10,211 matches
-
a elucida un trecut ce părea altora nebulos și culpabil. Asupra lui Rebreanu însuși pluteau în timpul primului război suspiciunile de spionaj și colaboraționism. De aceea, pentru un cunoscător al biografiei scriitorului, Calvarul devine proiecția în ficțiune a unei autoanalize morale, narațiunea unui proces de conștiință, valabil în ambele planuri - în ficțiunea lui Remus Lunceanu sau în realitatea biografiei lui Liviu Rebreanu. În toată discuția de până acum am lăsat deoparte un amănunt: Remus Lunceanu vine la București cu speranța ardentă că
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
a deveni scriitor român și că emigrarea sa din Ardeal s-ar putea să fie zadarnică. Acest gând al eșecului total, ca scriitor, îl zdrobește definitiv. De spectrul suspiciunilor există o vagă speranță că s-ar putea elibera tocmai prin narațiunea postumă a disculpării care va deveni manuscrisul Calvarului, dar cum va putea recupera și reconstrui șansa de a fi scriitor român din moment ce și-a pierdut creditul? Remus Lunceanu e proiecția unui Rebreanu ratat, având, în același timp, funcția unei exorcizări
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
cît și pictorii uzează de procedee duble, vizuale și textuale“ (p. 25), nuanță pe care o întărește o pagină mai încolo: „scriitor și pictor, fiecare apelează la mijloacele proprii celuilalt“ (p. 26), asta însemnînd că orice tablou e implicit o narațiune și orice text autobiografic este o pictură scrisă. Sau, cu exemplul autoarei, eseurile lui Montaigne sunt echivalentul scriptic al autoportretelor lui Rembrandt. Adică unul face prin cuvinte ce face celălalt prin mijlocirea culorilor, ba mai mult, fiecare împrumută procedurile artei
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
Mona Achache) - o fișă care stârnește inevitabil curiozitatea în fața succesului, mai ales într-o literatură din ce în ce mai des și mai vehement contestată în România, cea franceză. Autoarea, profesoară de filozofie și pasionată de cultura japoneză, declară că, dincolo de personaje și de narațiune, o interesează mai mult să vorbească despre ceea ce-i place și că scrie pentru plăcerea cuvintelor și a stilului. Într-adevăr, o carte scrisă ca un haiku (șaisprezece dintre capitole, intitulate „Cugetare profundă”, încep de altfel cu câte un haiku
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
prin 1989, în iarna cînd mi-am pus parchet și Mama a venit să stea cu parchetarii cît sînt eu la școală, încă o dată, de la ea. O istorie secretă, una dintre multele pe care le-au ținut ascunse de mine. Narațiunile coincideau și mi-au fost povestite cu patosul pe care îl au poveștile trăite, nu inventate. - Într-o noapte, povestea Tinu, în timp ce mi-era rău, mi-am amintit ca prin ceață ce mi-a prorocit unul, Păvălucă Petrache, un proroc
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
lui Neculce, la un episod care se încheie cu afirmația „Așa țin turcii prieteșugul, pentru voia banilor”. Iar în Povestea vorbei, proverbul despre prietenia judecătorului e ilustrat de o istorioară despre mituire: Pann pare să încerce motivarea expresiei printr-o narațiune în care apare menționat genunchiul („Zapciul, puțin mișcând / Și genunchiul ardicând / Supt saltea le-a arătat / Banii ce i-a fost ei dat”). Chiar dacă nu e prea limpede legătura dintre sensul actual („în grabă”, „improvizat”) și sensurile deductibile din context
Pe picior, pe genunchi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5699_a_7024]
-
fie sacrosanct, e totuși capricios, privilegiat - memoriile decupează faptele mai degrabă în funcție de potențialul lor poetic (sînt înșirate nenumărate anecdote despre ciudățeniile diferiților scriitori pe care-i cunoaște, parcă tot pentru a sublinia particularitatea „speciei”) și mai puțin în spiritul unei narațiuni articulate, martoră a unor evenimente și epoci despre care sînt foarte multe lucruri de spus. Stilul liric al lui Neruda e însă foarte prizat de generații întregi de cititori, care nu mă-ndoiesc că se vor bucura să-l întîlnească
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
parte doar dintr-un ansamblu de metode de combatere a unor focare de risc. Un dosar deschis al Securității este actul de naștere al unui personaj și prima filă a renașterii unui inventar mort ce se trezește asamblat într-o narațiune desfășurată pe planuri și în registre dependente de multe necunoscute, între care esențial va fi modul de metabolizare de către victimă a rememorării supliciilor îndurate. Efectul pervers al inevitabilei identificări cu portretul realizat de Securitate rezidă în continuarea istoriei pe care
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri fistichii, cu răsturnări în șirul natural, obișnuit, al vorbirii, cu incongruitățI ca viitorul 2 sau chiar 3 folosit întruna ca motor al narațiunii. Asistăm, așadar, la încă o paradă fastuoasă a discursului tip Ș. Foarță și păstrând marca lui, intactă și savuroasă chiar și în lipsa unui factor cu rol maxim în graiul comun: vocala izgonită. Iată o mostră, ca să comparați: „Apocalypsis cum figuris
