2,578 matches
-
pregătesc? — Să vedem mai întâi dacă va fi interesat de tine. Întrebarea mea este - și asta e foarte important - vei putea să înduri greutățile pe care le-am îndurat eu? — Greutăți? Glumești, nu-i așa? Un sentiment de nesiguranță îmi năvălește în minte. Rong habar nu are despre ce vorbesc. — Rong, viața mea nu este cum pare a fi. Trebuie să știi asta. Nu vreau să fiu cauza regretelor tale. Pur și simplu, nu vreau să pun la cale o tragedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
apropiați de natură și bine adaptați pentru lupta cu mediul. Argumentația mea țintește numai individualismul feroce, care se hrănește nestingherit din inimile unora dintre noi, în singurătatea blocurilor confortabile sau nu, în care ne refugiem zilnic, și din care zadarnic năvălim tot zilnic deambulând pe străzi și bulevarde, în căutarea, cine știe, a unei fraternități, după care tînjim! Acolo, omul e acasă pe orice uliță, îl găsești peste tot: ce faci, Ilie, ce faci, Gheorghe? Și nu se poate să nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Findcă a gândi că totul ne e permis, în absența unei divinități care ne-ar pedepsi, nu înseamnă că scăpăm de pedeapsă. Pierim prin propriile noastre fapte, care declanșează în lume, fără a le mai putea opri, dezordini colosale, care năvălesc apoi asupra noastră cu forța implacabilă a catastrofelor naturale. Să ne purtăm deci bine ca să nu zdruncinăm un echilibru (creat cu trudă de civilizația noastră), între instincte și rațiune. Și să nu exaltăm puterea nici a instinctelor, nici a rațiunii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
al mănușilor ca să nu-i altereze gingașa mână frigul clanței când rebegitul tată bătea în geam în viscol să i se deschidă ușa mai repede ne face parcă să-l vedem aievea pe marele Iancu cu mustața zbârlită de furie, năvălind pe ușă și strigînd: imbecilule! Iar fiul rânjind. Aici d. Șerban Cioculescu nu trebuie să fie indignat, dacă a fost, fiindcă amintirea e de preț. Cumințenia lui Luca Ion nu ne-a lăsat o amintire ca aceasta atât de vie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
erou caracterizat printr-o mare voință de acțiune (Michael Kohlhaas). Unui țăran, crescător de cai, i se ia, tot de la un castel, un cal, la trecerea unei bariere arbitrare, este pus la muncă și adus în stare de plâns. Țăranul năvălește cu argații săi asupra castelului, îi dă foc și cere apoi prințului elector pedepsirea vinovatului și înapoierea calului, dar pe care castelanul să-l hrănească el însuși cu ovăz și cu apă, până se va înzdrăveni ca înainte. Cererea lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
eu ieșeam tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr. Clătinîndu-se în aer, petalele lor îmi mureau pe umeri. Urma, după livadă, o pajiște; odată cu amețitorul val al amintirilor, mă împresura mireasma fînului cosit. Începeau a năvăli în mine imbolduri de dragoste. Venite la cursuri mai devreme decît băieții, colegele mele ocupau locuri în față. Pe noi graba asta nu ne stingherea căci, urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim la ele în voie. Pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și bău, Însetat ca un bivol. Simți În gură același gust pe care Îl știa de copil și Între tâmple i se Învârteji aceeași amețeală care Îl apuca de câte ori adulmeca albia fluviului. În mintea ce porni să lucreze din nou năvăliră amintiri, chipuri, vorbe, gusturi și mirosuri, simțiri ale sufletului. Avu deodată Încredințarea că lucrurile stăteau bine, că toate cele În neorânduială urmau să treacă și că nimeni n-avea să clintească nimănui vreun fir de păr. Se ridică Încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de carași, care veniseră aici, În locuri domoale și ferite, să-și lase icrele. Apele Dunării, trăgându-se pe neașteptate În albia lor, lăsau o grămadă de pești Închiși În bălțile ce aveau să sece Într-o lună-două. Sătenii năvăleau, atunci, cu plase și luau apele noroioase la răsfirat picătură cu picătură. Scoteau grămezi de pește, Îl curățau și-l sărau pe loc, ca să nu se strice. Tot satul mirosea