1,401 matches
-
să le arate o casă unde atârna sub fereastră, scris cu litere mari, roșii, acest anunț: Dau lecții bărbaților timizi. N-am nici o rușine. " ― Eram tânăr, băiete, și încă nu înțelegeam aceste vorbe din Biblie: "Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul". Îi mai povesti că, de câte ori zărea o nuntă, i se făcea milă de miri. ― Mă gândeam că nu va trece mult și își vor scoate ochii... O clipă, Julius a fost tentat să-l necăjească puțin, întrebîndu-i
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tine îmi va fi nespus de ușor să te trădez. Ochii îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu de spus ce o înverșunase așa, la urma urmei. Cu siguranță nu mai nădăjduia să recapete iubirea sculptorului, care între timp își văzuse de rostul lui, se însurase, făcuse copii. Pe sine însăși căuta poate să se hotărască, să se consume. O aspirație totuși legitimă? Ozymandias ar mai fi spus ceva, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și nici nu poate să-și aleagă părtașii decît dintre aceia pe care îi vede nemulțumiți; dar de îndată ce ți-ai dezvăluit intențiile unuia care este nemulțumit, i-ai și dat motiv să fie mulțumit, deoarece cu siguranță el poate să nădăjduiască de a trage de aici orice profit." Acest veritabil studiu realist de psihologie a interesului în acțiunea umană, politică sau nu, individuală sau colectivă, deschide o perspectivă nouă din care s-ar reface cu profit lectura Principelui, cel puțin tot
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în celelalte părți întrețin partidele adverse, iar ei, feudalii aceștia, sînt nevoiți să le apere; astfel se nasc din ambiția prelaților discordiile și tulburările dintre feudali. Sfinția sa papa Leon a găsit, așadar, un stat pontifical foarte puternic și se poate nădăjdui că, dacă ceilalți l-au făcut mare prin puterea armelor, el îl va face glorios și demn de respectul tuturor, prin bunătatea și prin celelalte virtuți nenumărate pe care le posedă. CAPITOLUL XII De cîte feluri sînt armatele și despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și nici nu poate să-și aleagă părtașii decît dintre aceia pe care îi vede nemulțumiți; dar de îndată ce ți-ai dezvăluit intențiile unuia care este nemulțumit, i-ai și dat motiv să fie mulțumit, deoarece cu siguranță el poate să nădăjduiască de a trage de aici orice profit. Astfel că, văzînd un cîștig sigur din partea aceasta și văzîndu-l îndoielnic și plin de primejdii din partea cealaltă, trebuie sau să-ți fie ție prieten atît de bun cum rar se întîmplă, sau să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dumnezeu nu vrea să facă totul pentru ca să nu ne ia nouă libertatea acțiunii și partea de glorie care ni se cuvine. Și nu este de mirare că nici unul dintre italienii numiți mai sus nu au putut să facă ceea ce putem nădăjdui că va face ilustra voastră familie, după cum nu trebuie să ne mirăm că în atîtea răsturnări care s-au petrecut în Italia și în atîtea mișcări războinice, vitejia pare că s-a stins cu totul. Aceasta vine din faptul că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
văilor, sʹa dus dintre noi marele suflet al aceluia care a fost Constantin Hamangiu. Intrase cu bine în noul an, cu încredere și cu nădejdii noui. Își înfățișa perspectiva împli nirii visului de peste patruzeci de ani de viață de magistrat, nădăjduia, nădăjduia mereu că marele lui suflet, cu idealurile care-l frământau, va reuși să dureze o nouă așezare instituției pe care a servit-o atâta, căreia i a consacrat toată dragostea sa, c ând, în dimineața zilei de Sf. Ion
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sʹa dus dintre noi marele suflet al aceluia care a fost Constantin Hamangiu. Intrase cu bine în noul an, cu încredere și cu nădejdii noui. Își înfățișa perspectiva împli nirii visului de peste patruzeci de ani de viață de magistrat, nădăjduia, nădăjduia mereu că marele lui suflet, cu idealurile care-l frământau, va reuși să dureze o nouă așezare instituției pe care a servit-o atâta, căreia i a consacrat toată dragostea sa, c ând, în dimineața zilei de Sf. Ion, după ce
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
