4,032 matches
-
că pun armata în cui. Și am acționat la limita regulamentului. Panait a moștenit acestă situație de când îl suplinise Șchiau și, din această cauză, am avut cu el un război al nervilor. M-a tuns zero, mi-a ras și mustața. Am avut conflict, dar asta nu m-a făcut să-l respect mai puțin. El a făcut pași spre împăcare, dar cearta mea nu era cu el. De aceea, împăcarea nu a ieșit. A doua zi, m-a chemat Fane
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
zi la mine la cazarmă la Pantelimon, înainte de a mă muta la Divizie, deci după Revoluție, și ofițer de serviciu era căpitanul Melnic, șeful înzestrării cu armament, care i-a dat raportul. Voinea i-a spus: Pleacă de aici cu mustața ta, du-te și ți-o taie!" Am mers apoi să inventariem depozitul de muniție, că băgam muniția înapoi. Șef de depozit era unul, nu-mi mai amintesc numele, tot mustăcios. Voinea, nervos, a început să protesteze: "Băi, Mureșan, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
unde-l poate găsi pe Iosif Răcaru, spre a-l felicita pentru seara minunată și mâncarea excelentă din restauran- tul său. După două-trei rugăminți, băiatul cedează și îi spune că patronul se află la masa din spate, domnul masiv cu mustață, în costum negru și cu papion. — Dar, vă rog, nu-i spuneți că v-am zis eu. Nici vorbă, domnișorule, doar e un personaj cunoscut, nu ? Nici nu știți ce favor mi-ați făcut, și Pribeagu îi bagă în buzunar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
la el de jos, acum că era la doar câțiva centimetri și-l analiza de zor. Avea o mutră lăsată, toate dungile feței îi curgeau, ca la alcoolici. Și era plin de cicatrici, de tăieturi, se vedeau chiar și pe sub mustața lungă și îngălbenită de tutun, cu vârfurile firelor de păr arse de țigări. Nasul său mare îi era ușor mutat spre stânga, semn de bună purtare, și pe sub buzele crăpate, care învârteau o scobitoare ce de mult nu mai avea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
fanfarei Gărzii Republicane prin anul 1927, pe atunci pensionar. L-am descoperit într-o casă din fundul unei curți în care locuia singur. Când am trecut pragul, am văzut un omuleț scund, cu o figură inteligentă, cu privirea ageră, cu mustața în furculiță, pe jumătate îngăl- benită de nicotină, iar la gât cu o cravată neagră, gen lavalieră. De la intrare, m-a izbit un miros închis de mucuri râncede de țigară și un aer îmbâcsit în care Balay stătuse zile în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
parte de o cină bună în tren. — Dragul meu Charles, îmi pleda Rosina, știu că ești o creatură foarte excentrică, dar nu-i cu putință să dorești o femeie care arată ca de optzeci de ani, și are barbă și mustăți. Era în ziua următoare. Ajunsesem în sat foarte târziu. Taxiul mă așteptase la gară, dar drumul până acasă a durat mult, din cauza pâclei foarte dese. N-am putut lua cina în tren, din pricina unei greve, așa că a trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iar nasul scurt, drept, ferm putea fi invidiat și de o fată. Era cuviincios bărbierit, barba ivindu-i-se ici-colo, în punctulețe strălucitoare de aur roșiatic, dar smocul mic negru care-i creștea în cicatrice, inaccesibil bărbieritului, arăta ca o mustață subțire, strâmbă. Evident, era stingherit de cicatrice și și-o atingea mereu. Mâinile îi erau foarte murdare, cu unghiile mâncate. — Și apoi, mai era și povestea cu mine. Nu țineam să apar infatuat, dar doream să-l mențin la subiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aplecat către muchea mării. Și atunci am văzut, chiar sub mine, patru foci privind în sus cu fețele lor canine, pline de curiozitate. Înotau atât de aproape de stâncă, încât aș fi putut să le ating. Le-am cercetat boturile ascuțite, mustățile din care picura apa, ochii rotunzi, iscoditori, și grația spinărilor ude, netede, lucioase. Un timp se curbară, se jucară, înghițind apă, gâlgâind, și tot timpul uitându-se în sus la mine. Și în vreme ce le urmăream joaca, nu m-am îndoit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
