1,621 matches
-
fusese emis nici un certificat de căsătorie. De aici nu mai urma nici o informație utilă. Numerele de înmatriculare pe care le notase Lee de la fereastra hogeacului lui Junior Nash nu duseseră la nici un rezultat. Peste trei sute de apeluri legate de Dalia năpădeau zilnic birourile LADP și LASD prin centrala telefonică. Până la data aceea fuseseră înregistrate nouăzeci și trei de mărturisiri false, din care patru aiuriți atinși bine de tot și fără alibiuri fuseseră reținuți la închisoarea tribunalului, așteptându-și examenul psihiatric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
făcut doar ce a putut. I-a provocat o pagubă neînsemnată. Probabil că Emmet a ratat niște afaceri fiindcă fost îndepărtat din consiliu. — „A făcut ce a putut“ nu-i un epitaf chiar de lepădat. Jane zâmbi sarcastic. — L-au năpădit remușcările. Eldridge era proprietarul unor clădiri din mahalalele din San Pedro. Când a aflat că are cancer, a început să se simtă vinovat. Anul trecut a votat cu democrații, iar când aceștia au câștigat alegerile, s-a întâlnit cu unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la maximum și de întuneric. Dinăuntru se auzeau gemete, însă fără muzică. Am remarcat că unica fereastră era crăpată câțiva centimetri, căci vopseaua uscată de pe cercevea o împiedica să se închidă complet. M-am ascuns după o împletitură de nuiele năpădită de plante agățătoare, m-am ghemuit și am tras cu urechea. Am auzit gemete în crescendo, scârțâit de arcuri, mârâieli de bărbat. Gemetele ei de plăcere atinseră apogeul, dar erau teatrale, mult mai acute decât atunci când o făcea cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mondial, spărgea monotonia. Logan se aștepta la ceva mai jurnalistic: pagini principale de ziar Înrămate, premii, fotografii cu ziariștii. În loc de asta, arăta ca și cum ziarul tocmai se mutase În noul sediu și nu avusese timp să Îl decoreze. Ghivece cu plante năpădite de buruieni erau așezate pe podeaua colorată pestriț: pătrate mari de linoleum care imitau marmura albastră Încadrate Într-un chenar auriu cu roz. Recepționera nu arăta nici ea prea bine: ochi roșii și păr blond lins. Mirosea a drajeuri mentolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
treilea Împărat al Romei, se prăbuși cu fața în jos pe pardoseală. Nu se mai atinseră de el. În cădere, inelul sigillarius se izbise de marmură, iar ochiul lui Horus de pe el se spărsese. Deodată, un șuvoi de sânge îl năpădi pe gură și se revărsă pe podea. Cei doi îl priveau nemișcați. Chereas spuse încet, pe un ton profesional: — E mort. Să plecăm de-aici, toți, porunci în șoaptă, însă foarte dur, Valerius Asiaticus. Se supuseră în tăcere, risipindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi acolo și ar fi extra dacă ai veni și tu. - Am să-ncerc. Kara își dădu brusc seama că are pumnii încleștați și corpul încordat și că respiră foarte greu. Am să-ncerc. Kara închise ochii simțind cum o năpădeau lacrimile. La naiba! Am să-ncerc... Nu, nu, nu. Nu e bine deloc, gândi ea. Mama ei n-ar fi spus niciodată „Am să-ncerc”. Nu era genul ei de a purta un dialog. Variantele erau „Voi fi în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Leigh a deschis ochii, cerul începuse să se lumineze. S-a strecurat de sub pătura pe care Jesse o trăsese peste ei și s-a dus în vârful picioarelor la baie, în cealaltă parte a holului, așteptându-se parcă să o năpădească regrete, sentimente de vinovăție și autoflagelare. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea. În schimb, a urinat și s-a pregătit să simtă înțepătura aceea cunoscută, ca de infecție urinară, dar în mod miraculos se simțea bine. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-se În Shanghai. Ținînd aeromodelul din lemn de plută deasupra capului, Jim alergă de-a lungul cîmpului de orez spre o clădire de fier care se Înălța pe un teren mai Înalt, la vreo cincizeci de metri mai spre vest. Năpădite de urzici și trestii de zahăr, rămășițele unui drum de ciment treceau pe lîngă o gheretă de portar În ruină și duceau spre o mare de ierburi sălbatice. Acesta era aerodromul din Hungjao, un loc magic pentru Jim, unde aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
