2,943 matches
-
moravuri, de viață socială, Împrejurări, care se schimbă cel mai mult de la un popor la altul, acest cuvânt deci trebuie să moară alungat din propria-i țară În exilul unor traduceri. Până și expresiile care Îl caracterizează În limba diferitelor nații nu pot fi traduse clar În profunzimea sensului lor. Încercați, de pildă, să găsiți corelative exacte pentru wit, humour, fun, care alcătuiesc spiritul englezesc În originala sa triplicitate. Schimbător ca orice lucru individual, spiritul nu poate fi transbordat dintr-o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oameni. Distincția dintre bogați și săraci va exista, dar nu va mai fi un dat pentru totdeauna. Dinamica lumii banului se va baza tocmai pe această capacitate a banului de a migra fără restricții de la persoană la persoană, de la o nație la alta. Dacă moneda de aur și argint a fost o monedă a elitelor (construite pe criterii de familie sau religie), bancnota egalizează oamenii și-i pune în fața depășirii limitelor lor naturale. La chemarea banului oamenii răspund pozitiv pentru că banul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
multă intensitate și cu mai multă preocupare drama celui așezat pe Patul lui Procust. Se "taie" capete sau picioare, tinerii sunt mutilați din vreme de un sistem de învățământ care, din nou, pedepsește inițiativa și personalitatea, astfel încât funcționăm ca o nație de sluți și amputați, toți în același cadru, toți construiți după aceleași norme ale unui primitivism agresiv, demolator. Resimțim toate aceste lucruri dar nu avem puterea și educația de a fi sinceri, pentru a începe ceva, ci ne purtăm ca
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Din confesiile Sfântului Augustin (I, 1851) și Din meditațiile Sfântului Augustin (I-III, 1851). Se adaugă Proverbele lui Solomon (1852) și Ecclisiastul (1852), traduceri modernizate lingvistic ale vechilor texte biblice. Încercând să împace monahismul cu viața societății, asceza cu slujirea nației, D.R. a cultivat numeroase relații cu pesonalități culturale, politice și ecleziastice sau cu diplomați străini, bine reflectate în bogata lui corespondență. SCRIERI: Principii de retorica și elocuința amvonului, I-II, Iași, 1859; Principii generale de înțelepciune și datoriile tinerilor, Buzău
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
inutil să se caute urme de goți prin nordul munților Moldovei. Astfel, adevăratul urmaș al lui Aurelian, Probus (276-282) mută în sudul Dunării 100.000 de "bastarni", gepizi, greuthungi și vandali. Goții, foederati, noii soldați ai Imperiului, nu sunt altă "nație", în altă "patrie", nu există, de fapt, decât un singur Stat-Imperiul, "fermecând și dominând sufletește chiar și pe cei care-l amenințau și-i prădau teritoriul" (Jung). La sfârșitul secolului al III-lea, în sud-estul Europei, hotarele sunt păstrate "cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
știri despre gepizi și în aceeași perioadă prima jumătate a secolului al VII-lea d. H., dispar și urmele civilizației gepide din Dacia. N. Iorga consideră că teoria după care ei (gepizii) ar fi avut un rol hotărâtor în "alcătuirea nației noastre", mai mare decât al francilor în Galia, este o vădită exagerare. La rândul său, C. Diculescu afirmă (presupune) că în limba română s-a păstrat un număr mare de cuvinte germanice, moștenite de romanici de la gepizii asimilați. Ideea asimilării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
V-lea-pe atunci Cassiodor amintește pe "pretutindeni temuții bulgari", care sunt numeroși (o "grămadă"), iar Ennodius subliniază puterea lor. Bulgarii cei "grozavi în toată lumea" după două secole vor fi prezentați de Teofan, după un izvor contemporan (Ioan de Antiohia), ca o "nație spurcată".2 În a doua jumătate a secolului al VI-lea, bulgarii își încep expedițiile de pradă împotriva Imperiului-Iordanes afirmă că bulgarii pradă în Tracia, iar împotriva lor luptă Mundo, descendent din Attila. Bulgarii sunt chemați în ajutor și de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
welche. Goții au numit "valahi" populațiile latine".10 F. Lot, în notele sale, se referă și la alte aspecte: "Cele câteva mărturii arheologice referitoare la practicarea creștinismului în Dacia, în secolele III-IV, sunt lipsite de interes. Nu se știe cărei nații (populații) aparțineau acești puțini creștini. Este puțin probabil ca Wulfila să-i fi creștinat pe daco-romani, nu există nici un termen gotic religios în limba română. Concluzia: creștinarea lor se produce după secolele III-IV, așadar este mult anterioară venirii slavilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu atât mai mult cu cât aceasta însemna și o recunoaștere politică din partea Poloniei sau Ungariei. Episcopia de Milcov, în sudul țării, activată încă la sfârșitul secolului al XIII-lea, era în atenția Sf. Scaun-actul papal spune: pentru "partea numeroasei nații românești care locuiește la hotarele regatului ungar de către tătari", aceasta fiind Moldova. La 1374, este numit un episcop franciscan, Antoniu de Spoleto, care urma să locuiască în Siret, noua capitală a Moldovei, iar în țară au pătruns călugări franciscani și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
