5,118 matches
-
născuți și înscrisă adesea în piatra nepieritoare a reședințelor nobiliare ce încoronează fiecare colină. Și la noi, și la ei, locuința poate deveni muzeu, dar un palazzo din secolul al XII-lea, de pildă, cu straturile sale genealogice suprapuse și neîntrerupte, va arăta altfel decît o casă țărănească de acum cel mult un secol, care reprezintă două, eventual trei generații și care a fost transmutată ca atare la Muzeul Satului. Nu în ultimul rînd, patrimoniul nostru, așa cum a fost construit el
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a purtat luciditatea cu zîmbetul pe buze, cu firescul respirației de clipă cu clipă. Articolele interbelice ni-l înfățișează ca pe un antinazist convins - dar deopotrivă și un antibolșevic -, nu din credințe superioare însă, ci tot din această pămînteană și neîntreruptă luciditate care lipsea multor colegi de generație. Nu a fost un militant nici măcar în domeniul său de interes, nu a luptat nici o clipă pentru „salvarea” satului și a țăranului, dar nu din nepăsare sau neputință, ci din aceeași luciditate care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
opusul omului dogmatic și al omului posesiei. Condiția sa de călător îl face să schimbe continuu peisajul, să privească lumea cu o privire mereu nouă; se află, așadar, în condiția de a interpreta fără oprire. Este omul problemei, al căutării neîntrerupte, al disponibilității. Un astfel de om vine de departe și este în călătorie spre un țel îndepărtat. Din toate aceste conotații reiese clar despre ce tip de om vorbim și ce ontologie se subînțelege în prezența sa: un om pascalian
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
el însuși un supraartist și un suprainterpret. De-a lungul deceniilor, întreaga mentalitate umană se schimbase sub influența copleșitoare a arhitectului. Nu mai existau conflicte, pentru că singurul interes al fiecărei ființe umane era să poată asculta zi și noapte recitalul neîntrerupt. Tot ce se mai scria erau ziare întregi despre arhitect, cărți despre arhitect, se pictau doar portrete oficiale ale arhitectului și fiecare poezie era un imn de slavă închinat acestuia. Se mai muncea doar pentru asigurarea mijloacelor minime de subzistență
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că obiectivul său fundamental îl reprezintă apărarea integrității teritoriale, respingând în mod explicit orice formă de revizionism. Statul român dispunea de un teritoriu care era patrimoniul său, un teritoriu în care s-a format și a evoluat, cu o continuitate neîntreruptă, poporul român. Conceptul de pământ, țară românească, este indisolubil legat de structura populației, o legătură - aprecia Dimitrie Gusti - esențială și organică, fără de care nu putem înțelege nimic din istoria și civilizația neamului românesc. În interiorul spațiului locuit de români s-au
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
o are Declarația de Independență a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991 de către Parlamentul Republicii, constituit în urma unor alegeri libere și democratice. Proclamarea suveranității și independenței au la bază, în primul rând, factorul istoric al continuității poporului român și statalității neîntrerupte „în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. Dezmembrările teritoriale din 1775 și 1812 au fost în contradicție cu dreptul istoric și de neam și cu statutul juridic al Țării Moldovei; dezmembrările au fost infirmate de întreaga evoluție istorică
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
o prezență indispensabilă. „Factorul teritorial este integrat în ideea de națiune. Corpul și sufletul. Națiunea dispune de un teritoriu care este patrimoniul său. Acest teritoriu este intangibil și inalienabil”. Poporul român s-a format și a evoluat, cu o continuitate neîntreruptă, într-un anumit teritoriu. Legătura sufletească între acesta și națiune este atât de puternică, încât ele se confundă. „Românii numesc statul lor național țara românească. În noțiunea cuvântului țară intră și ideea de teritoriu, de pământ strămoșesc, ideea de patrie
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cu tiparul, al cronicarilor și preoților cărturari, al poeților și predicatorilor, care timp de peste 300 de ani (de la Mihai Viteazul - n. ns., I. A.) au frământat necontenit sufletul neamului, l-au trezit, l-au lămurit prin scrisul lor [...], accentuând cu neîntreruptă stăruință că moldovenii și muntenii și ardelenii, fiind de aceeași origine, formează un singur neam”. Marii noștri geografi au procedat la descrierea și caracterizarea acestui teritoriu, precizând, fără nici o urmă de revizionism, că statul realizat în 1918 nu a cuprins
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
