1,375 matches
-
volumele luate cu împrumut. Începea să citească și ca prin farmec uita de lume și de obligațiile de călugăr față de mânăstire și chiar și de regulile comunității în care se afla și trăia. I se aduceau la cunoștință lipsurile, era mustrat, iar el, confuz și surâzând, cerea iertare fără vreo altă explicație. Dionisio Ponzio transferat odată cu el la intervenția unui unchi care ocupa un loc important în iererhia Ordinului încerca să-l facă a înțelege că nu putea să se izoleze
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
coborî pe Corso, ajunse la câmp, dincolo de Busento. Se azeză pe o stâncă ce părea a fi fost cărată acolo de soldați pentru instrucție. Vedea un șir de copaci aliniindu-se chiar în fața lui, auzea ciripitul păsărilor părând să-l mustre. Cum așa? De obicei păsările îl ajutaseră și-i dăduseră curaj în privința ideilor și gesturilor lui, acum în schimb se îmbulziseră în cor pentru a-i face cunoscut dezacordul lor. Poate c-a făcut-o de pomină, așadar, dacă nici
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l ca pe un erou. La G. Dem. Teodorescu, acțiunea evoluând mai firesc și mai aproape de gustul popular, domnul primește pedeapsa supremă: este omorât, iar trupul, sfârtecat în bucăți, este trimis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
mânjit de furt față de Domnul, cu toții copiii săi, băieți și fete, care erau inocenți și toți izraeliții i-au ucis cu pietre și după ce i-au ucis cu pietre, i-au ars cu foc (Ios 7, 25); nu l-a mustrat pe Iefte care, reîntorcându-se la Mițpa, după o bătălie în care fusese biruitor, și-a sacrificat propria fiică (cf. Jud 11, 30-40), datorită jurământului făcut Domnului; iar pe Samson l-a inspirat să moară împreună cu filistenii, dușmanii săi și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aici! (22, 51), arătând renunțarea la orice act de apărare-ofensivă violentă, neomițând denunțarea explicită și nonviolentă a comportamentului fals și nedrept al cărturarilor și fariseilor. Atitudinea acestora este descrisă în textul lui Marcu (14, 48-49), unde fariseii și cărturarii erau mustrați cu asprime de către Cristos: Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și toiege, ca să mă prindeți. În fiecare zi eram la voi în templu, învățând, și nu m-ați prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. Intervenția lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ca o reacție la atitudinea oprimantă și la veleitățile statului roman, a apărut și atitudinea subversivă a creștinilor Bisericii primare, care și-a arătat primele indicii pe vremea scriitorului păgân Celsus, care nu a ezitat, neînțelegând substratul chestiunii, să-i mustre pentru slaba lor fidelitate față de împărat și Imperiu. Dezinteresul creștinilor față de statul roman, cauzat de nerecunoașterea exercițiului libertății de cult, a dus la diferențierea celor dintâi față de ceilalți cetățeni practicanți ai diferitelor religii, din interiorul Imperiului, a determinat o anumită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de avariție și privind mai mult pământul decât cerul, aceștia erau invadați de setea banului și nu mai căutau să-l obțină cinstit. Din acest motiv, al decăderii lor morale, sfântul Maxim nu s-a putut abține să nu-i mustre pe un ton cu totul dur, ton ce îi denunță întreaga preocupare de păstor de suflete și de interes pentru soarta morală a diocezei sale, spunând că: Această sentință, de fapt, care se adresează soldaților, noi putem să o aplicăm
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldați creștini, înarmați de un curaj sănătos, au refuzat cu îndârjire banii pentru a nu cădea în apostazie; alții, înșelați de moravurile lumești, au sacrificat pentru a îndeplini o obligație militară fără a avea nici o intenție de a apostazia. Ulterior, mustrați pe durata banchetului de tovarășii lor de credință, și, înțelegând gravitatea faptei lor, au plâns de durere și s-au declarat public creștini. Au aruncat banii și s-au arătat prompți să-și mutileze mâna care a ars tămâie pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a-i lăsa, pentru un timp, singuri cu propria lor conștiință. Μ Degeaba recurgem la pedeapsă, dacă vinovatul nu poate sau nu vrea să o resimtă (dacă pedeapsa nu-i provoacă o suferință morală sau dacă propria conștiință nu-l mustră). Μ În aplicarea pedepselor suntem adeseori nedrepți: recurgem, În mod intenționat, la o pedeapsă mai aspră decât s-ar cuveni, pentru ca aceasta să fie Învățătură de minte pentru toți cei care ar dori să repete fapta incriminată. Μ Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
