2,121 matches
-
dulce și delicată - însumează nenumăratele zâmbete și lacrimi, suspine și vise ale unei vieți de om. Dacă stai pe malul unui râu, nu vezi decât o mică parte din suprafața lui. Și totuși, apa din fața ta e dovada unor adâncimi nebănuite. Inima mea dă pe dinafară de mulțumire pentru bunătatea pe care mi-ați arătat-o stând pe malul acestui râu, ascultând ecourile numelui meu. Binecuvântați fie ochii și copiii voștri. Binecuvântat fie pământul de sub tălpile voastre. Oriunde v-ați duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu glas puternic Yvonne, refuzînd cupa și luînd pe toată lumea drept martor. Nu simțiți și voi duhoarea de putregai? - Scorpie bătrînă! Jignită de moarte, Gwen Îl Înșfăcă zdravăn pe PM de guler și Începu să-l scuture cu o forță nebănuită. Uitîndu-și rezerva pe care se cuvenea s-o aibă În postura lui de castelan, PM o scuipă În obraz și era gata să-i ardă o palmă cînd interveni Morineau. În dezordinea care urmă, nimeni nu văzu mîna care picura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acesta avu o mișcare de tangaj și, dezechilibrată, Gwen căzu În apă. Văzînd-o cum Încearcă să se agațe de malul alunecos al estuarului, Marie Îi veni În ajutor. MÎna lui Gwen se Încleștă peste a ei și, cu o forță nebănuită, o trase violent În față, făcînd-o pe tînăra polițistă să cadă cu capul Înainte În apă. Marie ieși la suprafață, pe jumătate sufocîndu-se, și se feri În ultima clipă de vîrful vîslei scurte cu care Gwen Încercă s-o doboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nărui, dădu ochii peste cap, trupul i se răsuci, Își cuprinse pîntecele cu amîndouă mîinile de parcă i-ar fi fost smulse măruntaiele. Doi gardieni se iviră, alarmați. - O să ne Întoarcem mai tîrziu... Îngăimă Marie. Yvonne, dînd dovadă de o forță nebănuită, Îi dădu la o parte pe gardienii care voiau s-o ducă de acolo. - Nu! Stați! Au ucis-o, trebuie să plăteasă! Nu vreau ca vinovații să scape basma curată! - Vinovații? - Da, noi! Noi sîntem vinovații! Noi, părinții! Ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la baie. Cu o mînă o trase spre el, rostogolindu-se Împreună pe pat. Se minună iarăși de senzațiile pe care le trezea În ființa ei. Alături de el, devenea conștientă de propriul ei trup, de trupul lui, de nesfîrșitele și nebănuitele resorturi ale plăcerii. În brațele lui, uita de tot. Tot ce nu era ființa lor. Plăcerea nu era departe cînd auziră bătînd la ușă. Subit revenită la realitate, se strecură Într-un halat și se duse să deschidă. Milic o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privește, cu ochi strălucitori. Să stau Între patru ochi cu Jack Harper ! N-ar fi cel mai fantastic mod de a avansa rapid În carieră ? Să stai Între patru ochi cu Jack Harper. Mda, cariera mea e acum pe culmi nebănuite. Bănuiesc că da, zic fără tragere de inimă. — Normal că ar fi ! GÎndește-te... să ai ocazia de a-l asculta. Să auzi ce are de spus ! Vreau să spun că tipul a stat pe bară trei ani. Îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
clipa aceea, de sub luciul apei se ridicară alții și alții. - Tată din cer, am spus În gând, fără să reușesc să tac. Aceștia din urmă țineau câte o trestie În gură și, prin trestiile alea răsuflaseră sub apă, nevăzuți și nebănuiți. - Krog? - Întrebă un bătrân uscat din trunchiul care se apropiase de mine. - Krog, a gândit Krog, neputincios. - Of, of, făcu el și privi peste umăr. Cei care tocmai ieșiseră de sub apă Îmi făcură semn să urc. - Ugum ți-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu puterea de a vedea totul petrecându-se În răstimpul În care ai fi Înfulecat un merișor. Îți spun asta doar ca să vezi că vorba era deja ca un fel de peșteră ce te scotea pe alte tărâmuri, neștiute și nebănuite semn că, deși cuvintele erau puține, tot apucaseră să nască niște meleaguri numai ale lor. Deodată, Barra se Îngălbeni la față: - Și dacă s-a gândit și Scept la fel? Să-l ucidă pe Krog, adică? - era atât de speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Domnilor! MAJORDOMUL: Taci, prostule! (etc., etc. etc.; regizorul va compune această învălmășeală cât mai grotesc și mai real cu putință; țipetele, urletele și strigătele personajelor vor fi alese în funcție de imaginația, posibilitățile și