avea vreo 40 și ceva de ani. El fusese arestat de nu știu câte ori, de pe la 16-17 ani că fusese în Frățiile de Cruce. Și era vesel, avea un tonus deosebit... Era obișnuit cu trânteala, cu bătaia. Era un tip dolofan cu mustață. Făcuse teologie și drept... Și întotdeauna îl ținea’ un an, doi ani, trei sau patru, și cum îl ghicea’, cum îl dădeau afară. Și era vesel. De dimineață, cum se dădea deșteptarea, cobora de la patul 3 cântând imnul lui Othello
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la un moment dat când a venit la un fel de inspecție anuală el și tovarășul Gheorghiu. Era un om mai vârstnic, cam în jur de 50 de ani, cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel, și avea un miros vag de votcă, sau de ceva... oricum de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pot să le spun numele acuma la toți. Și pe urmă de Sorin Botez mi-aduc aminte și de el la Canal, că noi mergeam la lucru, și el venea în schimb de noapte și era înfofolit complet, și avea mustața albă de brumă... Așa mi-l amintesc cu mustața albă de brumă, înfrigurat tot. Era un băiat foarte inteligent așa, și când eram la izolare ne povestea din Alexandre Dumas, și tot felul de romane dintr-ăstea... Era băiat de treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe urmă de Sorin Botez mi-aduc aminte și de el la Canal, că noi mergeam la lucru, și el venea în schimb de noapte și era înfofolit complet, și avea mustața albă de brumă... Așa mi-l amintesc cu mustața albă de brumă, înfrigurat tot. Era un băiat foarte inteligent așa, și când eram la izolare ne povestea din Alexandre Dumas, și tot felul de romane dintr-ăstea... Era băiat de treabă. Când v-au mutat de la Târgșor vă amintiți? Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acolo, de la elevi, ci o plecat de la careva dintre gardieni... Eu doar bănuiesc, nu știu sigur să zic... Ați putea sa-i faceți un portret lui Moș Dumitrache? Dumitrache, care s-o ocupat cu noi, era un bătrân cu o mustață de parcă era Stalin la înfățișare... După Revoluție, prima dată când ne-am adunat foștii deținuți politici de la Târgșor... ne-am adunat vreo 400 acolo. Pe când eram închiși, unu’ dintre deținuți o fost împușcat. S-o evadat, pe unul nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ați auzit de el... E, ăsta ne-a făcut percheziția. (râde - n.n.) Eu, pentru că îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am fost transferat îmbrăcat în hainele pușcăriei. ăilanți era îmbrăcați în hainele lor. Și eu îmi lăsasem și mustăți... Aveam o mustață răsucită așa, și dădeam impresia că sunt pușcăriaș vechi, dân ăi trecuți prin multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la început percheziție... Unii spuneau că să bate în Jilava, dar Dincă, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
el... E, ăsta ne-a făcut percheziția. (râde - n.n.) Eu, pentru că îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am fost transferat îmbrăcat în hainele pușcăriei. ăilanți era îmbrăcați în hainele lor. Și eu îmi lăsasem și mustăți... Aveam o mustață răsucită așa, și dădeam impresia că sunt pușcăriaș vechi, dân ăi trecuți prin multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la început percheziție... Unii spuneau că să bate în Jilava, dar Dincă, cel care ne turnase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
uite, eu am fost preot... Domne, când l-a luat la o bătaie... îi plângeai de milă. ăla: Lasă pe altu’! Și, în final, să uită în spate și mă vede pe mine. Bă, ia vino mă-ncoa ăla cu mustățile mari! Din momentu’ ăsta ești șef de cameră! Tu ce-ai fost afară? Io am avut și curaj așa, nu prea mi-a fost frică de bătaie, că am fost rezistent. Zâc: Domne, mai mare în grad ca dumneavoastră! Bă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
știu... O liniște și... cum să spun io? O atmosferă... ce nu exista. Și ne împărtășa în fiecare zi, pe la zece așa. Și era o atmosferă extraordinar de bună... La un moment dat a venit un ordin, așa, care are mustață, barbă, și nu avea trecut la dosar treaba asta, trebuia terminat. Preotul Iovan, probabil, așa zic eu, n-a avut barbă când l-a’ arestat... Și, țin minte ca acuma, a venit la etaju’ patru plutonieru’ Șomlea. Era’ doi frați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