una de structură sufletească. Μ Rănile morale pe care le provocăm, voit sau neintenționat, altuia nu se Închid precum cele fizice, dar pot fi bandajate/alinate prin scuze și regrete sincere. Μ Cât de ipocriți putem fi! Ne place să mustrăm pe altul, Înainte de a fi convinși dacă nu cumva și noi am merita să primim acea mustrare. Μ Ordinea guvernează chiar și societatea infractorilor: de exemplu, hoții aparținând unui clan Își au regulile lor, pe care le respectă cu strictețe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau cunoștință despre sine Își merită și atributul de conștiință propriu-zisă, ci numai aceea care s-a transformat Într-un judecător drept și nepărtinitor al propriilor fapte (numai o astfel de conștiință poate Înzestra gândul cu capacitatea de a ne mustra, atunci când facem fapte rele, sau de a ne bucura, atunci când facem fapte bune; numai o astfel de conștiință poate produce revelații și Îndreptări spectaculoase de sine, uneori de ultim moment, asemănătoare, de exemplu, celor realizate de tâlharul răstignit pe cruce
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Este împăratul, care râde cu un ochi, iar cu celălalt plânge. Dar lui, celui beat de bucurie la înverzirea pădurii, trebuie să i se ierte lacrimile de la căderea frunzelor. El, purtătorul celei mai mari iubiri pentru cetate, să nu fie mustrat că visează, întotdeauna, mai mult decât vede, îndrăgostit de lumea în care trăiește, el nu va înceta, nicio clipă, să anticipeze o alta, superioară ei. Aceasta este drama și legea lui. Acesta este norocul. Căci [...] lupta însăși spre piscuri ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Întâlnire, sunt puse față-n față două conștiinței: Conștiința mea, a persoanei umane, și conștiința divină, a Persoanei lui Dumnezeu, arhetipul suprem, modelul perfecțiunii morale. Conștiința mea este conștiința persoanei umane, cea care mă judecă și mă apără, sau mă mustră În fața mea sau a celorlalți. Ea acționează pe tot parcursul vieții mele și mă Învață să deosebesc binele de rău, ceea ce este permis, de ceea ce este interzis. Conștiința supremă, sau divină, este conștiința lui Dumnezeii, arhetipul suprem care-mi judecă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
derizoriu: „Imensitate, veșnicie,/ Pe cînd eu tremur în delir [iubea „o fată din oraș” - n. m.],/ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”3). Thanatos se împotrivește lui Eros. Cimitirul e o „lecție de viață”. Alexandru Vlahuță își mustra iubita cu ideea de cimitir, spațiu imaginar în care sînt plasate iluziile, visurile, sentimentele defuncte: „Acum, cînd nu ne mai iubim,/ Vino cu mine-n țintirim,/ Acolo unde, îngropate,/ Zac, coperite de uitare,/ Atîtea visuri înghețate/ De vreme și de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vorbit cu 25 de ani înaintea lui! De fapt, folosind cuvîntul „a vorbit”, exagerez: el doar a citit versuri. N-a formulat opinii, n-a făcut evocări, n-a relatat cum lucrează, nu și-a flatat și nu și-a mustrat cititorii. Deși difuzat de Radio, n-a avut, cred, niciodată, senzația comunicării prin acesta. I-a lipsit ceea ce aș numi instinctul dominării. Cine vorbește la Radio vrea să impună ceva. Or, cum a observat Vasile Netea în preambulul la interviul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
darămite pentru alții. La cele două cauze se adaugă nemulțumirea că aceia ce mă înțeapă pentru întîrziere nu văd zecile de pagini publicate ici și colo, uneori cu mențiunea expresă „Fragment din...” Ca să mă mai îndulcesc după „apropourile” lor, mă mustru, într-un mod special, cu aceste versuri din fabula lui Caragiale: „Tu, Șmul, ești leneș, zice Ștrul,/Tu nu vrei să lucrezi destul...” E util uneori să notezi data și locul unde ai vorbit despre cutare sau cutare autor. Devii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sub un scaun, în gradina publică, și-au plecat spre casa părintească. Întrebat de părinți de ce au fugit de la școala, el, plîngînd, răspunse: "Mai mult n-am ce face în Cernăuți Pumnul nu mai este au murit". Părinții, în loc să-l mustre, au plîns și ei; noi, copiii vîzînd că plîng părinții, începurăm și noi așa că acea scenă nu se va șterge niciodată, din memoria mea"87. După aceea, venind vorba și despre situația școlară, discuția a devenit serioasă. În patru ani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de pasiune. Din convorbirile cu angajații, am aflat că acest comportament stupefiant era pur și simplu modul lui de a fi și că dispoziția lui nu se modifica niciodată, indiferent de circumstanțe. Nimeni nu-și amintea ca el să fi mustrat ori lăudat vreodată pe vreun angajat. Nu încuraja în nici un fel inițiativele, iar uneori părea că ignoră faptul că are în subordine atîția angajați. în momentul în care, la inițiativa consiliului director, compania a lansat un produs nou și promițător
