1,457 matches
-
VERSURI POPULARE 1955] Dunăre... Dunăre, N-ai văzut, Pe-aici n-a trecut Nu l-ai cunoscut Pe Din Constandin? Ba eu l-am văzut Și l-am cunoscut. Și l-am aruncat La un mal surpat Era nalt bărbat Nalt și sprâncenat... Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Fețișoara lui Spuma laptelui, Ochișorii lui Două mure negre 'ntinse pe pământ Ne-atinse de vânt... Perișorul lui Pana corbului. Murgulețul lui Vânăt porumbac Cu stea albă-n cap. Frâul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la 15 aug.; Sântă Măria (adormirea), când duc bisericei din ostrovul nou, pietre, adăogindu-le lucrării strămoșilor. Dubrovnic, Tvatat, Herțegnovi, Cotor etc., remarcabile înfățișările femeilor îmbrăcate în costume vechi naționale foarte frumoase, cu semne distinctive fată, nevastă, fată bătrână, văduvă. Femei nalte, subțirele, mândre. (toate stele de cinematograf cum spunea Bernard Shaw). Și oamenii (muntenegreni) au statura naltă. Cel mai mult m-au impresionat bătrânele cu înfățișare nobilă și încă frumoase. Sunt și urâți dar cei mai mulți localnici (țărani) tipuri distinse. Monumentul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dubrovnic, Tvatat, Herțegnovi, Cotor etc., remarcabile înfățișările femeilor îmbrăcate în costume vechi naționale foarte frumoase, cu semne distinctive fată, nevastă, fată bătrână, văduvă. Femei nalte, subțirele, mândre. (toate stele de cinematograf cum spunea Bernard Shaw). Și oamenii (muntenegreni) au statura naltă. Cel mai mult m-au impresionat bătrânele cu înfățișare nobilă și încă frumoase. Sunt și urâți dar cei mai mulți localnici (țărani) tipuri distinse. Monumentul lui Mestrovici de la Țavtat. Cimitir pentru întreaga localitate, săpat în stâncă, cu cheltuiala unui bogătaș. (..................) 13 milioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca vara, anunțând începutul primăverii." Balada lui Din Constandin* Dunăre, Dunăre, Drum fără pulbere, Dunăre, n-ai văzut Pe-aici n-a trecut Și n-ai cunoscut Pe Din Constandin? Ba eu l-am văzut Și l-am cunoscut. Era nalt bărbat Nalt și sprâncenat; Ba eu l-am văzut Și l-am cunoscut Când l-am lepădat La un mal surpat! Fața lui Spuma laptelui Ochii lui Mura câmpului Părul lui Pana corbului Așa l-am văzut Și l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
anunțând începutul primăverii." Balada lui Din Constandin* Dunăre, Dunăre, Drum fără pulbere, Dunăre, n-ai văzut Pe-aici n-a trecut Și n-ai cunoscut Pe Din Constandin? Ba eu l-am văzut Și l-am cunoscut. Era nalt bărbat Nalt și sprâncenat; Ba eu l-am văzut Și l-am cunoscut Când l-am lepădat La un mal surpat! Fața lui Spuma laptelui Ochii lui Mura câmpului Părul lui Pana corbului Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Calul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Dulful mării în colinda tip III, are o reprezentare solară: „Prunduleț de Marea Neagră,/ Mărului, merișor de aur!/ Crescutu-mi-au ș-au născut,/ Crescutu-mi-au merișorul,/ Face mere în toate vere,/ Geaba face, nu le coace” (Țăndărei - Ialomița), „Nalți sînt merii pîn' la cer,/ Cu coaja de argințel;/ Cu mere de aurel” (Martanoșa - Kirovograd). În balada Ardiu - Crăișor I(30), figurarea este și mai transparentă: „În mijloc de băștea,/ Nu-ș’ ce răsărea,/ Nu știu, păr or măr?/ Ntr-una că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
intervalul critic al celor douăsprezece zile dintre ani conțin frecvent imaginea poetică a unui diluviu: „Cetinele, cetinoară,/ Dragă ler,/ Cetiu mare a venit/ Și de mare maijini n’are/ Și-mi aduce plăvioare,/ Dar ce fel de plăvioare?/ Tot brazi nalți,/ Molifți uscați” (Cudalbi - Galați). La nivel stilistic, trecerea din timpul profan în cel sacru, al prezentului mitic, se face prin permutarea faptei de la perfectul compus la acțiuni săvârșite hic et hunc. Falia spre evenimentele arhetipale s-a deschis și, sub