venit la etaju’ patru plutonieru’ Șomlea. Era’ doi frați Șomlea acolo... A venit, l-a scos, și l-a dus la 99, la camera de gardă. Și a mai luat și un consătean de al meu. Da’ el nu avea mustață aveam eu, șmecher... Și i-a dus acolo. Când a’ venit înapoi, erau rași, și la popă curgea sânge. Și a venit Șomlea și-i spune lu’ Iovan: Ia spune-i mă lu’ dracu să vie să mă ieie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să mă ieie în furcă! Așa. Eram tineri, na, 23-24 de ani și râdeam, na acolo... Ce să faci? Că așa era. Da’ nu râdeam de popă, că râdeam de al nostru, consăteanu’ meu, că și lui i-a tăiat mustața, deși nu o avea... Și așa a mers până când a venit un ordin... Era în iunie... La etaju’ unu, doi, trei și patru era plasă. Și te scotea și făceai pe aia... Și ne selecta. Dacă erai distrofic, că așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
foarte expresiv, cu tușe specifice care pot accentua imaginea unei fețe pe care timpul și-a lăsat însemnele. Apoi părul alb, care este accentuat de multe ori chiar și în sprâncene, fără a fi neapărat de genul lui Mircea Albulescu. Mustața este un element aparte care redă oarecum farmecul portretului în arta naivă. Desen: Portret Autor: Mihai Dascălu Au fost auzite și unele remarci la o parte din portretele mele, se spunea că „acel” portret seamănă cu mine. Este posibil acest
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
destinele omenirii, dom’le ! Tare ciudate !” Toți din compartiment, ne uitam la el cu ochi întrebători. Și, după o vreme tot el continuă. „... Urâtă întorsătură, dom’le, tare urâtă !”. „ Da, dom’le, ai dreptate... tare urâtă !”, interveni un bărbat, cu mustață mică, și ochi vii și inteligenți, care de la urcare din București, încă nu scosese nici o vorbă.. Părea un tip taciturn. Mi se pare că ne-am aventurat prea mult, dom’le! își continuă el ideea. Expedițiile vaste, întotdeauna au fost
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tari, oameni de munte, care cunoșteau bine legea muntelui... Au venit la el, și i s-au alăturat trup și suflet. Erau oameni încrezători în el, și în cauza pentru care luptau. Baltă era un tânăr înalt, robust, brunet cu mustață neagră tunsă scurt, păr negru, bogat, tenul puțin palid... Ochii mari și negri ca tăciunele trădau, dincolo de o fermitate ieșită din comun, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea înaltă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase, cu dinți puternici de om
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
poate pun mâna pe „bandit”. Când..un tufar, la marginea pădurii, se mișcă și, un moșneag ca din cărțile de povești cu poze, din copilărie se ivi urcând, cu fereală, în inima pădurii. Era un bătrân venerabil, cu barbă și mustăți albe, lungi, încins peste mijlocul încă drept, cu un chimir, lat de o palmă domnească, din piele, uzat de vechime, prins în două cătărămi galbene de alamă, cu luciul demult pierdut. Bătrânul, era uncheșul lui Baltă, frate cu mama lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
viitoare, domnilor, vom examina..!”, și ieși din clasă. Din clipa aceea, toți intram ca într-un tremur.. care ne ținea până la lecția următoare, când se desfășura „pocitania”... Profesorul Popescu de fizico-chimice... înalt, cu păr negru, pieptănat într-o parte, cu mustață neagră, mică, fiindcă „aducea” cu Hitler.. era poreclit.. „Hitler”. Drept, exigent, sever dar fără răutate, și numai indolența și mediocritatea îl făceau să-i fulgere privirea. Făptură înaltă, dreaptă ca lumânarea, cu pasul hotărât, ochii negri pătrunzători; eleganța sa desăvârșită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ceva la ureche râzând. „ - Aaa..!”, făcu Sfinția Sa, dumirit. Toți elevii în jurul meu au pufnit în râs.. și, eu nu înțelegeam de ce.... Din capătul coridorului, apăru și Părintele Spiritual, mic de statură, chiar prea mic, în grabă cu antireul fâlfâind.. cu mustața mică sub nas putin zburlită, cu ochii, din dosul ochelarilor ca două rotițe, veșnic neliniștiți, chiar speriați,.. Directorul școlii îl privi cu atenție sporită, uitând parcă de ce l-a chemat, pufnindu-l râsul și pe el... pentru o clipă. În timp ce
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]