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
și totuși nu trebuie să-i lăsăm s-o facă din acest motiv. Dacă un băiețel din grupa mică îi ridică fusta unei fetițe de vârsta lui nu înseamnă c-o să devină violator în serie deși se cuvine să-l mustri, măcar pentru demnitatea fetiței și a lui proprie. Dar totul se schimbă când aceste "fapte" mărunte sunt repetate, când aceiași copii sunt mereu victime sau le săvârșesc. Oare nu trebuie să măsurăm impactul sau eventualul caracter nevătămător al acestor "jocuri
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
informației prelucrate moral, interpretată în termeni de atitudine educatională, stimulează refacerea morală și civică a conduitei, reconsiderată ca obiect al observației care construiește (reconstruiește) ființa omului. Este, așadar, o observație care insatisface subiectul ei pentru cele constatate, o observație care mustră, dezaprobă sau aprobă și încurajează, ajutând copiii, tinerii să devină mai conștienți, mai atenți cu calitatea actelor lor de conduită, mai autoexigenți și exigenți, cu un propriu spirit de observație sau autoobservație mai dezvoltat. Ea ajută pe copii să se
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
eleniste, s-a extins fenomenul profeției și a apărut o mișcare considerată ca un fel de fiu nelegitim, „apocaliptica” (Soggin 1982; Boccaccini 1987 și 1993; Sacchi 1990 și 1994). a) În vreme ce repatriații din exilul babilonian erau încă ajutați, mângâiați și mustrați de profeți până la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.C., profetismul, care fusese una dintre mișcările cele mai originale ale ebraismului preexilic, exilic și postexilic, își termina misiunea deoarece încetaseră multe dintre postulatele care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mai mult decât credem, iar aceasta a fost o lecție pentru colegii săi. În al treilea rând, încrederea în sine a lui Harry a crescut, iar el a fost inspirat lăuntric. +++ Epilog Învățarea principiului de a „lăuda în public și mustra în particular” s-ar putea să nu vă fie tocmai firească sau la îndemână. Dar răsplata unei echipe care suie munții și treceprin foc pentru dumneavoastră poate veni doar dacă îi lăudați pe alții. +++ Ideea 24. Clasificați și folosiți poveștile
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
bune. Apoi, din senin, aceștia concediază pe cineva fără să îi dea angajatului vreo șansă să își îmbunătățească rezultatele. La o fabrică de plastic din orașul meu, un muncitor a fost chemat în birou și trei dintre directori l-au mustrat, i-au vorbit ca și cum ar fi fost un nimeni și, la sfârșit, l-au concediat. Înainte de acest episod, muncitorul habar nu avusese că ei erau nemulțumiți de rezultatele lui. A plecat acasă furios și distrus și s-a întors la
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
începem căutarea noastră din sinele lăuntric. Cu cât această voce este mai clară și mai puternică, cu atât judecă mai clar și mai limpede. Ea ne dă sugestii despre direcțiile pe care ar trebui să le urmăm, tot ea ne mustră atunci când facem ceva greșit, în contradicție cu propriile noastre concepții ori cu anumite principii morale ori sociale. În fața acelei voci lăuntrice trebuie să ne scuzăm atunci când ne simțim vinovați, ei trebuie să îi spunem că tot ceea ce am făcut a
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2981]
-
rețeta unui soi de fontă- minune, dar, după eșecul probei practice, cauzat de sabotorii interni conectați cu imperialiștii de peste ocean, demobilizează, devine depresiv, își pierde încrederea în sine. Atunci intervine Partidul, prin activiștii săi de nădejde. Olteanu, intelectualul șovăielnic, e mustrat tovărășește. I se arată drumul oamenilor de știință sovietici, înfrățiți cu muncitorii. I se atrage atenția asupra pericolului cantonării - spre care îl împing savanții burjui - în lucrări teoretice, ceea ce înseamnă „idealism” și „rupere de mase”. Aceste imagini și dialoguri încep
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]