3,358 matches
-
ca la întrebarea: ce vrei să te faci atunci când vei fi mare? să răspundă candid: musafir. Blocul Armonia Viața în comun, într-un apartament situat într-o scară de bloc cu 40-50 de familii, are numeroase avantaje dar și unele neajunsuri. Un prim beneficiu este că în asemenea condiții de viață singurătatea nu mai este de fapt singurătate. În permanență te afli conectat la viața blocului. Ești la curent cu ce emisiuni și ce fel de muzică preferă colocatarii, asiști, fără
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
timp. În treacăt fie spus, damigenele vecinilor cu Grasă de Cotnari sau cu Zghihară sunt păstrate, departe de ochii lumii, în pivnițe la socri sau la prieteni. Dar, așa cum este lesne de înțeles, viața în comun are și unele mici neajunsuri. În această aglomerație de individualități, provenite din medii diferite de viață, cu felurite comportamente, niveluri de educație și de instruire, cu apucături dobândite încă de la academia celor șapte ani de acasă, este firesc să apară unele neconcordanțe în modul de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în croiala smochingului lui Bridgeman. Dar întrucât Dickie are deja trei, nu face nici o legătură, iar Jonathan poate să apară cel puțin adecvat îmbrăcat (dacă nu chiar mai bine) Serviciul de închiriere de îmbrăcăminte al lui Ganesh prezintă și unele neajunsuri și, când după Aden, acesta începe să ceară să fie plătit și scutit de corvoada de a fi steward, Jonathan trebuie să vină cu ceva special. Banii sunt o problemă. Nu are mai deloc și cu toate că unele servicii la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bagajele mai mici pe cap, iar un șir de bărbați asudați transportă cuferele încuiate, corturile, jilțul prețios al profesorului. Noaptea, Jonathan adoarme pe fondul cântecelor hamalilor adunați în jurul focului. Cântecele lor sunt jeluitoare, pline de durerea poverilor ca și de neajunsul de a fi departe de casă. Când se trezește din nou, cântăreții umblă în lumina fără culoare a zorilor, lovindu-și animalele, posaci, preluând sarcina de a ridica tabăra. Într-o dimineață, la orizont se vede o linie întreruptă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
frumusețea nu este singurul criteriu la selecție, Orhideea, îmi zice Fann în timp ce mă îmbracă. Poți să pierzi din cauză că ești prea săracă pentru a-i mitui pe eunuci, care în schimb vor găsi o modalitate de a le indica Majestăților Lor neajunsurile tale. Am participat personal la împrejurări de acest fel. Era atât de obositor, încât la final toate fetele păreau la fel. Ochii Majestăților Lor nu mai percep frumusețea, și din cauza asta majoritatea nevestelor și concubinelor imperiale sunt urâte. În nesfârșitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei asupra mea o încântă pe Nuharoo. Deși a fost numită împărăteasă în timpul domniei lui Hsien Feng, asta nu garanta că ea își va păstra același titlu când era avea să se schimbe. La urma urmei, eu sunt mama moștenitorului. Neajunsul noului meu titlu e că poporul este făcut să creadă că Tung Chih o consideră pe Nuharoo deasupra mea - Su Shun a obținut ceea ce a dorit. Și mai alarmant e că Su Shun a emis din nou un decret fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putut jura că aceste lucruri strîmbe nu ne vor conduce mîine la o altă lume? S-a și s-a zis: „Din greșeală în greșeală, la victoria finală!” Năpasta școlii din Dobrina erau școlarii de la Humosu. Nu știu însă dacă neajunsul pe care ni-l pricinuiau dînșii era mai mare decît cel pe care școala li-l provoca lor. Așezat pe un pîrîu, satul se afla departe, în pădure. Cum școala de acolo nu avea decît patru clase, școlarii mai răsăriți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gust de pișat de măgăriță fecioară - cum zicea poetul Foiște - și, dacă nu turnai În ea ceva rachiu, n-aveai să te Îmbeți nicidecum, să scoți vorbe Înțelepte, dar mai ales frumoase, și să devii Îndrăzneț cu femeile. Unul dintre neajunsuri era că, atunci când Îți goleai și tu, ca omul, bășica, scoteai pe tulumbă clăbuci și spumă, iar dacă adia un pic vântul, se Înălțau către soare borboloci scăldați În culori de curcubeu, rotindu-se În văzduh ca Într-un șăgalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu un vârf de cocean, și un pachet de țigări fără filtru. Verii rămaseră