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dragă!/ Pruntu-i mic, marea-i venită,/ Dar plavie ce mi-aduce?/ Tot brazi mari, molifți verzi” (Coconi - Ilfov), „Marea de mare,/ Lerului,/ Marjine n’are,/ Marea de mare ce a venit,/ Dar în ea ce mi-ș aduce?/ Doi brazi nalți și’ncetoșați” (Limanscoe - Odesa), „Vine marea cât de mare,/ Lino mălino verde!/ Da de mare țărmuri n-are,/ Dar în undă ce ni-aduce?/ Aduce pini/ Și cu tulpini;/ Pintră pini și pintră brazi” (Valea Lupului - Hunedoara). Apele revărsate ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Fecioara nu mai aparține planului profan încă din momentul izolării și dispariția ei miraculoasă nu face decât să confirme așteptările tuturor. Teama care duce la măsuri exagerate ascunde, în mod implicit, fecioara de lumina solară: „Acest castel era așa de nalt - de patruzeci și patru de camere. Și toate ușile erau închise, toate erau cu santinelă la fiecare ușă, planton” (CeleiOlt), „a durat un turn mare cu zidurile groasegroase și cu gratii la ferestre cât piciorul omului și dese, și acolo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și al trecerii ca-ntr-o corabie a lui Charon spre moarte, leagănul păstrează caracteristicile rituale în ocurențele din alte specii folclorice. Circumscrierea succesivă a fetei izolate apare într-o colindă din Voineasa, Vâlcea: „Mijlocul cetății ei/ E un brad nalt, minunat,/ De poale cam lăsățat,/ De crăcile bradului/ E un leagăn deagățat”. Dublarea recluziunii apare și într-un basm din Pătroaia-Vale, Dâmbovița, în care fecioara este așezată într-un leagăn de mătase dintr-un castel cu 360 de odăi. În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
teai bizui/ De mi-ei isprăvi:/ Pod pe Marea Neagră,/ De fier/ Și oțel,/ Iar la cap de pod,/ Cam d-o mănăstire,/ Chip de pomenire,/ Chip de cununie,/ Să-mi placă și mie,/ C-o scară de fier/ Pân’ la naltul cer!” (Lacu-Sărat - Brăila). Suferința fratelui înregistrează o gradație ascendentă, care conduce la exteriorizarea chinului interior, al cărui preaplin este revărsat de oftat, la pronunțarea dorinței și insistența asupra ei, ca mărturisire pentru intensitatea trăirii. Cerințele Ilenei trasează și ele un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fi Ion Mureșan, cu ce altă fericire ar putea fi comparată? Pe asta de unde ai mai scos-o? Oricum "fericirile" nu se compară. Este o strigătură în Maramureș, una pe care o țâpurește adesea Mihai Olos: Cât îi muntele de-nalt/ Tot mai nalt îi celălalt!" Spune, rogu-te, primul vers dintr-un poem pe care l-ai dedica orașului Cluj... Am scris două poeme dedicate Clujului. Într-unul era vorba despre tata (Dumnezeu să-l odihnească!) care intră noaptea, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu ce altă fericire ar putea fi comparată? Pe asta de unde ai mai scos-o? Oricum "fericirile" nu se compară. Este o strigătură în Maramureș, una pe care o țâpurește adesea Mihai Olos: Cât îi muntele de-nalt/ Tot mai nalt îi celălalt!" Spune, rogu-te, primul vers dintr-un poem pe care l-ai dedica orașului Cluj... Am scris două poeme dedicate Clujului. Într-unul era vorba despre tata (Dumnezeu să-l odihnească!) care intră noaptea, pe întuneric, cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
exemple ca maiu, ochiu, războiu. Dar s-au conservat cu consecvență o serie de particularități ale graiului moldovenesc sau ale limbii române literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este cazul cu forme ca următoarele: cătră, cetitor, înțălege, mâne, mulțămire, nalt, oară, prietin, rădica, răle, samă, sară, ticnită, urieș. În aceeași situație se află numeroase dublete, ca în cazurile acuș-acuși, atunci-atuncea, care-cari, întâi-întăi, nimeni-nimene, până-pănă etc. Același este cazul cu dubletul toponimic Fălticeni (formă oficială)-Folticeni (formă populară și etimologică), ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
născut la poalele munților Carpați în micul și veselul orășel Fălticeni, situat pe un platou între două râuri, Moldova și Șomuzul, și care încă de pe atunci era înzestrat cu strade largi bine prunduite, cu case albe, curate, umbrite de plopi nalți ce păreau că străjuiesc asupra locuitorilor. O mână profană a tăiet mai târziu acei plopi frumoși de care se aninau zmeii copiilor și în care ciripeau mii de vrăbii la fiecare amurg de zi, iar alții în loc nu s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dezbrăcat de haina sa tradițională. Clădirea ce-mi impunea mai mult pe vremea aceea era biserica Adormirea, catedrala orașului, zidită de un bun20 al meu, al cărei turn înzestrat cu un ceasornic și învelit cu tinichea îmi părea colosal de nalt. Apoi dealurile împrejmuitoare ale orașului, mai toate acoperite cu păduri acum tăiete de lăcomia omenească, străluceau de o verdeață ce mi-a rămas ș-acum în ochi; iar la marginea târgului se întindea un iaz format din râul Șomuzul ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