preluate din diferite colecții, publicate în țară sau în străinătate. S-a urmărit ilustrarea unor momente semnificative, referitoare la locul teritoriului dintre Prut și Nistru, ca parte integrantă a Țării Moldovei, la rândul său componentă a spațiului de continuitate românească neîntreruptă. Într-o primă fază a extinderii sale spre Principatele Române, Rusia a recunoscut „hotarele Principatului Moldovei, după drepturile sale istorice”, inclusiv cele pe Nistru și Dunăre. Pe măsura apropierii de Nistru și după atingerea fluviului, împăratul „tuturor Rusiilor” a manifestat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
antiromânești, a lingușitorilor de astăzi, adevărul istoric oferă baza solidă necesară muncii încordate și bine orânduite în stare să grăbească realizarea obiectivului fundamental: alăturarea Republicii Moldovei României în cadrul Uniunii Europene, regăsirea întregului neam românesc în spațiul său comun de dăinuire neîntreruptă. Petru I, țarul Rusiei, încheie un tratat de alianță cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei. 1711, aprilie 13/24, Luțk. Așadar, Luminatul Domn și Prinț al pământului Moldovei, Dimitrie Cantemir, ca binecredincios creștin luptător întru Iisus Hristos, văzând apropierea oștilor noastre
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Anexarea Basarabiei în anul 1940..., p. 100-104. Declarația de independență a Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova. 27 august 1991, Chișinău Parlamentul Republicii Moldova, constituit în urma unor alegeri libere și democratice, AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru și statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale; CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului național de la 1775 și 1812 ca fiind în contradicție cu dreptul istoric și de neam și cu statutul juridic al Țării Moldovei, acte infirmate de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
o merit. În camera mea nu-mi găseam locul. Priveam pe fereastra cu gratii, mă trânteam pe pat, mă ridicam și umblam prin odaie. Doream s-o mai văd o dată pe Maitreyi, să adorm cu figura ei, cu amintirea buzelor neîntreruptă de apariția lui Khokha. Mi se părea că nu ne-am despărțit așa cum trebuie, în intimitatea noastră descoperită astăzi. Nu ne puteam despărți decât printr-o îmbrățișare, și venirea lui Khokha o împiedecase. Sunt sigur că și Maitreyi simțea același
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ia-o și du-o în camera ei, îi spune cu răceală Nelei, arătându-i-o pe Yvonne, ascunsă din nou sub masă. Roșie, transpirată și ciufulită, fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și neîntrerupt. Amurgește. Lămpile cu gaz aerian din stradă nu s-au aprins încă, dar zborul lăstunilor s-a întețit ; vin cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
repet, să nu se fi petrecut de astă dată un asemenea fapt. Din fericire, Sophie nu are deloc intuiția sufletului meu, ceea ce a ajuns să îmi convină. Dar o insistență pe această temă, în vremea aceasta de alarme și bombordamente neîntrerupte, ce face să ne aflăm en danger de mort în orice clipă, cu vești ale unor morți apropiați, este o impardonabilă frivolitate. Convenisem cu domnul Ialomițeanu ca, dacă ajung la Minister, să uzez de numele lui pentru a facilita lucrurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un fel de a spune, pentru că de fapt nu ai stat, la adăpostul Întunericului, deranjați de puținele faruri pe care autocarul le-a Întîlnit pe șosea, ați făcut tot felul de chestii, undeva pe o banchetă din spatele autocarului. Sărutul vostru neîntrerupt sfidînd nu doar morala comunistă, ci și bunul-simț, În timp ce mîinile, pe măsură ce ea s-a mutat În poala ta, au desăvîrșit această cunoaștere Înfierbîntată. CÎnd autocarul a Început să vă planteze prin oraș, În funcție de zonele În care locuiați, ai coborît prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de vreme. Zăcuse în brațele Dianei, blând ca un miel. Venise la picnicul familiei lui. Venise, desigur, ca să-i agaseze și pentru că toți se așteptaseră să nu vină, și pentru a-și dovedi lui însuși până unde ajunsese prin exercițiul neîntrerupt al vechilor sale necazuri și suferințe. Adam. Îi amintea, ori de câte ori îl vedea, de Rufus. Dar și această anume durere era binevenită, pentru că-i dădea libertatea absolută de a urî omenirea. Totuși, Alex îi era dragă și Tom îi era drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
starea de melancolie resimțită de cineva care chiar înainte de a pleca într-o călătorie primește o veste rea se asocia cu oglindirea propriului chip în geamul întunecat al vagonului. În metrou nu există un moment al înserării, ci înserarea este neîntreruptă. Dar asocierea funcționa chiar și așa... Metropola Deși călătoria cu metroul a amuzat-o, de fapt niciodată când venea să stea la mine câteva zile Bucureștiul nu era locul unde mama să se simtă la largul ei. Abia sosită, se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îndreaptă către spațiul restaurant de la ultimul nivel, curioși care se avîntă pe scările rulante spre a avea o imagine asupra orașului, o mulțime adunată în piața mare sau tineri atrași de fîntînile cinetice din fața sediului IRCAM, grupuri dezamăgite de fluxul neîntrerupt de vizitatori care obturează vizibilitatea colecțiilor un grad de inconfortabilitate sporită și care "găsesc" soluția ieșirii din această situație prin importul de reproduceri tip carte poștală, pe care le vor studia cu siguranță, acasă, în liniște și iată "efectul desacralizării
