2,581 matches
-
recent) în conducerea fabricii de mănuși unde, se spunea, avea să ajungă, cu siguranță, „mare ștab“. Fratele lui mai mare era avocat de succes la Londra. Tom inspecta dormitoarele. Erau patru la număr, toate foarte plăcute. Paturile erau făcute, așternutul neatins. În afară de camera lui Greg și a lui Judy, lui Tom îi plăcea cel mai mult dormitorul cu vederea spre grădină, deși erau frumoase și cele două din față, din care se putea zări, printre platani, coșul cu aspect de minaret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decât să avanseze oarecum pe drumul deschis, înaintea lui, de Wyclife și Ian Huss. Teologia lui e o continuare a teologiei dizidente din Evul Mediu; străbunii lui au fost marii eretici ai secolului al XIV-lea; el a rămas absolut neatins de spiritul Renașterii. Doctrina lui asupra justificării prin credință se leagă de doctrinele misticilor și, cu toate că, asemenea umaniștilor, dar din rațiuni cu totul diferite, a condamnat celibatul și viața ascetică, a intrat totuși în contradicție cu umaniștii prin principiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de afecțiune din partea tatălui ei. George se simțise străpuns de un junghi de gelozie și frustrare. Se îndreptase spre masa de toaletă și măturase cu mâna, răsturnând pe podea, câteva cutiuțe de argint, farduri, o oglinjoară de mână, care zăceau neatinse din seara când, cu o sută de ani în urmă, el și Stella se duseseră în vizită la Alex. Izbind cu gheata în picioarele delicate ale măsuței de toaletă, reușise să crape unul. Brusc, i se păruse straniu și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în grădină. Rochia-salopetă a lui Hattie o făcea să arate ca o scolăriță, deși își înnodase părul ei blond-platinat, fără ajutorul lui Pearl, într-un coc mare, împletit, care-i atârna pe ceafă. Arăta plăpândă, aproape bolnăvicioasă (deși nu era), neatinsă de razele soarelui, cu tenul ei palid, imaculat, vag umed, ca lujerul unei plante de iarnă. Fața, din nou sfioasă acum după ce-l lăsase din brațe pe Zet, era atât de lipsită de expresivitate și de culoare, încât îți evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O să văd mai încolo cum merg lucrurile. După amiază ajung la Spotorno. Davide vorbise cu parohul de aici, don Camillo, pentru a lua masa împreună. Dar am ajuns târziu, prea târziu pentru prânz. Totuși, am observat că tacâmul meu rămăsese neatins pe masă. Mergem împreună la un cămin de bătrâni, unde celebrez Liturghia. Sunt două surori din India care lucrează aici. După liturghie sunt invitat să servesc ceva împreună cu ele, adică două pahare mari cu suc de portocale. M-au emoționat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Lenin, Fidel Castro nu-i mai bun Martin Luther King sau Ioan Paul al II-lea? In locul armelor, nu-i mai bună muzica unei chitare? Oare vor ajunge vreodată instituțiile să înțeleagă ca omul și viața lui sunt de neatins, și că el, capodopera creației, are deasupra lui doar pe Dumnezeu creatorul și răscumpărătorul său? Sunt întrebări ce mi le pun și nu este prima dată când mă frământă aceste gânduri. Lozinci pe frontispicii de clădiri, instituții, acceptate sau introduse
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
este pecetea libertății necesare? Să nu-ți mai fie rușine de tine însuți. Nietzsche Deontologia, această știință a situațiilor, un fel de "situaționism" extrem, este acceptarea complexității umane în care nimic nu este de aruncat. Idealul său fiind o societate neatinsă de legi. Neatinsă, în orice caz, de legile exterioare, acelea ale instituțiilor surplombante, dar capabilă să-și asume regulile și codurile interne rezultate din grupul însuși. Nu verticalitatea "legii tatălui", ci orizontalitatea codurilor fraterne. În această schimbare de "topică" se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
necesare? Să nu-ți mai fie rușine de tine însuți. Nietzsche Deontologia, această știință a situațiilor, un fel de "situaționism" extrem, este acceptarea complexității umane în care nimic nu este de aruncat. Idealul său fiind o societate neatinsă de legi. Neatinsă, în orice caz, de legile exterioare, acelea ale instituțiilor surplombante, dar capabilă să-și asume regulile și codurile interne rezultate din grupul însuși. Nu verticalitatea "legii tatălui", ci orizontalitatea codurilor fraterne. În această schimbare de "topică" se vădește alunecarea clasicismului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și spiritului universal; este cea care conferă ordine Lumii Sensibile, raporturi raționale, este modelul autentic (). Pe de alta, la Suflet (Comm. I, 6, 9 inde quoque aciem paululum cogitationis inclinans hanc monada reperies ad animam referri), însă la Sufletul pur, neatins de materie, de degradare, de dualitate (Ι, 69 anima enim aliena a silvestris contagione materiae) ca un creator față de creația sa (tantum se auctori suo ac sibi debens). Sufletul este termenul mediu între inteligibil și natura sensibilă, corporală pe care