cu gurile căscate de uimire și Încântare. Lică se prefăcea că nu era mare lucru ce azvârlise el În iarbă. Zise cu o voce Împăcată cu neajunsul pe care-l pricinuia celor doi: „Apă, fraților, n-are Lică de unde vă da. Poate vreți să gustați niște vinișor de la mine din vie. L-am luat că mi-era lene de dimineață să mă duc la Fântână. Țigările le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de speranță să i se ofere un Consiliu plin de elemente ostile care altă treabă nu au decât să blocheze cu votul lor mereu Împotrivă nobilele și lăudabilele inițiative ale celui iubit de poporeni. Trebuie, Însă, să Îndurăm și aceste neajunsuri ale democrației și data viitoare să deschidem bine ochii când punem ștampila pe buletinul de vot. Numai așa vom evita intrarea În rândul consilierilor a unor persoane care fac omenirea de rușine, vechi pupătoare de dosuri comuniste, profitoare fără scrupule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei. Uriașul cu colți Înspăimântători s-a lăsat, până la urmă, răpus, nu Înainte de a rări serios grămada de homo habilis sau homo sapiens (memoria ascunsă a generațiilor ce aveau să urmeze nu a păstrat cu precizie această informație) care atâtea neajunsuri Îi pricinuise. Fiind un ger de crăpau pietrele, Întemeietorul a socotit În mintea sa luminată că era mai Înțelept să-și aducă apropiații lângă uriașul morman de carne congelată decât să procedeze invers. Și a trecut la fapte. Prinzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mama acasă‐am s‐o găsesc Acu, tata‐ i la uzină pe câte mi se pare. Vin tot mai rar pe‐acasă; departe‐i și n‐ am timp. Adesea luni de zile nu‐mi amintesc de casă Când zeci de neajunsuri mă cer și când un glas De‐ i izvorât din suflet, pe suflet mă apasă. S‐ au coșcovit pereții îmbătrâniți de ploi, Sunt mai tocite parcă și scările de piatră, Cu coada răsucită, smucindu‐se în laț, Văd, m‐ a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ca prefăcătorii pentru a-și ascunde urâțenia. Satul era un refugiu excelent. La o oarecare distanță fuseseră postate santinele, astfel încât nu se temeau de un atac prin surprindere. Fiind toiul verii, așternuturile și proviziile aveau să dureze. Cel mai mare neajuns era izolarea. Aflându-se atât de departe de orice așezare omenească, nu aveau idee ce se petrecea. Mesagerul ar fi trebuit să se înapoieze curând. Nene își lăsă gândurile să se îndrepte spre cerul de apus. În noaptea dinaintea fugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu se sfârșeau la mal; ambițiile sale ajungeau până dincolo, spre tărmurile la care visase în copilărie - ținutul împăraților Ming. Acolo, însă, armatele lui Taiko n-aveau să învingă. Omul care nu s-a îndoit niciodată că putea întoarce orice neajuns în folosul său, că-și putea convinge dușmanii să-i fie prieteni, că putea face chiar și pasărea tăcută să dorească a cânta un cântec de el ales - în cele din urmă a fost nevoit să se plece în fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
privirea Domnului." 7. Cei cinci oameni au plecat, și au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul Sidoniților, liniștit și fără grijă; în țară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpînind peste ei; erau departe de Sidoniți, și n-aveau nici o legătură cu alți oameni. 8. S-au întors la frații lor în Țorea și Eștaol, și frații lor le-au zis: "Ce veste ne aduceți?" 9. "Haidem", au răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
pentru prima dată mortul își deschide ochii. Avea niște ochi senini, albaștri, în care parcă s-au înecat în ei toate apele lumii... Apoi își lasă mâinile pe lângă corp și se volatilizează în noapte.” Nu vrem să încheiem notând și neajunsurile acestei proze, de aceea lăsăm la o parte o bucată precum Amicul meu, pe internet, și credem că e mai potrivit să încheiem spunând, în loc de concluzii, că descoperim în acest volum un prozator nativ, care reușește de cele mai mute