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
lăcrimos al kitsch-ului, dar și, totodată, la abisalul marilor scriitori tragici. Au avut un singur rol: să-și aducă obolul la o analiză a modalităților, a orizonturilor, a limitărilor și a rosturilor romanului actual, cu aluzii la toată istoria narațiunii, la arta prozatorilor. Citatul bilingv introdus mai sus indică o sursă, romanul Moby Dick fiind unul din inspiratorii autorului parizian. Sunt mai mulți. Lunga suită a aluziilor dă volumului Dispariția alura unui mini-catalog al cărților cu faimă în cultura noastră
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
cărți a cuprins dramaturgi antici, autori ca Thomas Mann, Kafka, Mauriac, Zola, Troyat, Gombrowicz, alături cu Gargantua, Tristram Shandy sau Mathias Sandorf. M-am amuzat, am căutat să nu mă încurc în imbroglio-ul întorsăturilor- surpriză și al răsucirii firului narațiunii și - nu mai puțin - a vocabularului și să fac o cronică cinstită și, în limita posibilităților, clară. Am scris cum am putut mai simplu, fără a schimonosi inamisibil, îmi îngădui să zic, vocabularul și sintaxa, dar asta a fost - și
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
de a răcori sau de a împrospăta aerul rarefiat, se binedispun, ridicând praful în gol ca să roadă ochii și să usuce gâtlejurile” (33)1. Utilizând inspirat tehnicile narative de anticipare a conflictului și pregătire a cititorului, Yasmina Khadra își începe narațiunea cu scena execuției publice prin lapidare a unei femei acuzate de prostituție. Tot cu o execuție a unei femei acuzate de o faptă ignobilă, pe care ajungem să o cunoaștem prin derularea narațiunii, se va încheia demersul narativ al lui
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
pregătire a cititorului, Yasmina Khadra își începe narațiunea cu scena execuției publice prin lapidare a unei femei acuzate de prostituție. Tot cu o execuție a unei femei acuzate de o faptă ignobilă, pe care ajungem să o cunoaștem prin derularea narațiunii, se va încheia demersul narativ al lui Khadra. Marea schimbare este, însă, faptul că naratorul ne lasă mai bogați sufletește pentru că putem aprecia mai bine libertatea după o asemenea dură plonjare în lumea condusă de talibani, și mai triști pentru că
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
sunt două forme de relief distincte, cu alcătuiri geologice diferite, la Marta Petreu, și poezia, și recentul roman reprezintă erupția aceluiași vulcan clocotitor și exploziv. Din lavă fierbinte și vălătuci de cenușă se încheagă și Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, o narațiune confesivă, la persoana întâi, străbătută de suflul poetic sanguinar, arzător și aspru, de stihie întunecată, al autoarei Cărții mâniei. Citit în paralelă anamnetică - inevitabilă, de altfel, datorită identității de imaginar și de stil - cu volumele de poeme, debutul în proză
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
trecuturi separate (al evreilor, polonezilor, sârbilor, armenilor, germanilor, asiatico-americanilor, palestinienilor, irlandezilor, homosexualilor...), marcate fiecare de propriile victimizări distincte și gălăgioase. Mozaicul rezultant nu ne leagă de un trecut comun, ci ne separă de el. Oricare ar fi fost neajunsurile vechilor narațiuni naționale predate cândva în școli, oricât ar fi fost de selective în scopuri și chiar dacă mesajul lor era folosit ca instrument, aveau cel puțin avantajul de a pune la dispoziția unei națiuni repere din trecut utile pentru experiențele din prezent
Brave old world (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5632_a_6957]
-
prea versat ca să cadă în directeți periculoase, cum, la fel, e prea pățit ca să alunece în sincerități crase, prin urmare, descriind istoria secolului XX, face ceea ce a făcut în romanele sale: însuflețește o atmosferă în care, folosindu-se de tiparele narațiunii, pune episoadele trecutului în cadre romanești. Autorul știe să cultive echivocul și ambiguitățile, obținînd exact acel dozaj de nuanțe care îl apără în fața oricărei imputări ideologice. Căci evenimentele asupra cărora se oprește poartă amprenta controversei: Mișcarea Legionară, dictatura lui Carol
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
în timpul unei furtuni de sacii răsturnați peste ei. Al treilea scapă dar e descoperit la prima escală, debarcat și predat autorităților care îl vor trimite în țară, unde va fi întemnițat pentru zece ani. Și romanele, și nuvela și alte narațiuni din Opera Omnia sunt încărcate de materie biografică, răsfrângând experiențele lui Pavel Chihaia ca ins captiv și mereu doritor să evadeze, apoi ca exilat cu gândul mereu la întoarcere. Paginile de jurnal sunt dintre cele mai interesante din câte am
