1,317 matches
-
la urmă odată cu pergamentul viu pe care erau gravate, rămînînd nedezlegate în veci. Poate că tocmai cu acest gînd în minte, Ahab exclamă, într-o dimineață, după ce plecase de lîngă bietul Queequeg, încă bolnav pe atunci: Ă O, diabolice chinuri născocite de zei! Capitolul CX PACIFICUL Cînd, lunecînd de-a lungul Insulelor Bashee, am ieșit în sfîrșit pe întinsele Mări ale Sudului, aș fi putut să salut Pacificul, mulțumindu-i - dacă nu pentru altceva - măcar pentru faptul că îndelungile rugăminți din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să întâlnească un anahoret renumit în regiune pentru detașarea sa de posesia oricărui bun material, pe Archebius. Deoarece Cassian și-a manifestat dorința de a-i imita nevoințele, Archebius le-a lăsat coliba sa cu tot ce era în ea, ,,născocind o minciună caritabilă”, cum că ar vrea să părăsească acele locuri, însă reîntorcându-se după câteva zile pentru a-și construi o altă colibă. Acesta este prezentat ca un model de statornicie, având în vedere cei peste 50 de ani
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
drac fusese când Iagoda, când Ejov, când Beria" avea să afirme, mai târziu, Hrușciov despre Stalin, dictându-și memoriile, la sfârșitul anilor '60. Într-o altă zi de dictare, el va spune: "Am creat o versiune. În ansamblu, noi am născocit totul despre rolul lui Beria, despre faptul că Beria era principalul vinovat de abuzurile făcute de Stalin... La drept vorbind, eram prizonierii acestei versiuni create de noi, în interesul reabilitării lui Stalin". [...] "Astfel, timp de trei ani, ne-am complăcut
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la modă, întreprinzătorii. Culmea: nefiind, la rîndu-mi, nici afacerist, nici patron, nici întreprinzător. Ba, să nu mă pripesc: într-un fel, sînt întreprinzător, pentru că ce fac în atelierul meu de pictură, de vreo patruzeci de ani, decît să "întreprind", să născocesc mereu alte și alte himere și fantasme, să-mi pun mintea să iscodească fără întrerupere, să "vadă" ce se întîmplă dincolo de atelier, în lume, și să transpună, să transfigureze? Și... și... din cînd în cînd, în niște momente faste, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cele pașnice, dacă nu credința în Hristos și semnul crucii? Cine a încredințat pe oameni așa de mult despre înviere, ca crucea lui Hristos și însăși învierea Lui cu trupul? Cu toate că elinii au scornit atâtea minciuni, totuși n-au putut născoci învierea idolilor lor, nevenindu-le în minte nicidecum că e cu putință ca după moarte să învie trupul din nou. Această închipuire le-ar fi fost de altfel aprobată, pentru că, cugetând astfel, ar fi dat pe față neputința idololatriei lor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Căci mai bine este ca cei ce nu pricep să tacă și să creadă, decât să nu creadă din pricina neînțelegerii. Căci cel ce nu pricepe poate să aibă întrucâtva iertare, pentru că cercetând s-a liniștit. Dar cel ce, nepricepând, își născocește cele necuvenite și grăiește cele nevrednice de Dumnezeu rămâne cu osânda îndrăznelii neiertată. Căci cel dintâi poate avea din aceste taine neînțelese o mângâiere din Scripturi, ca să primească cum se cuvine cele scrise. Dar să înțeleagă ca o pildă cuvântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
văzul tuturor moartea și învierea Lui, fariseii de atunci n-au voit să creadă și au silit și pe cei ce au văzut învierea să o tăgăduiască, dacă acestea s-ar fi întâmplat pe ascuns, câte motive n-ar fi născocit aceia pentru necredința lor? Apoi cum s-ar fi dovedit sfârșitul morții și biruința asupra ei, dacă n-ar fi fost adus El la judecată și n-ar fi fost dovedit ca mort prin osândirea în fața tuturor, desființând apoi moartea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
revine meritul că, în afară de (fiindcă vorbim de tocături) pârjoale de pasăre, de carne amestecată (porc și vițel) [...], chifteluțe marinate în oțet de vin (nu cu tarhon, ci numai cu măsline), praz umplut ș.a., le revine meritul, zic, de a fi născocit perișoarele cu smântână, care făcute după rețeta clasică, sunt suficiente pentru a face gloria oricărei bucătării.“ Despre aceleași perișoare, tot Păstorel: „Nu știu de unde vine și ce va fi fost la origine. Știu însă că rafinamentul bucătăriei moldovenești l-a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o rață cu curechi, de gâscă friptă, de niște alivence cum mi le face vătăjița la moșie, mi-a trântit niște blide cu bulion, biftecă, fricasă, volăvai și alte multe chisălițe 34, sta ar în gâtul șvabilor ce le-au născocit!