbitor, curcubeu de cuarț, crepuscul pârâind în somn mineral, înfiripând lumina din stomac, geometrie de carne în care fiece punct e puls, fiece linie nerv, iar volumul, integrala tuturor destăinuirilor, orașul de diamant... ─ Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și subliniind câțiva termeni tehnici. Ioana o făcu atentă pe Elena: ceva interesant era pe cale să se întâmple. Profesorul se uită la Erika, gura îi tremură, iar răspunsul bâlbâit și în doi peri pe care îl dădu îi trădă zăpăceala. Murmurele încetară, mai multe perechi de ochi fixară scena. Erika își îndreptă spinarea și spuse „bine, mulțumesc”, apoi se scărpină cu o unghie la nas și plecă zâmbind. Profesorul își aranjă cravata și tuși, după care se ridică, plecă pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Violet, în ciuda talentului său extraordinar de a-și scoate colegii din toți pepenii, avea un șarm la fel de pătrunzător și de puternic ca un parfum din anii optzeci. M-am dus să vorbesc cu el despre piesă, zise Violet cu un murmur slab, dar perceptibil, pronunțând fiecare cuvânt cu o dicție extraordinară. Frumos lucrat. Sophie îi dăduse la o parte toate buclele de pe frunte și fruntea ei cea netedă și albă lucea ca o perlă sub atingerea mângâietoare a lui Sophie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dădeam seama dacă asta era o scăpare sau o dovadă a grijii pentru oaspeții cu înclinații amoroase, dar, după lumina puternică de dinăuntru, îmi luă ceva timp până când ochii mi se obișnuiră cu întunericul. Sub terasă, în beznă, auzeam râsetele, murmurele și, din când în când, țipetele unui cuplu care era în plin proces de aprofundare a cunoașterii reciproce; Hugo traversa deja gazonul, cu costumul lui de culoare deschisă pe post de far, uitându-se peste umăr, să vadă dacă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stele verzi. Capitolul douăzeci și cincitc "Capitolul douăzeci și cinci" — Pur și simplu nu-mi vine să cred, zise Sophie, probabil pentru a șaptesprezecea oară în dupăamiaza aceea. Ben! Nu pot și pace! Părea atât de... drăguț! Grupul fu cuprins de un murmur prin care fiecare își arăta acordul. Trecuseră două zile de la fuga spectaculoasă a lui Ben și un grup restrâns de persoane interesate care aveau legătură cu spectacolul se aflau într-o Patisserie Bliss, la Angel, bând capuccino și mâncând cornuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încercau să-i împiedice.? La Chicago a învățat să iubească Natura, pentru că ea nu exista. Pe străzile orașului a început să viseze spațiile deschise, soarele în mână și verdele în ochi. În autobuzele orașului și-a imaginat singurătatea, liniștea și murmurul vântului. La Chicago a citit cartea aceea care vorbea despre cei șase mii de kilometri de ape și copaci ai Marelui Amazon, Tatăl Fluviilor, Selva-Mamă a tuturor selvelor... Avea doisprezece ani..., poate treisprezece, și chiar în noaptea aceea a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
putință să dea de o parte tufișurile, lianele și plantele agățătoare care încercau să-i zgârie fața și se prindeau în părul fetei. Piá continua să geamă și, la fiecare poticnire, tânguielile ei creșteau în intensitate, ca să devină apoi un murmur stins, până când, în sfârșit, căzu într-o toropeală liniștită. Când sosi la coliba lui, o așeză în hamac cât timp pregătea caiacul șubred cu pături și singura lui pernă. Apoi, aproape fără să-și mai tragă răsuflarea după lungul marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]