perimetrul aerodromului. Alunecă de-a lungul unei vechi cazemate de beton și căzu În iarbă dincolo de aceasta. Impresionat de viteza aeromodelului, Jim sări de pe capota motorului și alergă spre cazemată, cu brațele Întinse, În timp ce mitralia insectele: — Ta-ta-ta-ta-ta... Vera-Vera-Vera...! Dincolo de perimetrul năpădit de buruieni al aeroportului, se afla un vechi cîmp de luptă din 1937. Aici, armatele chineze făcuseră una dintre numeroasele lor Încercări inutile de a opri Înaintarea japonezilor spre Shanghai. Tranșee În ruine formau linii În zig-zag, un parapet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la bucătărie și toată apa din rezervor se scursese. Cămara era bine aprovizionată cu sifoane cu apă minerală, dar el acceptase deja faptul că mama și tatăl lui nu vor mai veni acasă. Se uită pe ferestrele verandei la grădina năpădită de buruieni. Nu era vorba de faptul că războiul schimba totul - căci lui Jim Îi plăceau schimbările -, ci de faptul că lăsa lucrurile așa cum erau, dar Într-un mod ciudat și neliniștitor. Chiar și casa părea sumbră, de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
civili japonezi colindară o oră prin camerele de la parter, dar Jim se simțea prea rău ca să-i poată striga. Într-o după-amiază, Jim se cățără pe zidul din jurul unei case din spatele Country Club-ului american. Sări Într-o grădină mare, năpădită de buruieni, și alergă spre verandă Înainte de a-și da seama că un grup de soldați japonezi Își pregăteau masa lîngă piscina goală. Trei bărbați stăteau pe vine pe trambuline, aruncînd surcele Într-un foc mic. Un alt soldat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care Își petrecuse noaptea și pornea În urma lor. Soldații intrau rareori În casele străinilor și erau preocupați doar să nu lase vreun cerșetor chinez sau vreun hoț să intre În cartierele rezidențiale. Uneori săreau zidurile de Împrejmuire și explorau grădinile năpădite de buruieni, ai căror boscheți și copaci ornamentali păreau mult mai interesanți pentru ei decît casele bogat echipate. Jim le făcea servicii, căutînd caschete de baie pe care aceștia le adunau, spărgînd lemne și aprinzînd focul. Îi privea tăcut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
foamea și boala, dar acum, cînd căutarea se terminase, se simțea Întristat de amintirea tuturor celor prin care trecuse și de cît de mult se schimbase. Acum se simțea mai apropiat de cîmpurile de luptă În paragină, de acest camion năpădit de muște, de cei nouă cartofi dulci din sacul de sub scaunul șoferului și, Într-un anumit sens, chiar și de centrul de detenție decît avea să mai fie vreodată de casa lui din Amherst Avenue. Camionul se opri la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de oamenii lui, Jim Își adună pachetul de reviste și se Întoarse În Blocul G. Petrecu o oră ca să le sorteze În ordine corectă, apoi porni să facă un tur al lagărului. Evitînd spitalul, trecu printre sîrme și exploră terenul năpădit de ierburi dintre lagăr și aeroportul Lunghua, sperînd să găsească broasca țestoasă pe care o eliberase În ultima săptămînă a războiului. Dar canalul de lîngă gard conținea doar trupul unui aviator japonez mort. Secțiuni din aeroportul Lunghua - pagoda, barăcile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de aterizare. Dar acum, că Începuse al treilea război mondial, va fi construită o nouă pistă de aterizare. Jim ajunse la capătul fîșiei de beton și o luă prin iarbă, spre perimetrul sudic al aeroportului. Terenul se ridica spre delușoarele năpădite de buruieni, lăsate de lucrările inițiale de săpături, apoi coborî În valea unde camioanele japoneze Își lăsaseră cîndva Încărcătura de moloz și țigle de acoperiș. În ciuda urzicilor Înalte și a luminii fierbinți a soarelui de septembrie, valea părea plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