“ A se remarca opoziția trasată de tradiționalistul nostru personaj între „neaoșul“ stufat și noile, occidentalele „chisălițe“, de parcă stufatul s ar fi născut pe malurile Prutului... Această departajare este dovada vechimii importării stufatului (așa cum am mai precizat, la originea preparatului se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mult decît atît, la un moment dat a devenit un soi de criteriu conform căruia se putea distinge o națiune bună de o națiune rea. Națiunii în stil francez, redefinită de către Renan i s-a opus cea în stil german, născocită de Herder. Dacă francezii, îndoctrinați de ideologia naționalistă, au neglijat imperativul responsabilității, la germani, dimpotrivă, acesta era supralicitat: într-un fel foarte simplu s-a născut ideea că, dacă sentimentul național a devenit prea agresiv, aceasta a fost "din vina
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai devreme, cunoaștem situații în care liderul unei mișcări care-și pusese toate speranțele în el a fost ucis; niciunul dintre aceste grupuri nu suferea de această binecuvântată boală a secolului al XX-lea numită disonanță cognitivă, din cauza căreia să născocească povestiri despre evenimente glorioase din trecut, cu ajutorul cărora să-și depășească supărările. Nu așa funcționează lucrurile în istorie. Același lucru se poate spune despre explicația oferită de mai mulți teologi, începând cu Rudolf Bultmann și terminând cu Edward Schillebeeckx. Acesta
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
p. 101-104. 194 H. Matei, op.cit., p. 41; vezi și Petre K.Austin, 1000 de limbi vii, pierdute și dispărute, Editura ART, 2009. 89 ales pentru a da o veste neplăcută”195. Deși nu au o scriere a lor au născocit un sistem desăvârșit de telegrafie fără fir. Mijloacele prin care aduc la cunoștință știrile nu dau greș, indiferent de vreme. Lupta pentru existență este deosebit de aspră, și de aceea iuțeala cu care se primesc și răspândesc știrile de mare Însemnătate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o intiuție practică, ca o siguranță izvorîtă din experiența și gîndirea omului. Nu e necesar să existe o conștiință expresă a izvoarelor dincare provine această intuiție. Dacă încercăm să arătăm temeiurile intuiției, vom vedea de regulă că acestea au fost născocite sau construite ulterior și nu au nimic de-a face cu cauzele pe care le dezvăluie o cercetare pur obiectivă. Oricum ar sta însă lucrurile, dacă înțelegerea se cuvine să fie fundalul humorului, ea trebuie să aibă caracter de concentrare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fost folosită pentru punerea în scenă a piesei 1907 Șir Walter Raleigh (1861-1922) publică monografia Shakespeare (1904) în care, printre altele, respinge ideea că Shakespeare își supune personajele unui destin conștient și inexorabil. Cordelia, spre exemplu, este un personaj anume născocit pentru situația dată, așa că o discuție pornind de la un personaj spre intrigă ar însemna răsturnarea înlănțuirii care a existat în mintea poetului". 1909 Primul film american cu Regele Lear, comprimat la zece minute; film 35 mm; NFA, în rolul titular
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Petrescu și-a îmbogățit cariera de romancier cu marea trilogie istorică închinată lui Bălcescu și primul tom a și apărut sub titlul Un om între oameni (...). Se discută în chip foarte viu pentru și contra formulelor artistice folosite și uneori născocite de autor; unii critici literari amenință chiar că vor scrie recenzii despre Un om între oameni, dar asemenea recenzii iscălite de tovarăși ca I. Vinter, Paul Georgescu, N. Tertulian, plutesc încă numai la orizont, ca niște nori placizi de vară
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
valabilă. În câteva personaje, fictive de altfel în ansamblu, din povestirile mele cuprinse în Check Point Charlie, am introdus elemente din femei pe care le-am cunoscut. Pe câteva le-am și numit pe numele lor, chiar dacă adesea povestea era născocită ori era legată de o altă persoană. Majoritatea personajelor mele din acele povestiri are un punct de plecare în persoane reale, deși pe unele le-am cunoscut mai degrabă de la distanță! În opinia mea, întreaga literatură este realistă, ba chiar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
avem tehnica prezentului în așteptare (care stă la baza romanului pre-modernist); pe altă parte, avem tehnica străfulgerărilor din trecut, care prind prezentul din urmă. Lecția modernistă îl învață pe autor să se refugieze în Fluxul conștiinței, (dezordinea ființei). Autorul Desperado născocește o ordine ulterioară: el încearcă să explice trecutul împotriva logicii cronologiei, după tiparul, posterior lui, al prezentului. Romane ca Un artist al lumii plutitoare (Kazuo Ishiguro) modifică trecutul, în vreme ce prezentul e imobil. Lectura, concentrată cum e și firesc asupra prezentului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