a crap fript și a borș. Cei trei băieți mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voce mieroasă femeile satului după ce a lui Își luase odraslele și fugise să caute adăpost În casa părintească. Nesătulul preacurvea cu cine nimerea și, cu cât se dezmăța mai tare, cu atât pofta Îl chinuia mai amarnic. Răul din el năvălea și strica viețile celor cu mintea acasă. Preotul rămas fără nume Îl supunea pe stăpânitul de rele la slujbe de alungare, i se suia cu genunchii pe piept celui ce guița și scotea spume, Îl ardea cu crucea și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se descurce singur și să greșească. Îi aducea la semnat hârtii pe care nu avea vreme să le citească ori, dacă le citea, nu pricepea mare lucru din Înșiruirile de cuvinte. Din gura ce se Închidea a Văii Puțului năvăliră câțiva băieți. În urma lor, Valea Își potolea zgomotele Înspăimântătoare. Ceata de băieți murdari din cap până În picioare se prăvăli la poalele cireșului. Adormiră și Cap de Șobolan știu că Începuseră să viseze Încă Înainte de a se prăbuși. El fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fiu, care În seara aia era vizitat de muză și făcea poezii la lumina becului pătat de muște Într-o odaie de Însuși el numită „birou de lucru și bibliotecă”. Pe vremea aia bea și cu siguranță era beat când năvălise peste el balaurul de foc și de oțel topit, cum avea să scrie peste câteva zile Într-o declarație pentru Miliție și pentru procurorii militari veniți să-l ancheteze pe amărâtul de soldat. O copie a documentului a circulat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
greu galbena țărână o azvârlii din nas și din amara gură. Nobilu-mi raft cu tomuri Înțelepte se dovedise iar prieten statornic: mă apărase, căzând peste mine, de zidul ce se prăvălea, nevolnic, sub apriga călcare a monstrului de fier. Am năvălit la aer din jalnica ruină și glas am dat durerii și groazei strânse-n mine: la vale, tot pământul era cuprins de moarte și-ardea până la cer. Cu vuiet și cu șuier pojarul se-asmuțea spre-nalt. Venea Sfârșitul Lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asta mă apucasem să-ți spun. M-am suit Într-un tren aglomerat, plin de oameni care cărau În bagaje hălci de porc și bidoane cu vin, și am străbătut În picioare, Între vagoane, sprijinit de burdufurile sparte prin care năvălea aer Înghețat, cele câteva sute de kilometri care mă despărțeau de prietenii mei din alt colț de țară. Deschid aici o paranteză și-ți spun că ei n-aveau de unde să știe că În copilărie purtasem porecla Ectoraș. Și ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oarecare, un nimeni, un ăla nesătul și cu dinaintea-nvârtoșată cu care Îi făcuse plăcere să se tăvălească niște ore, zile și nopți? Nu-i spuseseră nimic vorbele mele ocolitoare, gesturile sfioase, deznădejdea și speranța? Iubirea, Într-un cuvânt? Mi-au năvălit În suflet, Încărcate cu durere și neputință, toate zgomotele și mirosurile din odaia celor trei zile, tratatul de Rezistența Materialelor, pielea albă, neînchipuit de caldă și ocrotitoare, lacul plesnit al mobilelor desperecheate, palmele reci pe umeri mei, rățoiul de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o luă, cumva precipitat, spre construcția de scânduri aflată În fundul grădinii. Se puse pe vine și-și reluă cogitațiile. Într-un spațiu ceva mai larg dintre două scânduri zăcea Înfiptă o sticlă. Trase un gât și sumedenie de gânduri Îi năvăliră În țeasta care, oricum, reflecta În gol, din lipsă de materie primă. Se puse de acord cu el Însuși că nu era nici cal, nici măgar; nici frumos, nici urât; nici tânăr, nici bătrân; nici vesel, nici trist: nici prea-prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jumătate din bucatele furate și ascunse, hoțul care jefuise din averea Întregului popor ar fi primit ca pedeapsă un număr dublu de ani de Închisoare. Șobolanii, Însă, nu-i purtaseră noroc Marioarei, căci, fugind de cei care le stricau raiul, năvăliseră În Încăperea În care zăceau baloturile. Șefii cooperativei de comerț Îi desfăcuseră femeii contractul pentru neglijență În serviciu și