literaturi. Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice pentru ca să putem găsi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații.” Relevarea prin literatură a valorilor spirituale, a tradiției istorice urmărea să ofere argumente în lupta de emanicipare națională și socială. Este pentru prima oară când literatura se constituie ca termen al demonstrării legitimității revendicărilor naționale. Principiile enunțate capătă autoritate și
DACIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
de „Uniunea română”, scoasă de Radu Ionescu (15 februarie-8 aprilie 1861). Redactor responsabil a fost D. Bolintineanu, urmat de Radu Ionescu, de Pantazi Ghica și de Gr. H. Grandea. D., apărută în focul luptei pentru Unire, își propunea „a sprijini nația și ideile progresiste potrivit cu trebuințele țării” și a dus o susținută campanie de lămurire a opiniei publice asupra importanței actului Unirii. Articolele erau scrise, majoritatea, de D. Bolintineanu. El deținea, ca și la „Poporul suveran”, rubrica „București” căreia, de la numărul
DAMBOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
își are „rădăcinile crescute în strămoși”, femeile - din versurile erotice - „coboară din arbori” și sunt „ca niște frunze-ntrebătoare care pricep seninătatea morții”. Tema se contaminează totuși de clișeele epocii: exaltare găunoasă a „dacilor liberi”, a Basarabilor, Mușatinilor și a „nației române” etc., iar versurile alunecă uneori în convențional și circumstanțial. În al doilea rând, D. e un poet al suavității și purității florale (volumul Noapte de grație, 1982, este relevant), temă îngemănată cu aceea a feminității, al cărei devot este
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
scrisului, fără a renunța la viața mondenă. Distincția, inteligența, farmecul personal făceau din ea o prezență căutată în saloanele aristocratice ale timpului și, totodată, o amfitrioană fascinantă la palatele sale de la Posada și Mogoșoaia. A cunoscut oameni iluștri, de toate națiile și profesiile (literați, politicieni și diplomați, capete încoronate, oameni de știință, artiști), corespondența și opera sa memorialistică fiind înțesate de nume celebre (O. Goga, V. Pârvan, I. G. Duca, P. Claudel, M. Proust, Churchill, Roosevelt, Chaplin ș.a.), a călătorit mult
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
nu mă Îndoiesc, Va să facă fața un pământ turcesc: Pacea ce-mi propune este o sclavie Până ce românul să se bată știe! La aceste vorbe sala-a răsunat; Dar un sol Îndată vorba a luat: Tu, ce Într-această nație creștină, Strălucești ca ziua Într-a ta lumină, Tu, o doamne, cărui patru țări se-nchin, Allah să te ție, dar ești un hain! În murmură surdă vorbele-i se-neacă; Cavalerii trage spadele din teacă. Mircea se-ndreptează iute către
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
În urmă-ne rămâne fericirea, Durerea-n veci noi o ducem cu noi. Ah, ce știu ei când vorbesc de durere! Văzutu-s-a vodată ei în fața Unei vieți pierdute, sfărâmate, Unei vieți de-a căreia splendoare Atârnă soartea unei țări ori nații? Ah! când privesc oglinda de metal Și văd în ea [un] om bătrân și alb, Bătrân ca o poveste de demult, Aud parcă șoptind copii și fete Povestea închegată despre soartea A unui rege - anume Decebal! Sânt eu acesta? Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Muritorii Nu pot să o străbată - numai visul I-atinge umbra... fulgerare numai Din când în când în viața-ntunecoasă. Și vrei tu ca pe-acest temei eu lumea Să o domnesc?... Vrei, un visător, Să îmblu peste capete de nații? De-or întreba: Ce vrea Împăratul? Să-și spuie surîzînd: Singur nu știe. Indiferent ce crede-această lume... Ea să trăiască trebui, căci o vrea, Și ca să nu se mânce unul pe-altul Trebuie vargă - și aceea-s eu. Las-să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și vaiete de mamă, Ruinele fumînde și la isonul Pașilor tăi tresărind universul, Popoare rătăcind pe suprafața Pământului cel dezolat, deșert. Și să te-admir [?! ] Tragedie - tragedie! Căci cei învinși au nu sânt frații tăi? Mai ușor e globul Cu națiile lui decât un fir De pleavă ce e dus de vânt. ............................................... Când dormitează vitejii Lumea respiră. ............................................ 