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
ruginită, o mașină, o lesă, o fisură în asfalt etc., generează un story care camuflează astfel invizibilul traseu destinal. Construită de o manieră digresivă, părând că se îndepărtează de subiect cu fiecare nou punct adăugat listei de nimicuri, de fapt, narațiunea filmică se încheagă, iar sensul apare din nimic sub aparența unui spectacol gratuit și grațios. Diane Wellington (2010) al lui Arnaud des Palliéres, de un rafinament retro, povestea unei fete dispărute, curge în paralel cu o istorie în imagini vechi
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
îl face să se smucească mereu, scriind parcă sub impulsul unei trepidații maladive. Și abia intuindu- i firea vitală îți dai seama ce supliciu au fost pentru el anii petrecuți în singurătatea pereților de celulă. Întorcîndu-mă la volumul trei, grosul narațiunii e dat de răfuiala cu acei critici plastici care își făcuseră un titlu de glorie din a-l denigra pe Brâncuși la Paris: Jean Cassou, Ionel Jianu, Marcel Mihailovici sau Peggy Gugenheim. Ce-l revoltă pe Pandrea e portretul de
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
un indiciu precum acesta: data de naștere a personajului care povestește, Tabita, este aceeași cu a Martei Petreu, 14 martie 1955. Astfel de potriviri îndreptățesc critica să vorbească (v. și cronica Gabrielei Gheorghișor din România literară, nr. 17 a.c.) despre „narațiunea confesivă” a Martei Petreu, ceea ce și este cartea pe un spațiu al ei îndeajuns de întins. Autoarea se confesează, într-adevăr, își mărturisește frământările, suferinț ele, slăbiciunile, deprimările, cu sinceritate deplină și cu amă- răciune, o ființă mereu contrariată de
O carte complexă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5487_a_6812]
-
portrete omenești, pe care autoarea le grupează în laitmotive speculative: ironia și morala epocii, concepția despre om și animal, științele și artele vremii, basmul, moartea și arta simbolică, muzica și religia etc. - în totul 35 de capitole în care tensiunea narațiunii se mișcă în dublu sens: temele sînt cercetate pentru a ilustra gîndirea personajelor, și personajele sînt invocate pentru a da carne vie generalizărilor. Croit după calapodul baroc al construcțiilor impunătoare, Romantismul german e un eseu stufos și polivalent, un soi
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
cuvintelor românești de origine turcă (Editura Academiei Române, 2010), formele yades și yadest sunt învechite, cea din turca modernă fiind lâdes. Jocul era foarte popular la noi în secolul al XIX-lea și a intrat și în literatură: în adaptarea unor narațiuni de largă circulație, în care o femeie câștigă rămășagul cu bărbatul ei trezindu-i gelozia sau, dimpotrivă, își maschează trădarea sub un pariu, dramaturgii au ales ipostaza pitorească și, se pare, foarte cunoscută de publicul vremii, a iadeșului. La Alecsandri
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
care socialismul de tip iugoslav, după ce păruse veșnic, începe să nu mai pară trainic. Măcinată de complexitatea problemelor interne, basculând între „socialismul biruitor” și „capitalismul crepuscular”, Iugoslavia străbate ultimii ani ai perioadei Tito și, fără să ajungă până acolo pe parcursul narațiunii, se îndreaptă spre perioadă Milosevici. Românul navighează între Istoria mare - aluziv, ironic invocată - și „nimicurile” vieții zilnice înregistrate ori imaginate de autorul-narator, în succesiunea rolurilor sale de copil, adolescent, apoi soldat. Într-o selecție aparent aleatorie, faptele sunt relatate cu
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
slujească unei organizații secrete cu ramificații europene. Ficțiunea lui Soviany este, în același timp, o erotică saturniană, o fiziologie a mai tuturor acuplărilor imaginabile evocate cu un material lingvistic care șochează prima dată dar sfârșește prin monotonie din cauza repetitivității, o narațiune care își dezgolește, postmodern, propriile resorturi, încercând să rivalizeze cu celebra Halima arabă. Mai multe fire narative se întretaie, sunt întrerupte, reluate, cu dexteritate de autor. Dacă Șeherezada își salvează viața cu ajutorul poveștilor ei, la Soviany exercițiul narativ se face
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
primit de critică. Cărțile de proză ale lui Baștovoi sunt un amestec de autobiografism, demistificare, autoironie și parabolic. Cel mai recent roman, Fuga spre câmpul cu ciori: amintiri dintr-o copilărie ateistă nu face excepție de la paradigmă. Metafizicul țâșnește din narațiuni, făcând loc unei istorii decojite, în care universul sovietic este sancționat prin madlene strategice. Eroul din Iepurii nu mor, Sașa Vaculovski, extrăgea esențele inocenței dintr-o viețuire carcerală. Cititorul simpatiza cu naratorul singuratic, pentru care lumea totalitară nu demonizează nicicum
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]