afacere, deoarece zâna visurilor lui cocheta cu un al treilea, mi-a cerut scuze și am rămas prieteni ca dintăi. La Focșani mergeam câteodată la vânat cu un locotenent de infanterie care avea asupra mea marele avantaj că era foarte nalt, de aproape doi metri, și putea cu înlesnire să vâneze prepelițile și potârnichile prin lanurile de popușoaie unde eu nu vedeam nimic. Nu pot uita nici astăzi o întâmplare nostimă ce am avut cu el în niște ogoare țărănești. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un dejun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu zău câți urși va fi împușcat Codreanu, căci el le cam împodobea; dar Catrințaș, om nalt cât un brad, care călca sănătos, vorbea răspicat și cu temei și avea niște ochi pricepuți de parcă-ți gâceau gândul, știu bine că era dintre acei care se băgau în vizuina ursului cu lumânărică aprinsă în buza puștei. Și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
locuri are unde să se desfate vederea și să se umple inima. Dar dacă câmpul era pe acolo mai verde, aerul mai viu și apele mai răcoritoare, apoi și locuitorii erau parcă mai altfel decât cei de pe la șesuri; erau mai nalți, mai bine făcuți, mai sănătoși, mai cuprinși. Aveau fiecare coșere încăpătoare, vite în ocol, case curate, bine văruite, acoperite cu draniță 182 și împrejmuite cu grădini pline de pomi roditori. De câte ori treceam prin sate, toți cânii întărtați 183 de veselia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a ne vedea în țara cea mai interesantă din Europa. Șvițera, în adevăr, se deosebește prin frumusețea naturei, prin confortul otelurilor, prin bunatatea brânzăturilor și mulțimea englejilor. Această din urmă calitate e singura care poate fi discutată. Pretutindene îi întâlnești, nalți, deșirați, cu monocluri în ochi, cu cizme potcovite, cu lungi bastoane ferecate, ocăind ca niște rățe care se scaldă în apă. Cât despre lăptării și brânzeturi, n-avem ce zice! Tinerii căsătoriți, mai ales, deprinși, se vede, cu laptele cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să vizităm și Les Gorges du Trient. Când intri în acea strâmtoare de stânci, pe fundul căreia fierbe râul Trient ca pe un așternut de jaratic, et apucă fiorii. Păreții sunt așa de aproape unul de altul și așa de nalți, că abia strabate lumina zilei între dânșii; iar vuietul râului care curge în cascadă și se sfarmă de stânci deșteaptă toate ecourile din întunecata potică și acopere orice glas omenesc. Ai crede că te găsești în Infernul lui Dante. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a recunoscut însuși că m-a nedreptățit, dar, lucrul nemaiputându-se întoarce, am rămas bun păgubaș cu diferența ostenelei, răsplătit fiind cu prisos de frumusețea ce m-ia fost dat să văd pe culme. Acolo, chiar pe punctul cel mai nalt al muntelui, am găsit un otel minunat, încăpător, înzestrat cu tot confortul, unde viermuia o sumedenie de lume din toate țările și de toate neamurile. Ajunsesem cam spre sară și nu bine am intrat într-o odaie, ca să ne scuturăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în cadrul lor între Grecia antică și cea modernă: O, insule grecești, în care Cîntat-a Sappho-arzînd de dor, Și Delos se nălța din mare Și Febus cel strălucitor ! În beznă-s vremile ferice, Doar Febus mai e domn pe-aice. Privesc nalți munți spre Marathon, Iar el spre-albastrul val amar, Și-am zis, visînd pe al lor tron, Că liberi am putea fi iar, Căci, stînd pe-al perșilor mormînt, Nu pot să cred că rob eu sînt. . . . În frînci să nu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
beznele vremii irize de vii curcubeie, Și-aievea și pacea-ntre neamuri veni-va prin graiu-ți cuminte, Ca boarea cea blândă în liniștea serii-n câmpii elizee. Și, Doamne, ce sfântă-i povața ce-o picuri în inima frântă Din ’nalte amvoane, din scunde chilii unde lucri izbăvire!... Cum crește în suflet nădejdea, când dreapta ta binecuvântă Norodul ce-și duce povara cu gândul la dezmărginire!... În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]