țară, de frumusețea limbii și a versului românesc. În serile sale de tainică reverie, școlarul ultimului an de lic eu, acela care biruise prin muncă aprigă, prin voință neînfrânată, fiind în fruntea promoției, visa, înjgheba planuri de viitor, ambiționa și nădăjduia pentru neamul acesta. Pe dânsul nu-l preocupa niciodată dorința de a ajunge. Dacă voia să se înalțe cât mai mult pe treapta pe care societatea înțelege să ierarhizeze pe oameni, o făcea numai spre a putea face cât m
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
neînti nat înălțării prestigiului să contribuie, țării și justiției, pe care voia sʹo servească. Cea dintâi, cea mai mare și cea mai nobilă gr ijă a lui a fost aceea de a face ca în largul hotarelor românești, visate și nădăjduite de-atâtea generații de români, visate de dânsul o viață întreagă, acum unde Limba românească, mândra și frumoasa limbă, căreia i-a consacrat toate sforțările vieții lui întregi, răsuna liber, acolo unde doina cu viers de foc, povestește la tot
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
întinderea tuturor ținuturilor românești, Hamangiu a voit să facă, ca, fiii aceluiași neam, să fie supuș i acelorași legi. Pentru acei cari au trăit pe pământul liber al țării românești, pentru acei cari în tinerețea lor au visat și au nădăjduit împlinirea visului unui neam întreg, pentru acei cari au avut marea fericire să fie părtașii unității naționale, dorința de a întinde pe tot pământul românesc o singură lege, era o poruncă divină. Hamangiu tremură la gândul că dup ă atâția
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ei dăinuiesc încă, premiile și îndemnurile mele țintesc mai mult spre generațiunea de literați și artiști aflată în că î n plină vigoare a talentului și mai ales spre noua și viitoarea generație de scriitori și artiști. Din mijlocul ei nădăjduiesc să răsară creatori de noi și nepieritoare opere, izvorâte din inima, din s ufle tul și din geniul acestui popor. În special către aceștia ni se duce gândul, d e la aceștia așteptăm acele creațiuni frumoase, curate și nemuritoare, care
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe. 20. Nu va frînge o trestie ruptă, și nici nu va stinge un fitil care fumegă pînă va face să biruie judecata. 21. Și Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui." 22. Atunci I-au adus un îndrăcit orb și mut, și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea și vedea. 23. Toate noroadele, mirate, ziceau: Nu cumva este acesta Fiul lui David?" 24. Cînd au auzit Fariseii lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
scriitoare, vreo strănepoată pierdută, pentru că are ceva de secol trecut pe moarte, urîțenia ei seismică (nici măcar compensată prin jocul actoricesc) găsindu-și motivația În curentul electric care nu se inventase Încă, prin urmare nu se vedea bine. Da, și tot nădăjduind să dispară pocitania, trece filmul, greu, În final ajungînd să semene cu o operă noroc că nu se cîntă, cu replici pastorale și-un Hurt cu pleoapa lipită pe ochi, cică orbise de la incendiu. Dac-aș fi fost În locul regizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
listă de cuvinte hindusthane uzuale și să-i prepar o ceașcă de cacao, căci paznicul nu se pricepe. Nu era deloc impresionată de faptul că se afla bolnavă aici, în creierul munților, singură, fără să cunoască limba și fără să nădăjduiască vreun ajutor. Îmi spune că suferă de febră de vreo trei săptămâni, că a zăcut pe moarte în casa unui bhutanez de lângă Almora, dar că nu îi e teamă. Am întrebat-o așa, într-o doară, ce-a făcut-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a emis... ... Actul de înnobilare a familiei d’Arc Carol, prin grația lui Dumnezeu rege al Franței, spre eternă aducere aminte. în scopul de a glorifica preamultele și strălucitele favoruri cu care ne-a copleșit Prea înaltul și în scopul, nădăjduim noi, de a continua să ne acopere cu îndurarea sa, prin mijlocirea și cu ajutorul strălucit al Fecioarei, scumpa și multiubita noastră Ioana d’Arc, din Domrémy, jurisdicția Chaumont și împrejurimile sale, și pentru a slăvi totodată meritele acestei Fecioare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