te azvârli În tramvaiul 13. Tu, În tramvaiul 13. În drum spre Palatul Pionierilor. Te dai jos la Grozăvești. Mergi pe calea ferată. Îți place pe linia trenului. Vezi un câine mort. Cu un băț ațâți viermii care l-au năpădit sub blana uscată. Ești În timpul liber. E deja spre prânz, după prânz, puțin după prânz. Este primăvară și miroase a crud. Ai avut un coleg pe care Îl chema Crudu. Crudu a plecat În Palestina. Ți-e dor de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca penele În pernă. Lipsind mișcarea. TU, lângă fereastră. Așteptând vizita. Compot de mere, biscuiți și cine știe. Poate macaroane cu brânză de vaci. Iar ai făcut ceva. Ai făcut scarlatină și stai la spital. Spitalul de boli infecțioase. Te năpădesc amintiri. Drumurile tale prin orașul București. Undeva la Piața Națiunii. Lângă Mitropolie. Amintire neclară. O duminică când venea o mătușă, mama pomenind că s-ar fi spânzurat cineva În camera aceea la cucurigu. N-au stat acolo mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să faci ca la Întoarcere să călătorești În același compartiment cu o colegă pe care o cheamă Cristina Popescu. Cristina este frumoasă, iar fratele ei este student la Facultatea de Teatru și Cinematografie. Nu te mai doare măseaua și te năpădesc amintirile. Îți aduci aminte cum l-ai pupat tu pe Antony Novotny și mai ales cum l-ai pupat e Nikita Sergheevici Hrușciov. Avea un costum albastru, mirosea a parfum de lăcrămioare, iar În pufușorul de pe chelie avea bobițe mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
egale, ca un mare sportiv. Leneviți toți În inima verii, e vremea mesei de prânz (unii mănâncă la o cantină de șantier) și feluritele feluri de repauzare vă redefinesc În aceiași perpetuum aristocrați, reîntorși În timp. Undeva, pe o șină năpădită de ierburi sărace, Împresurat de moartele locomotive, ca o turmă de bivoli negri (și apa a trecut aici ca un bivol negru), vă așteaptă vagonul decor. Filmați. Numai atunci când lumina se așază realist ca În pictura secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ai fi fost Erou al Revoluției? Dar dacă te căsăpeau minerii? Acum erai mort. Mort de glonț și fără de medicamente. Așa, bine că trăiești. Mai scrii și tu, te mai plimbi... Cică plmbările fac bine la organism. Stai năuc, disperat, năpădit de gânduri. Televizorul, ca o damigeană albastră, se uită la tine cântând. Bună seara, iubito Un fel de Deșteaptă-te, române, acum În crucea nopții? Departe, cîinii Uranusului, la a nu știu câta generație, latră, păzind orașul. Va veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ruby Întrebă ce-ar putea fi atât de „pe viață și pe moarte“ Încât nu mai putea să aștepte până În weekendul care urma. Am ceva să-ți spun, atâta tot. — Dar de ce nu poți să-mi spui acum? Panica o năpădi brusc. —Mamă, doar n-ai vreo problemă, nu-i așa? Nu ești bolnavă sau ceva...? — Sunt foarte bine. Sincer - și tatăl tău la fel. Nu e nimic de genul ăsta. Doar spune-mi, te rog, c-ai să vii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cheia îi căzu în păr. M-am lipit de zid, în timp ce ea își căuta în păr. Cu un singur ochi i-am văzut degetele atingând cheia, în timp ce expresia feței i se schimba, de-abia o vedeam, dar intuiam că o năpădea un sentiment precis. Prinse cheia și o cântări între degete: își dăduse seama că era udă. Privi în jur în întuneric, apoi ochii i se îndreptară în direcția mea. Acum mă va descoperi, va veni să mă scuipe în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar fi impus o penitență, termină de spălat toate vasele, inclusiv tigaia plină de grăsime, șterse toate suprafețele din bucătărie, clăti toaleta. Doar găleata cu gunoi nu o duse jos, pentru că era deja două fără un sfert noaptea, pentru că Îl năpădise frica de orbul care Își căuta drumul În Întunericul de-afară și pentru că, În fond, de ce să nu lase ceva și pe mâine? 12 Distanța fixă dintre el și ea În vis Își văzu mama. Într-o grădină cenușie, neglijată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în foaierul hotelului Athénée Palace când se anunța dineul, o năpădea răcoarea cojii de pepene din care, cu patru împunsături iuți de cuțit, era scos un obelisc roșu strălucitor, pe care vânzătorul ți-l întindea să-l guști. Mama aluneca, în timp ce privea și pipăia pânzele și penele, în amintirile tinereții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mine și tinerii șușoteau între ei despre secrete pe care nu le înțelegea decât cel care făcea parte dintre inițiați. De când se făcuse cald ca în toiul verii, pe băieți și pe fete i-a cuprins o neliniște, încât, năpădiți de-o febră și de-o voioșie ciudate, nu mai aveau ochi pentru grămada de fiare vechi care de obicei îi acapara cu totul pe poteca din câmp, de-a lungul turnătoriei; abia așteptau să ajungă cât mai repede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]