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Edgar Allan Poe și Henry David Thoreau. O rimă nefericită, nu ți se pare? Toate o-urile care-ți umplu gura. Mă tot gândesc la cineva blocat într-o stare de eternă mirare. O! Oho! O, Poe! O, Thoreau! Un neajuns mărunt, Tom. Dar vai! și o! de cel care citește Poe și uită de Thoreau! Alo? Tom a zâmbit larg, pe urmă a ridicat iar paharul. — În sănătatea ta, unchiule Nat. — Și a ta, doctore Thumb, am zis. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Harry iubise de mai multe ori până atunci, dar fusese rareori iubit la rândul lui, iar pasiunea lui Bette îl uimea. Nu numai că i se oferea fără rezerve, dar, în aceeași respirație, îi oferea libertatea totală. Erau, desigur, și neajunsuri cu care trebuia să se împace. Familia lui Bette, în primul rând, și amestecul fără jenă al tatălui dominator, care din când în când amenința să o dezmoștenească dacă nu divorțează de „poponarul ăla scârbos“. Apoi, poate chiar mai supărătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tot tăcuți, ea stânjenită și fizic de un braț de mape și de teul pe care-l ține drept în sus ca pe o armă. A devenit volubilă abia cu cafeaua în față, un lichid care compensa prin fierbințeală alte neajunsuri. Klava dăduse la Arhitectură pe când încă era colega noastră, pe urmă, în anul cât am mai ținut legătura după facultate, imprimase camerei ei de la cămin un aer boem de libertate, ea nu intrase încă în lupta pentru existență. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după care, în semn de reproș suprem, îi întorcea spatele. Femeia privea pereții goi. Absența tapetului din mătase amplifica strașnicele sforăituri ale consortului. Nu-i mai rămânea decât să geamă: „Încă o cheltuială enormă! Dar trebuie să remediez și acest neajuns”. Ledoulx răspundea urărilor abia schițând un zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din vârful buzelor aproape inexistente două-trei cuvinte pe care doar accentul francez le făcea să sune cât de cât agreabil. Și, între două zâmbete, maxilarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de înger sau zeiță, perfectă întruchipare a unei triste iubiri și a muzicii. Chiar dacă instrumentiștii mai strecurară uneori și alte note sau modulații în acea arie din opera Orfeu și Euridice de Gluck, vocea cântăreței se ridică deasupra tuturor acestor neajunsuri, vibrând pe toate corzile nefericitei iubiri. Finalul se pierdu într-un delir general. Ovații, aplauze, lacrimi, în timp ce Nanone, cu ochii închiși, neclintită, cu fața încă udă, nu reușea să se mai desprindă de vraja muzicii, de ecoul ei dureros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
resturi și zâmbi, cu totul mulțumit de sine. Terminase și cu Ciciagov. Privi cele două capete alăturate și, pentru prima oară, respiră cu adevărat ușurat. De acum se putea ocupa liniștit de acel lider mărunțel și efeminat, complexat de aceste neajunsuri și dorind să se dea mare și tare atacând nesfârșita întindere de stepe, munți, pustiuri, câmpii, fluvii, tundre și taigale, numită Rusia. Oare Napoleon are măcar vreo vagă idee câte mii de verste va avea de străbătut? Chelnerul îl auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oameni ce însemna cu adevărat să fie în armată. Era de datoria lui să se ocupe orice amenințare neobișnuită și deosebit de periculoasă la adresa păcii și siguranței. Vedea toată harababura asta ca pe o ocazie mai mult decât ca pe un neajuns. Am putea, sugera el în raportul scris, organiza un pluton de execuție de cincizeci sau o sută de oameni care să se împrăștie prin tufișuri și să își descarce carabinele la fiecare douăzeci sau patruzeci de minute, ca să sperie maimuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
negru de pe podea. —Bună, iubito, a spus el și a strâns-o pe Susan în brațe. Ați călătorit bine? — Da, n-am avut probleme, a răspuns ea repede. De fapt, traficul fusese infernal, dar Susan nu voia să mărturisească acest neajuns. Îi era teamă de orice ar fi putut să strice acest nou aranjament. —Deci? Unde-o să stați la noapte? a întrebat Bill conducându-o către bucătăria spațioasă, în stil rustic, care încorpora și o terasă închisă splendidă, garnisită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fel de aptitudini de gospodină. Harul de mamă și curvă ți-o fi retezat din scurt pornirea nativă de a deretica și curăța, mă rog, sunt niște luni de când nu ne mai permitem detergenți. N-ar fi cel mai mare neajuns, dar gândește-te, totuși, că toate necazurile astea sunt de fapt un preț de nimic pentru visul vieții veșnice care sapă în noi neobosit, și deja nu mai suntem cei care am crezut cândva că am fi și nici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]