2,953 matches
-
arunce ochii pe hrisov, musafirul părea grăbit. Văzu acolo un scris ciudat, o mulțime de cifre roșii și albastre, triunghiuri, hexagoane și linii Înscrise Într-un cerc, care păreau să se rotească, schimbându-și mereu forma și locul Între ele. Musafirul Îi indică un punct, nu În josul, ci la Începutul paginii, Îndemnând-o cu un gest să-și pună odată semnătura. Mașa stătea În cumpănă. În inima ei, teama și Îndoiala Își Înfipseseră din nou colții. Cuvintele babulei Îi reveniră-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răspunse Mașa, privind cum literele ce-i alcătuiau numele se transformă În cifre fumegânde. - Prostii. Superstiții... - Ce-ați presărat acolo? Întrebă gazda, simțind cum aceeași gheară a Îndoielii i se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul, dornic s-o liniștească. - Ce fel de cenușă? continuă să se uite la el ca vrăjită gazda... - Cenușă imperială, zise Extraterestrul, pe un ton extrem de jovial. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dispariția lui Onisei și era gata să facă orice numai ca nici ea, nici oaspetele să nu aibă Încurcături - nici aici, nici dincolo, În lumea lui. - Amprenta dumneavoastră ar putea Înlocui parafa, Îi sugeră Extraterestrul. Era pentru prima oară când musafirul, vorbind cu ea, folosea pronumele de politețe. - În fond ce vă costă? adăugă el. Și fără să mai aștepte consimțământul gazdei, Îi unse degetul mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe coala Învechită de hârtie. Apoi presără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Cred că nu ni le lăsați aici drept zestre? spuse Mașa-n glumă, În timp ce vântul Îi smulse teancul de bancote pe care le ținea În mâini, Împrăștiindu-le prin curte. - Voi lua cu mine tot ce am de luat, răspunse musafirul din alte lumi, aruncându-i Mașei peste umăr o privire ce părea Încărcată de multă suferință și regrete. Nici o grijă, adăugă el cu tristețe. Și, scoțând din minuscula sa geantă de voiaj un fluier, intonă un cântec atât de jalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
invitația, dorind să aprofundeze dacă frumoasă femeie Întradevăr Îl plăcea ori se juca cu el de-a „Pisica cu bietul Șoricel”. Cu o studiată pedanterie, Directoarea Tatiana destupă o sticlă de vin Negru Vârtos, oferind, turnând În paharele celor doi musafiri, punând sticla la Îndemâna lor. „Ora e cam matinală Însă desigur, un pahar cu vin de bună calitate sper să fie bine primit...” - monologă Directoarea Tatiana privindu-l pe Tony Pavone cu o oarecare insistență.” În legătură cu incidentul provocat de cei doi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încât aceștia de multe ori se rușinează când trebue să plătească. Directoarea Tatiana mai destupă o sticlă cu vin, turnând În pahare. Răspunse la telefon dând unele indicații profesionale după care pregăti câte două sticle de vin negru pentru fiecare musafir, făcând precizarea. „Așa cum i-am recomandat În repetate rânduri domnului inginer, tot așa vă recomand și Dv. domnule Gică Popescu. Dacă doriți să nu aveți probleme cu sănătatea, evitați consumul vinului alb. După cum e bine știut, vinul negru nu suportă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spune, care-i părerea ta...?” „De fapt nu spui o noutate - intenționă să-i răspundă - Însă, Îl privi cu seriozitate, Încercând să nu-l supere. Nu Încape discuție, dumneata glumești dar, destinul nostru și a-l planetei pe care suntem musafiri, depinde de felul cum ne vom strădui să-l protejăm. Și cum te rog să-mi permiți să lansez o cugetare, după care mergem afară să investigăm În vecini urmările dezastrului. Sper să nu fie prea mari...” „Bine, dar n-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se trezi la ușa apartamentului său În jurul orei patru dimineața cu cinci milițieni Îmbrăcați civil, care apăsau prelungit pe soneria dela intrare În apartment. Contrariat, Tony Pavone care deja era sculat frământat de sumbre presimțiri, deschise ușa privind Întrebător la musafirii nepoftiți. Unul dintre aceștia ce părea a fi Șeful, se justifică. „Sunt ofițer superior de miliție având ordin să efectuez o amănunțită percheziție a Întregului apartament. Aveți ceva Împotrivă...?” Politicos, Tony Pavone Întrebă. „Aveți ordin de percheziție...?” „Nu, deocamdată nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