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ajutorul acestei intenții, vine și cercetarea teologică actuală care afirmă dimensiuni evidente ale sacramentului reconcilierii: eclezială, liturgică, juridică, morală, istorică, etc., toate condensându-se în afirmarea rolului salvific și eclezial al celebrării sacramentale. Prin aceasta se vrea să se păstreze neatinsă această comoară a Bisericii în fața diferitelor provocări și crize pe care Trupul Mistic al lui Cristos le trăiește astăzi. 3. Reflecție teologică contemporană asupra sacramentului reconcilierii 3.1 Noi propuneri pastorale și dimensiuni teologice Faptul că modalitatea de celebrare a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
rusului cel bătrân și, când ajungem la magazie, îl trimit împreună cu prizonierul să stea „de vorbă” cu sentinela. Ai atâta încredere în rus? Cred că îi de partea noastră. Dacă nu riscăm, nu putem face mare lucru. „Amuniția” poate rămâne neatinsă. Tu ai dreptate, dar nu vreau sacrificii gratuite... Vom reuși, domn’ locotenent! Când ești gata, îmi raportezi. Am înțeles. Peste puțin timp, sergentul, însoțit de cinci cercetași încărcați cu tot ce trebuie unei grupe de distrugere, s-a prezentat locotenentului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în bresle sau în clase sociale, principele trebuie să țină seama de aceste unități pe categorii, să ia parte uneori la adunările în care ele se întrunesc, să dea el însuși exemple de omenie și generozitate, păstrând în același timp neatinsă măreția rangului pe care îl deține, deoarece aceasta nu trebuie să-i lipsească în nici o împrejurare. CAPITOLUL XXII DESPRE SECRETARII PE CARE ÎI AU PRINCIPII PE LÂNGĂ EI Nu este de mică însemnătate, pentru un principe, alegerea miniștrilor lui; aceștia sunt
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
carele sântu închinate la Ier(u)s(a)lim ca să le ducă acolo să fie în svânta beserica cea mare”. ― Cu îngăduința sfinției tale, eu aș socoti că cele câteva lucruri dăruite mănăstirii Pobrata după 23 de ani de păstrare neatinsă a unor comori au doar o valoare simbolică, nu și de răsplată... ― Călugării de la Pobrata, fiule, în plecăciunea lor către cei sus puși în erarhia bisericească, au socotit ca ieșite din comun și aceste daruri... ― Sper să nu te miri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pronunț numele cu toate majusculele de rigoare, nu trebuie să devină zestrea electorală a puterii. Cu atât mai mult cu cât Dânsul... Calul cu Aripi, a vazut lumina zilei într-o zona necooperativizata, într-un grajd privat, la un taran neatins de filoxera tristului regim. Acest miracol a ap arut într-un pluralism politic fragil, desi ne reprezinta pe toti. Prin el vom intra la trap în Europa. Asa sa ne ajute Cel de Sus !” Ce mai ?! în numai câteva ore
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nevoiți să renunțăm. Orbecăind, nimeream în mărăcini tot timpul. Încotro ne îndreptam, ne loveam parcă de garduri de sârmă ghimpată. Nu mai puteam nici să ne orientăm, așa că ne-am întors și ne-am oprit pe o fâșie de iarbă neatinsă de foc ca să așteptăm dimineața. Deodată, începu să se lumineze. Răsărea luna. Priveliștea deveni în clipa următoare de-a dreptul halucinantă. Petele negre lăsate de foc păreau lupi tolăniți pe iarbă, care din moment în moment, înnebuniți de lumina agresivă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
le semănăm, domnilor judecători. Așadar, amintiți-vă. Eram împreună și priveam eșafodul. Unora ne era, e drept, silă de execuții, dar ne consolam cu ideea că au ne aflam noi acolo lângă călău. Noi eram jos și gâtul nostru rămânea neatins de cuțit. Capul nostru rămânea la locul lui și asta ni se părea de ajuns. Ne consolam că nu noi eram victima și nu noi eram călăul. Nu noi am semnat sentința de condamnare la moarte, nu noi l-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o prețuiască. Îmi spunea despre ea: ― Nu știi ce e mai mult: deșteaptă sau frumoasă? Bașca ― instruită... Când o fi avut timp să citească atîta? ― Ast? e zestrea ei, tată. Banii se pot cheltui, chiar pierde. Averea minții rămâne însă neatinsă: nu s-a născut până acum hoțul care s-o fure. ― Știu unde bați... Dacă aș fi cunoscut-o mai demult, nu m-aș fi împotrivit s-o iei, fii sigur. Ba, dimpotrivă, te-aș fi împins... N-am apucat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în ea, și-i vor pricinui amărăciunea; pîntecele i se va umfla, coapsa i se va usca, și femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei. 28. Dar dacă femeia nu s-a pîngărit și este curată, va rămînea neatinsă, și va avea copii. 29. Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea cînd o femeie, care este sub puterea bărbatului ei, se abate și se pîngărește, 30. și pentru împrejurarea cînd un bărbat, apucat de un duh de gelozie, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
rupe toate țesăturile câte le încîlcise și le combinase mintea lui și se trezește că e alt om, adesea o negațiune a individualității lui de pîn-atunci. E apoi și mai ciudat - același fapt sub alte împrejurări l-ar fi lăsat neatins - cum se poate dar ca același fapt obiectiv să fie în stare de-a produce așa de diverse schimbări - subiective?. De-aceea nu vă mirați dacă peripețiile acestei tragedii mari ce se joacă azi pe fața îndelung răbdătoare a acestui
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
corupție politică. Pentru această corupție, care nu vede în politică un mijloc de armonică dezvoltare al aptitudinilor și calităților unui popor, ci un mijloc de parvenire și de îmbogățire, nici o 352 {EminescuOpXVI 353} instituție nu mai e sfântă, nici o tradiție neatinsă, nici un simțimânt național și istoric vrednic de respectat. Pentru această corupție biserica noastră, școala noastră, împărțirea istorică a țării, legăturile vechi și de bună-credință între proprietatea mare și cea mică, justiția, Coroana Regelui chiar nu sunt decât afaceri de combinație
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Popescu-Sireteanu, Ion N. Oprea, Vasile Fetescu dar și Ion Hurjui, Constantin Ostap, Lucian Vasiliu), la care se adaugă vizitele și convorbirile telefonice, toate „exerciții de admirație” făcând ecou dialogului și comuniunii familiei și prietenilor. Ca și în primul volum, memoria neatinsă de ani a Profesorului revine cu frânturi, secvențe, felii întregi din anii copilăriei priponeștene și, mai ales, din aceia ai urgisiților - de război, de comunism - ani ai maturității: nume de confrați de arme, ofițeri sau simpli ostași, momente retrăite din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a trăit. El scrie undeva: ,,A fi liber, înseamnă să trăiești civilizat și întotdeauna să faci ceea ce trebuie, folositor și ție și societății." Crezul acesta l-a stăpânit toată viața. Memoriile nu sunt doar viața unui om ce a scăpat neatins de gloanțe într-un război în care românii au fost târâți de lozinci naționaliste și ordine sovietice, și în care el a scăpat cu viața grație - zice memorialistul — rugăciunilor mamei lui care săruta pământul și-l ruga pe Dumnezeu să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
fie și Brijibardo, că tot i-e drag vre unuia de ea ca mie de nevastă-mea...“ Am fost mult mai șocat de remarcile astea decât mi-aș fi ima ginat. Cum să te plictisești de frumu sețea însăși, de neatins și de neconceput? De cea pentru care ți-ai da și pielea de pe tine? Ce-și putea dori un bărbat mai mult decât să-și poată trece brațul în jurul mijlocului ei, să poată privi mi nute-n șir în ochii ei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
depanatorul de aparatură de birou se alesese cu o leziune în emisfera dreaptă care-i ștersese peste noapte jumătate din lume. Tot ceea ce se afla la stânga de linia mediană a vederii lui Neil fusese anihilat. Când se bărbierea, își lăsa neatinsă partea stângă a feței. La micul dejun, nu reușea să mănânce partea stângă a omletei. Niciodată nu-i vedea pe cei care se apropiau de el din partea stângă. Weber îi ceru lui Neil să deseneze un teren de baseball. Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
este „total neadecvată pentru culturi și, bineînțeles, de nelocuit pentru o populație care depinde de agricultură“. Botanistul și geologul expediției i-au confirmat spusele, observând „sterilitatea incurabilă și irecuperabilă“ a unui ținut care ar trebui „să rămână pentru totdeauna sălașul neatins al vânătorului băștinaș, al bizonului și al șacalilor“. Odinioară, turmele de bizoni cutreierau acest bazin. Râuri cafenii de carne curgeau de-a lungul preriei, ținând în loc zile în șir caravanele... S-a terminat cu turmele, spunea ghidul. Și cu șacalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]