provocarea de prejudicii pe care, ca să n-o trimită În instanță, o obligaseră să le acopere din banii ei. Șobolanii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și spirit Înalt. Pe când se străduia să Înțeleagă frazele lungi și să pună Într-o oarecare ordine cele conținute de ele, dar mai ales când le pierdea șirul și se apuca să continue după cum Îl purta Închipuirea, lui Foiște Îi năvălea În nări, ieșit din pânza spălăcită, mirosul de fum și cenușă de boabe arse de porumb. Însă nu gândul pentru soarta soldatului Cătănuță - despre care nu se mai auzise nimic de la arestare - Îl trezea acel miros: tot pentru niște știuleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a putea fi zărite și tălmăcite cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei pentru milioanele de omizi păroase, stropite cu albastru și roșu, care năvăliseră peste o livadă dintr-un sat nu tocmai Îndepărtat, dar În care ceata de țigani zilieri trebuia dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice urmă de frunză și, multă vreme după ce dăduse cu ochii de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pătimașul Enin. Ani Întregi și chinuitori, profesorul Marin Foiște nu știuse prea bine ce se petrecea În sufletul lui, căci nu găsise cale spre dezlegarea tulburării. Tagma femeiască nu-l atrăgea de ani, iar bărbăția lui pierdută Încetase să-i năvălească prin gânduri. Cu toate acestea, spre bătrânețe, fusese aproape sufocat de uimire să descopere că Îl apucase o iubire ciudată și nepământesc de adâncă pentru Marianti, fiica prietenului său, grecul Diogenis. Baronu, Vieru, Ectoraș și Floare - poreclită Băiețoiu - nunteau așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voi cădea cu fruntea la pământ Stejar bătut de brumă și de vânt, De‐ oi adormi și negurile reci Vor‐ năbuși o inimă pe veci, Deasupra‐ mi visul tău va fi cunună! 161 Putea‐vor vânturi să răstoarne stânci, Să năvălească mările adânci. Alunecând șuvoaie pe podmol, De‐a pururi n‐ or putea din lutu‐mi gol Să‐mi smulgă chipu‐ ți prins în flori de lună! Eena Farago (1878‐1954) La 7 iunie 1921, când scriitoarea a fost premia tă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sabia cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am senzația că dușmanul se va retrage numai la auzul glasului meu. A, dar acum e periculos. Mai este zăpadă în zonele umbrite ale drumurilor abrupte de pe-aici și riscați să alunecați pe zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auziră, la nesfârșit, aceleași cuvinte: — Aici ne despărțim. Nu se punea problema alegerii între voință și moarte. Era o goană deznădăjduită spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii dinăuntru, și o mie de războinici năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o asemenea zăpăceală, încât fu amenințat până și cartierul general al lui Nobutada. — Înapoi! Regruparea! Comandantul forțelor din castel, care pândea momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
treizeci și șapte de capete. La apropierea înserării, numărul apărătorilor se redusese vizibil, iar cei rămași erau acoperiți de răni. Aproape nimeni nu scăpase nevătămat. Din copacii aprinși care înconjurau castelul țâșneau în sus flăcări, vuind. Dușmanii începuseră deja să năvălească în fortăreață din toate direcțiile. Fără a clipi, Nobumori privea, de deasupra porții, ultimele clipe ale fiecărui luptător de-al său. — Stăpâne! Stăpâne! Unde sunteți? strigă un vasal, în timp ce alerga prin jurul porții. — Aici sunt, sus! răspunse Nobumori, dându-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fugă, așa cum tocmai propusese un general, ar fi fost cea mai mare rușine pentru clanul Takeda. Un general susținu poziția contrară: — Cu toate acestea, inamicul ne înconjoară din patru laturi, iar Kofu se află într-o depresiune. Odată ce va năvăli, dușmanul o să fie ca apa care se revarsă într-un lac. N-ar fi mai bine să ne refugiem la Agatsuma, în Joshu? Dacă ajungeți la masivul Mikuni, acolo sunt mai multe provincii în care vi s-ar putea acorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]