melancolic, depresiv. Când eram copil, nu sufeream să fiu despărțit de mama. Nici, la o adică, de tata, care era, după cum am spus, profesor de franceză și matematici. Nici de casă sau de tovarășii de joacă. Când trebuiau să plece musafirii, făceam niște scene grozave. Eram un băiețel adeseori plângăcios. Orice despărțire era așa un chin emoțional că mă Îmbolnăveam. Probabil că simțeam separarea lăuntric până În adâncul moleculelor constitutive și tremuram din miliarde de nuclee. Hiperbolă? Poate, dragă domnule Sammler. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
peste Portia, ca un reflector. Sheba contra mundum, am anunțat eu în noaptea întunecată, nemișcată. Doisprezece E Paștele și am coborât împreună cu Sheba spre mare, ca să petrecem câteva zile la sora mea. Familia Hart are de obicei o mulțime de musafiri în perioada asta a anului; Sheba pregătește o imensă șuncă de porc, iar în grădină copiii caută ouăle cu surprize. Anul acesta, din motive evidente, toate ies din discuție, iar Richard i-a luat pe Polly și pe Ben la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pământ. Șocul, probabil. El cum suportă? — Nu știu. Sunt foarte îngrijorată. Tot nu răspunde la telefon... — Poftim? — A, scuză-mă, te refereai la Richard? El e... Nu știu. — Să trec? — Mai bine nu. Nu cred că Richard are chef de musafiri. Și încă n-am vorbit cu copiii. A doua zi, a apărut o mică relatare despre Sheba în Evening Standard. Nu era mare lucru - doar un paragraf în josul paginii patru despre o profesoară din nordul Londrei acuzată de hărțuirea sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și să mă învețe cum să-i fiu... Mama la școală De când fusesem prins în căminul fetelor, pedagoga îmi găsea constant mici pedepse pentru a-mi demonstra puterea pe care o are în acel spațiu unde eu eram doar un musafir nepoftit. Era o zi de sâmbătă, pe la ora prânzului și în timp ce colegii mei se pregăteau să iasă în oraș, eu eram dus la gospodăria școlii pentru a face curat la porci. Aerul rece accentua mirosul dulceag de bălegar și urină
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
moment nu-mi venea să-mi cred urechilor. Am fost Întîmpiniat de o voce de bărbat. Da, sigur, a fost voce de bărbat. Salutul nu venise de pe buzele fetei, ci dinspre cealaltă parte a zidului despărțitor. O voce tulburătoare. Probabil musafirul despre care auzisem mai Înainte. Pe măsură ce Înaintam, În cîmpul meu vizual mi se Înfățișară: rafturi din oțel, perdele albe la ferestre, care scoteau și mai mult În evidență dezolarea din jur, flori artificiale de o varietate nedefinită, un televizor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să vorbiți cînd vă e rău. Au mai rămas treizeci și patru de ore... S-a așezat la picioarele patului, privindu-mă fix, dintr-un punct În care eu n-o vedeam. Oare chiar se uita la mine ? Sau, la fel ca musafirul pe care-l servise cu cafea, nu-i eram decît dispozitiv de asamblare a fantomelor care-i poleiau monologurile ? Oare pentru cine bate... această inimă uriașă a orașului care pulsează și pulsează fără să știe pentru cine ? Mi-am schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la fel de cald, dar în ore diferite. Probabil și la Sinaia, unde sunt mama cu Rodica. Nu a fost chiar așa de rău azi, chiar dacă mi-am trecut ziua în casă, conspectând, citind, gătind un pic în așteptarea Călineștilor (primii mei musafiri în formă organizată). Ransel mi-a dat cartea lui despre Village Mothers. Foarte impresionantă, bazată esențial pe interviuri cu trei generații de femei din Rusia și Tătaria. Asta mai luminează o dată cum știu acești oameni să facă istorie ca știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prematur în jurul unei mari sărbători. De Thanksgiving, o parte dintre americani umblă. Numai miercuri, în ziua sosirii lui Adi, 4,6 milioane luaseră avionul și zeci de milioane, mașinile pe autostrăzi. Cei rămași, gazdele, au de obicei între 10-20 de musafiri care vin la curcan umplut, cu garnitură de jeleu și la plăcintă cu dovleac, plus ce mai poate fantezia fiecăruia. Thanksgiving este faimoasa Happy Turkey Day, ziua curcanului. Dar nu știm de ce fericirea este asociată bietului curcan, înfățișat adesea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
căci și astăzi, la peste patruzeci de ani de atunci, se mai vorbește încă de nălucile celor doi soldați, apărând și dispărând pe meleagurile de vizavi. Mai era încă anul 1946: câteva zile, dar doamna Pavel, cu casa plină de musafiri, nu realiza însemnătatea istorică a anului care se termina sub lumina înghețată a stelei polare, și nici nu gândea la asta, cum nu gândise nici la anii anteriori - ai războiului și încheierii acestuia - ca și la atâția alții care purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