disperarea. Dacă există totuși ceva comun între cele două noțiuni, atunci aceasta nu poate fi decât nevoia acută, tipic Desperado de a fi ocrotit. Sunt romancieri care anunță că nu vor decât să-l amuze pe lector, sunt poeți care născocesc măști pentru a-l binedispune pe cititor. Și unii și alții speră că cititorul îi va lua în brațe la capătul textului și îi va liniști spunând, "E foarte bine așa, sunt de partea ta, ești cel mai bun dintre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lirism în narațiune. Deși presărată cu momente de suspans și incidente palpitante, crime chiar, cartea e predominant o experiență lirică și creează un tip nou de lector: lectorul părtaș. Peter Ackroyd mărturisește pe ultima pagină: "această versiune a istoriei e născocită de mine". Trebuie de fapt să te supui voinței pricepute a autorului, care cere comuniune absolută, nimic mai puțin. Te conduce în locul unde tu ești el. Iei parte la un ritual sacru (imaginația romancierului); romanul devine comuniune, ești inclus într-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de dicționar literar. Spune tot (și de fapt nimic) despre Thomas Chatterton (1752-1770), băiat născut la Bristol, care a învățat foarte de timpuriu cum să falsifice texte vechi, metodă prin care dă propriei poezii un aspect de document. El îl născocește pe "Rowley", călugărul medieval, și scrie sub această deghizare. La șaptesprezece ani pleacă la Londra, unde, "în dimineața zilei de 24 august 1770, probabil istovit de lupta cu sărăcia și nereușita,... a înghițit arsenic". Sinuciderea lui a fost ulterior pictată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de parcă s-ar afla în Grecia antică (dacă e să punem situația într-o ecuație cunoscută nouă), iar oamenii îl ascultă fără să le pese că vorbele mor, că propozițiile ar trebui consemnate, că ar putea înfrânge spațiul și timpul născocind moduri de comunicare rapidă. Ackroyd închipuie o lume a tihnei, în care somnul e activitatea principală. E oare vorba de o distopie? Putem lua lumina drept o maximizare a spaimei? Putem, dar cu o condiție: să fie orbitoare. Iar în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În ciuda dorinței nestăvilite a autorului de a șoca, romanul afirmă o opinie generală. Dacă istoria e acum un adevăr știut de toți, textul lui Amis dovedește că literatura poate câștiga atunci când cuvintele pierd teren. Martin Amis demonstrează resursele tehnicii atunci când născocește acest dialog complicat al lui Eu cu El: tehnica romanescă e inepuizabilă, iar tehnica inventivă/stilul narării este omul. Martin Amis, Time's Arrow, Penguin Books, 1992 2.5. Malcolm Bradbury: Distopia criticului Malcolm Bradbury își începe cariera ca ironist
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Fiecare episod e destinat să provoace râsul. O temă majoră și familiară romanului britanic mai nou este aceea a americanilor care se întorc la obârșii. Tema e reluată de Kazuo Ishiguro în The Remains of the Day (Rămășițele zilei). Lodge născocește un Bernie, de la o mică facultate din Colorado, care visează să cumpere British Museum și să-l transporte piatră cu piatră în Colorado, să-l curețe și să-l reconstruiască. Fiecare întâmplare își are hazul ei. David Lodge are o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
călătorește intempestiv acolo unde o cere British Council ori la conferințe, amorurile eșuează, studentele cochetează iar profesorii între două vârste nu pierd ocazia, căsnicii se rup sau se mențin din comoditate ori din interes. Lodge bârfește după placul inimii și născocește cu entuziasm. O prostituată are un copil ascuns, altă prostituată induce pe toată lumea în eroare datorită asemănarii ei cu Angelica (sora ei geamănă), găsim puzderie de ecouri din Eliot, femeile înfulecă bărbați (Désirée îl face de două parale pe soțul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să îmbie pe cititor la lectură și, uneori, să-i facă drumul mai accesibil, dar fără pretenția de a se substitui creatorului, care, singur, are puteri depline asupra operei. În tinerețe, Eliot a căzut și el în păcatul de a născoci teorii critice, care sunt azi extrem de vehiculate de cei care nu-l cunosc pe Eliot îndeajuns. Etichetele larg circulate (cum ar fi corelativul obiectiv, disocierea sensibilității, tradiție și talent individual) nu sunt chei cu care se deschid ușile operei. Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]