temperamentul actorilor; impresia de pericol real, violent și nebănuit va trebui însă cât mai evident sugerată; în sfârșit, cu eforturi supraomenești, BRUNO este scos din groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca și cum ar fi adormit; PARASCHIV se ridică, face câțiva pași, bea apă, se uită la cer; se întoarce, se așază turcește, oarecum între cei doi, formând împreună cu trupurile lor adormite un triunghi; își potrivește trompeta și începe să cânte ușor, nebănuit de ușor; melodia urcă, tot mai viguroasă, pătrunde în fiecare lucru, răvășește întunericul, fiecare fibră, fiecare celulă nervoasă; PARASCHIV cântă mult în felul acesta; după un timp, în cadrul chepengului se vede o umbră; PARASCHIV e prea preocupat de melodia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
înapoi. Atunci X mi-a zâmbit din nou. A fost un adevărat zâmbet, și m-am gândit că eram singurul om din viața ei căruia îi va putea zâmbi vreodată. Trebuia să-i răspund, trebuia neapărat să continui. Entități morale nebănuite îmi forfoteau prin cap, iar eu le puteam domina pe toate. Făceam ceea ce trebuia să fac. I-am sărutat sânul drept până i l-am acoperit cu o peliculă de salivă. O mușcam și o lingeam, iar mâinile mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Peisajul era altul, de parcă și lumea ar fi fost alta. Piscuri drepte și abisuri adânci, zăpezi veșnice și văi roditoare, lacuri liniștite și torente năvalnice, terenuri deșertice și blânde pășuni mănoase... Și pe ici, pe colo, în locurile cele mai nebănuite, acoperișurile roșii ale unor cătune izolate, câmpuri desțelenite, țarcuri în care alpaca și lamele au luat locul oilor și al caprelor. Anzii apăreau între selvă și mare ca un zid de netrecut prin care timide cărărui ale indigenilor se cățărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
goale”. Pantajali spune că că yoghinul prin samayama se face nevăzut și prin ochiul lui Shiva poate fi completat direct spiritul. Timpul operei lui Mircea Eliade îmbină sacrul și profanul, utilizând elemente ale timpului fizic, dar descoperind o altă dimensiune, nebănuită, spirituală, intuitivă, abstractă din marile mituri ale popoarelor. Stăpânirea timpului prin disponibilitățile intelectului, dimensionează grandoarea viziunilor cosmogonice, erudiția covârșitoare a cunoscătorilor marilor doctrine filosofice din toate spațiile culturale ale umanității. Timpul și spațiul sunt noțiuni primare, indisolubil legate una de
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
credintele; salvgardează și impune principiile morale; garantează eficacitatea ceremoniilor rituale și oferă reguli practice ce urmează să fie folosite de om". Timpul operei lui Mircea Eliade îmbină sacrul și profanul, utilizând elemente ale timpului fizic, dar descoperind o altă dimensiune, nebănuită, spirituală, intuitivă, abstractă din marile mituri ale popoarelor. Stăpânirea timpului prin disponibilitățile intelectului, dimensionează grandoarea viziunilor cosmogonice, erudiția covârșitoare a cunoscătorilor marilor doctrine filosofice din toate spațiile culturale ale umanității. Pentru a concluziona, putem afirma faptul că după ce a stricat
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac, ar fi mult prea banal, ci rădăcină... de om. S-a mai pomenit așa ceva? Tot el își dădea răspunsul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cuțitului taie țesuturile cu o poftă teribilă, faptul că sângele nu șiroiește nu trebuie să amăgească victima, probabil că Magicianul a pocnit din nou cele două degete, mijlociul și degetul mare, declanșând un nou coșamr sau, poate, revenirea în realitatea nebănuită...), și tu? Aaahhh... Nu mă așteptam la asta, Lucia, în pofida marilor mele defecte te iubesc ca un nebun, Lucia, cum de nu ți-ai dat seama de asta? Cum? Era așa de greu să înțelegi cum poate iubi un scriitor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac, ar fi mult prea banal, ci rădăcină... de om. S-a mai pomenit așa ceva? Tot el își dădea răspunsul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