realitate teribilă la care gândea - celelalte, ale politicii și vremii, erau date de o parte, întinderea vieții din față nu era decât un pustiu gălăgios, tăcut, vesel sau nostalgic. Și acum când tocmai gândea la asta, sunară la ușă primii musafiri ai Ajunului de Crăciun, doamna și domnul Neculce, ea casnică, el contabil la o fabrică din oraș, după care, în trei sferturi de oră cele două camere ale familiei Pavel precum și holul în care îmi aveam biroul și biblioteca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o fabrică din oraș, după care, în trei sferturi de oră cele două camere ale familiei Pavel precum și holul în care îmi aveam biroul și biblioteca și camera de la față, pe care le ocupam - toate deschise petrecerii - se umplură de musafiri. Deasupra ușii ogivale de la intrare, sub bolta în semicerc, ardea festiv un bec puternic ce lumina curtea. Întâmplător, am fost cel care deschise ușa soților Neculce; tropăiau scuturându-și zăpada, el de pe șoșonii de modă veche, din pâslă, purtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înainte de războit - o călătorie de plăcere la Bosfor sau în Egipt, cum și-au permis alții pe care-i cunoștea, unul din ei chiar din fabrica în care lucra el. „Soarta este nedreaptă”, își spunea. La scurt timp începu succesiunea musafirilor încotoșmănați în paltoane, doamnele în blănuri, două dintre ele cu imitații de vulpi argintii peste umeri, încheindu-se în partea dreapta a gâtului, protejat astfel de gerul pe care acum îl lăsau afară. Doamna și domnul Pavel își făceau, veseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ori poate numai confabulări născute de imaginația ce nu-i lipsea, ca oricărei femei din părțile locului. Doamna Pavel râdea zgomotos, i se vedea pe față bucuria reușitei petrecerii, organizate de ea pentru această seară sfântă, cu tot „dichisul și musafiri serioși”, doi funcționari de la prefectură (domnul Andronescu de la serviciul financiar cu soția și domnul Savu de la arhivă, necăsătorit), doi contabili (unul din ei, în afara domnului Neculce care acum își admira cu coada ochiului soția, era domnul Arsene de la Uzina electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe cele două fotolii, secționați de vraja altei lumi. Alături, numai doamna Carolina Pavel, pe scaunul capitonat de lângă noi, privindu-ne și ascultându-ne, cu mica ei ceașcă cu cafea în față, în timp ce domnul Pavel dormea, încă de la plecarea ultimilor musafiri, pe canapeaua din camera mea. La un moment dat o întrebai: - Care poeți francezi vă plac mai mult, domnișoară? întrebarea n-o surprinse. Zâmbi: - Când eram în liceu, îmi răspunse, îmi plăcea Lamartine, v-aduceți aminte Lacul de pildă, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să fie elevele acelor clase ascultând-o, căci nu putea vorbi acolo altfel decât acum, pentru că rostea substanța. Târziu, încheind vorbirea despre Proust, recită din Verlaine și Baudelaire, iar inflexiunile vocii căpătară tandreți și capcane în care se rotiră toți musafirii acelei nopți, acum plecați (dansând, pălăvrăgind sau jucând cărți), fiecare mai bun decât era în realitate, ea se sculă, deretecă niște nimicuri în bufetul din față, se reîntoarse, și-n timp ce se așeză în fotoliu, comod, picior peste picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care trecea pe lângă noi - dar nu întâlni decât prezența și zâmbetul neutru al uneia dintre mătuși, care, mai puțin sensibilă, nu sesizase nimic deosebit. Fericite firi. Veni peste câteva ore dimineața, răsăritul soarelui din prima zi a noului an. 1947. Musafirii începură să plece. Tata îi conduse, iar la sfârșit, rămas singur în prag, respiră aerul rece al dimineții de iarnă. Se simțea înviorat: ai fi putut crede că sub aerul acela albastru și soarele perfect rotund și roșu, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îi deveniră mari: „Te iubesc, vorbi. Când ai să pricepi? Te uiți la mine mirat parcă abia acum mă vezi; laș cum ești, vrei să pari nevinovat. E adevărat, ai să reușești... ai și reușit să pari tuturor un simplu musafir. Mâine vei pleca din comuna aceasta amărâtă în capitala județului, între oamenii tăi distinși și în tribunalul cu boltă și stema județului pe frontispiciu, ridicată înainte de începutul veacului, dispunând de destinele oamenilor, voi care faceți dreptatea. Ești obișnuit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]