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
a cinematografului și televiziunii au produs tot atîtea mutații în cîmpul prezenței imaginii. Era vizibilă o schimbare de atitudine: apropierea de imagine, multiplicarea, apoi imaginea în mișcare, pentru ca în anii '90 ai secolului XX să apară rețelele cu un flux neîntrerupt al informației, în care contactul psihic cu opera de artă și specificitatea sa, prin lumea virtuală creată de noile tehnologii au devenit complementare demersului tradițional. Muzeul rămăsese undeva, în umbră, parcă încremenit între zidurile sale, prizonier al propriilor sale colecții
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
suporturi pentru reflectarea demersului artistic și mai nou propuneri de obiect? În același timp mișcări și grupări artistice aflate astăzi în declin și care numai în urmă cu doi-trei ani reprezentau avangarda, prezente deja în spațiile muzeelor în fluxul lor neîntrerupt, se cantonează în fapt în aceleași formule de exprimare. Acestea dezvăluie în fapt o epuizare a mijloacelor de expresie, o stare în care momentul de criză nu este depășit și în care jocul succesiunilor rapide este întreținut artificial și iluzoriu
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
eliminarea taxelor de intrare și a taxelor conexe în cazul activităților didactice organizate prin vizite și lucru în atelierele de specialitate. Muzeul rămîne o scenă a "vizibilității sociale", în care "jocul actorilor culturali și al celor economici conferă o serie neîntreruptă de investiri și dezinvestiri" valorii sociale a bunurilor patrimoniale 56. Se preciza la începutul acestui capitol faptul că analiza funcției educative a instituției muzeale trebuie să conțină ca suport o privire de ansamblu asupra statutului muzeului în contemporaneitate. Cîteva CONCLUZII
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
sau rădăcini ( fr.6): focul , aerul , apa și pământul (fr.17), acestea sunt puse în mișcare prin influența a două principii contrare: După cum iubirea și ura își câștigă dominația () asupra tuturor lucrurilor, Universul ia ființă sau este distrus într-o neîntreruptă succesiune, sunt principii motor acționând asupra elementelor imperceptibile simțurilor, inteligibile prin intermediul rațiunii . Empedocles a considerat aceste elemente ca egale calitativ, cantitativ și temporal , nașterea () lor fiind explicată prin unitatea lor, iar moartea ( prin separare întrucât nimic nu poate fi adăugat
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
celebrare a sacramentului, cât mai degrabă asupra doctrinei, a analizei dogmatice cu privire la conținutul acestuia. O preocupare aparte se naște cu privire la căința interioară pentru păcatele comise, condiție sine qua non a primirii iertării. În timp ce unii considerau necesară o căință intensă și neîntreruptă, mișcată de caritate, alții susțineau suficientă existența unei căințe care să nu fie în mod necesar izvorâtă din caritate, ci care putea să provină doar din dorința de dreptate, de adevăr, sau de corectitudine. Alții, în schimb, se situau pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
intercațiunii a patru variabile: nivelul stresului empatic, expunerea prelungită la suferința victimei, amintirile traumatice și nivelul de tulburare a propriei vieți. Figley arată ca expunerea prelungită la materialul traumatic apare ca urmare a sentimentului specialistului ca trebuie să aibă grijă neîntreruptă de victimă și că este responsabil pentru aceasta. Specialistul se simte unicul responsabil și nu reușește să-și diminueze stresul secundar. În plus, amintirile provoacă simptome secundare și alte asemenea răspunsuri din partea specialistului. Figley susține că epuizarea compasiunii devine un
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
nu poate o inimă să încapă un trup de om /(...) / e dureros domnilor să stai în inima-ți / să-i asculți tot mai tragicele bătălii cu aerul... De aceea, revolta pare a fi atitudinea sa permanentă, venind din sentimentul sacrificiului neîntrerupt, al Golgotei zilnice, părând a relua destinul „poeților blestemați”, cu ecouri neoromantice. Paradoxal, poetul pare partizan al suferinței, pe care și-o agravează, supralicitându-și insignifianța: nimic din ce spun nu e mai mare / decât o furnică. În plus, trădat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]