exprimă, în cele din urmă, raportul dintre persoană, conștiință și libertate. INCURSIUNE ÎN ISTORIA TERMENULUI „PERSOANĂ” DIN PERSPECTIVĂ FILOSOFICĂ ȘI TEOLOGICĂ Introducere Efortul de a surprinde un fragment din istoria conceptului de persoană ne orientează cercetarea în multe direcții, uneori nebănuite, nu atât de vizitate de cei care discută frecvent despre persoană, fără să țină cont de literatura vastă, existentă în această privință în diferite domenii de cercetare: filosofic, juridic, teologic, religios. Discursul despre persoană posedă niște baze solide, care lasă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
În luptă, e bine să te ții pe undeva pe la mijloc, pentru a nu fi sfârtecat. Dar iată că, ascultând aceste povești cu ecouri ale facerii lumii, simt deodată cum acele forțe Încleștate ale Începuturilor Își găsesc În mine reverberații nebănuite. Poate că nașterea unei noi lumi nu este posibilă fărĂ o confruntare deschisă Între bine și rău. Poate că, dacă vrei să Înaintezi, nu poți evita nicicum lupta. Simt tăișul cuțitului În buzunar, Însă nu am forța să-l scot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în luptă, e bine să te ții pe undeva pe la mijloc, pentru a nu fi sfârtecat. Dar iată că, ascultând aceste povești cu ecouri ale facerii lumii, simt deodată cum acele forțe încleștate ale începuturilor își găsesc în mine reverberații nebănuite. Poate că nașterea unei noi lumi nu este posibilă fără o confruntare deschisă între bine și rău. Poate că, dacă vrei să înaintezi, nu poți evita nicicum lupta. Simt tăișul cuțitului în buzunar, însă nu am forța să-l scot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
are rost să portretizăm urâțenia fizică a acestuia. Și, până la finalul povestirii, veți Înțelege, că, dincolo de exteriorul urâtului, În interiorul și În afara lumii, În mijlocul căreia Își ducea viața, era ceva ce numai Lozia a fost În stare să deslușească; o frumusețe nebănuită. Bogățiile lui Își aveau, drept izvor, o mare moștenire funciară. O imensă moșie. Căzută, pe el, ca un soare, drept din cer. Văzându-se latifundiar fără pereche pe acele locuri, și-a introdus, Întreaga mare suprafață de pământ, În circuitul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Dacă vrei... - Să văd, domnule! Nu te lăuda! îl puse ea la punct și se îndreptă încruntată spre bucătărie. - Poftiți în sufragerie, doamnă! interveni el și o conduse galant, luându-i mâna. Iuliana se opri uluită în fața mesei ornate cu nebănuită îndemânare. Nu lipsea nimic. Câteva platouri de mărime mijlocie și alte câteva farfurii ofereau sandviciuri apetisante la vedere și fructe din toate cele aprovizionate de curând. Nu lipseau nici paharele pentru șampanie. Lipsa florilor proaspete a fost acoperită cu câteva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de la Facultatea de Geologie și Geofizică, au venit să-l viziteze și să discute despre activitatea de cercetare în care era și Iustin implicat. A fost, poate, gestul care l-a încurajat enorm și l-a înarmat cu o răbdare nebănuită în suportarea și aplicarea tratamentului la care fusese supus și la care urma să mai fie după operație. Laura și Institutul Geologic Român erau singurele repere ale vieții lui care-l catapultau înspre cucerirea oricăror înălțimi. El nu știa că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o face între observația într-un mediu închis, cea într-un mediu informal și, în sfîrșit, cea în unul formal. Realizarea observației în astfel de medii (vezi analizele lui Erving Goffman referitoare la funcționarea unui spital psihiatric) conduc la concluzii nebănuite privind relațiile interumane și diferite forme organizatorice. Acest lucru poate fi experimentat chiar și de tînărul debutant, cu atît mai mult cu cît i se pune la dispoziție și modelul unui amănunțit ghid de observație, alături de multe alte informații utile
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
studenți. Coridorul acestei case cu pălimar răspundea în fund unde, în plin centru al orașului, dădeai de o priveliște cu desăvârșire țărănească. Acolo, Scarlat avea o casă, ca pe la munte în Muntenia, cu pridvor lat și cu boltă, livadă mare, nebănuită, de pomi, și în fund, în fund de tot, pierdută printre pomi, o magherniță, servind de atelier. Acolo lucra el uși, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu cred că nu există casă, în tot cartierul Matache Măcelaru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]