4 2287 [CELSUS] O, nebunie A generații și popoară, Romo, În multe chipuri nebunia lor! Ai zugrăvit pe pânza istoriei Visul mărirei omenești, ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de lume. Nu, nu! n-aș vrea ca alte Popoare să mai fie c-al meu - nu merit ele Să-i semene. Poporu-mi menitu-i ca să fie Altfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericire Pentru a lui viață - o, nație iubită! Vei înțelege doru-mi, vei ști să-l prețuiești? Voi să te văd, iubito!, nu fericită - mare! Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine, stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât o soarte aspră din chin în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
80} Astfel îi află și-i descrie încă pe la anul 1170 un vestit călător din veacul al doisprezecelea, rabinul Beniamin de Tudela, a cărui mărturie o certifică toți oamenii vrednici de credință din acea vreme, ca fiind cu temei. Această nație a trebuit să se plece câtva timp sub jugul autocrației bulgare, până ce, după căderea acesteia, se uni cu opresorii ei de altădată contra inamicului comun, Bizanțul, după care întemeie împreună cu bulgarii un stat unit, de români și de bulgari. capitolul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ivirea lui Petru ș-a lui Asan. Poporul românesc, care covârșea pe altele în provinciile bizantine din Europa, anume în Tracia, Macedonia, Tessalia, parte și în Dacia ripensă, și întrecea apoi atât prin număr cât și prin tărie fizică pe nația grecească, mai civilizată dar și mai moleșită, ofta de mult sub guvernul bizantin, slab de bătrânețe și, pre cât de neînțelept, pre atât de iubitor de arbitrariu. Chiar numai iubirea de pompă și risipa pe care le vădea peste măsură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și se-ntoarse oarecum ca fugar în capitală, unde-l ademeneau farmecele verii în Propontis și plăcerile partizilor de vânat, călărie și altele. Astfel cuminția și curajul unui popor primitiv și încă incult știu să-nvingă moliciunea și neîndemînarea unei nații cu mult mai civilizate și mai puternice. Necontenitele prădăciuni pustiitoare ale românilor uniți cu cumanii în provinciile bizantine îl siliră pe împăratul Isaac Angelos să-și iasă din nou din liniștea lui tihnită și din pofta lui de plăceri. În
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o opunere corespunzătoare la năvălirile prădalnice ale căpitanului de bande Chrysos, care-și punea la cale cu multă tăinicie incursiunile sale în ținutul Serras. Acest Chrysos era român de origine, altfel un om mărunt de stat, și, când se ridicase nația lui contra romeilor, el nu numai că nu se unise cu mișcarea lui Petru și Asan, ci încă se opinti contra ei și încheie chiar un pact cu romeii, prin care se punea la dispoziția lor împreună cu ceata lui de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dare. Dar cea mai glorioasă cucerire a regelui bulgaro-romîn era reputația lui generală de principe nobil, drept și iubitor de oameni, căci, departe de-a avea cruzimea și asprimea celor ce-l precedase în domnie, dezbrăcîndu-se de înnăscuta barbarie a nației sale, cruța viața omenească în poporul său propriu și nu se mânji nici cu sânge romeic; apoi în genere lucra cu atâta circumspecțiune, dreptate și blîndeță încît se bucură de o deosebită venerare și iubire nu numai între romîno-bulgari, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e premergătorul lui Antichrist, sau mai bine Antichrist însuși; de-aceea, cu un sfânt zel și cu mânie, regele să se ridice ca să apere creștinătatea contra unui asemenea pângăritor al numelui creștin și, cu braț puternic, să zdrobească pe acea nație înrăutățită și perversă (contritionem nationis pravae atque perversae) care turbă așa de grozav contra bisericei romane; iar răsplătirea bogată a regelui și-a poporului său nu va fi numai absoluțiunea, ci li se va recunoaște posesiunea a toată țara ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
136} Serviciul divin pe câtă vreme nu va fi iscălit osânda soțului ei; el dete voie de-a nu se pomeni în biserică soția sa chiar, care cu toată târzia ei pocăință n-a fost eliberată înaintea morții de prihana răspândită asupra nației întregi prin complicitatea sacrilege cu latinii. Dar silințele sale pentru a aplana cu binele cearta religioasă rămaseră fără rezultat, întocmai ca și încercările sale de-a liniști pe arseniani, cari de la nedreapta scoatere din scaun a lui Arsenie nu mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]