dispoziția unor posibili cititori care s-au arătat mulțumiți de ceea ce scrisesem și m-au îndemnat cu și mai multă stăruință să nu renunț la scris și astfel am publicat încă două volume până mai anul trecut și în prezent nădăjduiesc să public încă un volum până la jumătatea acestui an, dacă voi beneficia de sănătatea fizică și mai ales de tinerețea minții. Cu tot ceea ce am realizat până în prezent și cu toate aprecierile favorabile ale scrisului meu, eu nu manifest veleități
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trăsăturile binecunoscutul Benji pe chipul tipului ăstuia. Fusese un tip atletic și frumușel. Un individ normal. Dar banca Bergman Îl transformase Într-o veritabilă umbră a propriei persoane. Purta un costum șifonat, prea mare pentru el, și dădea impresia că nădăjduiește să tragă o gură de cocaină din țigara Marlboro care-i atârna În colțul gurii. Părea deja epuizat, deși nu era decât șapte dimineața, iar asta mă făcea să mă simt mai bine. Pentru că mi se părea că așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a bâlbâit ea cu glas tare și s‑a uitat disperată În jur, În căutarea unui pretext ca să nu se urce În iadul nostru personal. Și, cu toate că pentru mine ar fi fost plăcut dacă ar fi urcat și ea, am nădăjduit În taină că o să scape. — Eu, ăă... a, da! Am uitat fotografiile pentru ședință, a reușit În cele din urmă să Îngaime, s‑a răsucit pe pantofii ei foarte instabili marca Manolo și a rupt‑o la fugă Înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de noi! ― Ba v-ați învățat să umblați numai cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de stăruința țăranilor. ― D-apoi noi ne-am tot rugat și ne rugăm, că atâta putere avem, făcu foarte umil Lupu Chirițoiu. Cu rugămințile nădăjduim și noi să dobândim mai multă milă! Văzând străfulgerările flămânde care răzbăteau prin obișnuita plecăciune a privirilor lor, bătrânul Iuga avu pentru întîia oară impresia că oamenii aceștia, pe care i-a socotit totdeauna credincioși, îi sunt vrăjmași în inimile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că el, personal, nu dorește nimic, că și-a permis să vie și să-i tălmăcească durerile sătenilor, numai fiindcă sufletele sunt prea agitate din cauza foamei și a mizeriei. Țăranii văd încă în Miron Iuga pe părintele lor, de la care nădăjduiesc o îndulcire a soartei ce-i apasă. Învoielile actuale sunt însă atât de grele, că nu se mai pot suporta. Pe urma lor majoritatea oamenilor au flămânzit îngrozitor toată iarna. Cu un sacrificiu relativ neînsemnat s-ar putea îmbunătăți viața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le-ar fi fost frică tuturor să nu se trezească dintr-o beție fericită. ― Uite-i că iar vin! strigară deodată câteva glasuri. Toate capetele se întoarseră spre Lespezi. Știau că iar vor veni, că trebuie să vie și fiecare nădăjduise în taină că totuși nu vor reveni. ― Să vie, să vie, că doar pe ei îi așteptăm! răcni Petre Petre cu un glas subțire, atât de schimbat, parcă nici n-ar fi fost al lui. Nicolae Dragoș, alături, strângând o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o poezie de Tudor Arghezi, „Poate că este ceasul“. Vrei să-ți spun ultima strofă ? „Să luăm cenușa stinsă pe vechile altare,/ Să-i dăm din nou văpaia și-un fum mai roditor,/ S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor,/ Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.“ Adică m- am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndrăgostesc de clienți. În meseria mea, dacă te-apucă dragostea, ești pierdută, nu mai ești în stare de nimica... — Da’ cine a vorbit de dragoste ? — Atunci, dacă vrei, plătești. Jancote ! Banu’ înainte... — Da’ de la băiatul ăsta de ce nu ceri ? mai nădăjdui Ologu. Lasă-l, săracu’... spuse Panselia duios, îndesându-i ultima bucată în gură. Nu te uiți la el, că nici măcar labă nu e-n stare să-și facă ? La vârsta lui, interveni orbul, poți s-o faci și-n vis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a devenit locul meu de refugiu. Sănătatea lui Hsien Feng pare să se fi echilibrat un pic. De îndată ce e în stare să stea în capul oaselor, prințul Kung îi trimite proiectele tratatelor. Sunt chemată să îl ajut. — Fratele Domniei Voastre nădăjduiește că veți fi de acord cu clauzele, îi spun, făcându-i Majestății Sale un rezumat al scrisorii prințului Kung. Zice că acestea sunt documentele finale. Pacea și ordinea vor fi restabilite după ce semnați. — Barbarii îmi cer să îi răsplătesc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]