1,340 matches
-
urmărit-o pe doamna avocat s-o roage ca să o ajute. A plîns acolo în ușă. Femeie, ești nebună! Bărbatul meu nu-și face decît meseria. Dar un pic de omenie, nu-l costă nimic. Tînăra nevastă era agasată de "nebuna asta"insistentă și se pîrpîlea rău de tot. Deja el, omul cu care se aventurase în paradis, urca scările. Liana a înțeles totul chiar atunci, dar a verificat și după ce l-a pus la punct pe Șișu, dacă el, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sîngele de taur" s-a dovedit apă chioară. Poate că o Viagra... Dar cine s-o cumpere? Cum să intre în farmacie și să întrebe... N-ai un capot? întreabă Geta. N-am. Atunci îmbrac o cămașă de a ta. Nebuna chiar așa face și cămașa parcă era un halat mai scurt. Dar ce mai foșcoteau toate cele pe sub cămașa lui! Îmbracă și tu ceva lejer, îndeamnă ispita nebunatică. Eu mă jenez... Te pomenești că ești virgin... Cam... da. Surprinsă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vadă pagubele și plîngea de ți se rupea inima. Noroc că Bulhac avea o sticlă cu gaz cu care a făcut o dezinfecție generală. Cînd Lupu a venit acasă, nevastă-sa era în pat și gemea ușor. Ce ai, fă, nebuno? Un buboi pe fund. Ia să văd? Mai du-te dracului. Acu vrei să-ți arăt și fundul? Bărbatul îi dă o pălmuță la fund și femeia răcnește ca turbată. Să nu vii lîngă mine, du-te în cuhne! Băietanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este să spunem că medicul Nicoară ataca în stînga și în dreapta și nu-și propunea să socotească posibil un eșec, o flituială zdravănă. E zărghită rău... Bine că n-a mers mai departe, cine știe în ce bucluc mă băga nebuna! Convins că "nu ține figura", Nicoară lua o atitudine ostilă, chiar răutăcioasă ori de cîte ori da nas în nas cu "încăpățînata". Ce te plimbi, fătuco? N-ai ce face? Am nevoie de fașă și dezinfectant. Inutil. Tot dezinfectantul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
are tată. Chiar? Dar n-am cum... Nu-mi pasă, treaba ta. Începînd din acest moment, Ionel a luat-o razna cu frămîntările sale. Tocmesc unul din Transnistria. Vai de zilele tale, ai ajuns și asasin. Dar ce să fac? Nebuna mă distruge. Este treaba ta. Te-a bucurat luni în șir. Da, dar i-am spus să nu... Trebuie să se mărite și ea! Dar ce, n-o las eu? Chiar o lași? O lași altuia? Ionel își amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oftează și ele la un interval bine calculat. O pasăre deranjată din somn se înalță cu un țipăt strident. Într‑un parc public n‑ai liniște, iar acum iată că ți‑ai pierdut și aici liniștea. Luna gonește ca o nebună pe cer, la mică înălțime, în realitate sunt doar norii cei care gonesc. Rainer studiază cu atenție luna și spune ceva despre ea, trebuie să fie o imagine care nu i‑a mai dat nimănui prin cap până acum, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și era, în celulă, atelier îngust și mizer, ca un sicriu. Nu s-ar fi atins de pensule, de creioane și hârtie. Cum nu s-ar fi atins de mâncarea din acea zi. Ghemuită, pe ciment, cu privirea fixă, de nebună. Capul gol și stomacul gol. O chinuia foamea. Fără să poată aduna vreun gând. Privind, până s-a lăsat întunericul, la colile de hârtie. La gamela sprijinită de colțul patului. Nu le vedea, își amintea din când în când de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iarbă din curtea din spate Îmbrăcat numai În costum de baie. — E unul despuiat acolo! au spus ei În șoaptă, pe un ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi - stimate domn, mare amator de ironii - noi, bătrînul Whittaker, inventatorul, și Maud nebuna, fiica sa cea mare care bombăne cînd se sparge o farfurie și pe urmă te Îndoapă cu o masă sățioasă, care udă cu răbdare douăzeci de metri de pămînt În curtea din spate, din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
măritat. Toate bune și frumoase, nimeni n-a avut nimic de zis pe seama fetei, nu i-a trecut nimănui prin minte c-ar fi făcut ce nu se cuvine, dar ea a-nceput sa țipe și să urle ca o nebună. „Bun, copilul e zdravăn și sănătos“ - a zis doctorul - „dar dacă nu faceți ceva ca s-o potoliți pe fata asta, foarte curînd o să rămînă copilul fără mamă.“ „Ei, las’ c-o potolesc eu“ - zice Amanda - „sau aflu care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el banii! Păi ce, crezi că noi avem nevoie de dulciuri de la tine? se strâmbă cu dispreț Fund-de-sticlă înghesuind vreo cinci bomboane în gură. - Ascultă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
căzut la mai puțin de un metru În spatele ultimei remorci și ai rupt-o la fugă spre femeie, erai convins că numai tu ai văzut ce accident se putea Întâmpla și aveai deodată curajul să o tragi la răspundere pe nebună, să-i spui, vezi, ce era să se Întâmple? Din cerul care fusese și până atunci plin de nori izbucniră fulgere Însoțite de primii stropi de ploaie. Tunetele părură numai ecouri ale căderii salcâmului. Erai deja foarte aproape de femeie când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dezolant. Mă refer desigur la Winshaw Towers. Am fost condus în apartamentul personal al Tabithei, care se afla în vârful unuia dintre cele mai înate turnuri ale clădirii. Te asigur că n-am avut deloc senzația că vorbesc cu o nebună. Camera ei era desigur într-o dezordine teribilă. Abia te puteai mișca printre teancurile de reviste cu denumiri oribile legate de aviație, bombardiere și istoria militară. Dar femeia însăși părea total compos mentis. Pe scurt, i-am spus despre descoperirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în ștreang pe Ludgate Hill, apropo. — Își vâră nasul unde nu trebuie. — Exact. I se așternu pe față o încruntătură, produsă pe jumătate din răutate, jumătate din amintiri. Mă-ntreb ce s-o fi ales de scriitorașul ăla pe care nebuna de Tabitha l-a pus pe urmele noastre în urmă cu câțiva ani? A, ăla! Doamne, ce m-a enervat induvidul! Ce naiba credea ea... Clătină din cap. Oricum, nu e decât o biată femeie fără minte. — Ai vorbit cu individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pomenim familiile lor în rugăciunile noastre. Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Zgomotul e asurzitor,scrâșnetul oribil al motorului și al curentului de aer și totuși, acoperind totul, se aude încă râsul dement al Tabithei; nesfârșitul, hidosul râs al irecuperabilei nebune... Vesel, vesel, vesel Nici un președinte nu poate trimite cu ușurință în război pe fiii și fiicele noastre. Mă prăbușesc, mă prăbușesc. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți. Mă prăbușesc... E un moment istoric. Până când vine un moment... Vesel, vesel Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
civilizat, bre, se dă cu șmacuri și mănâncă fleici, nu tocană, ce, nu știu eu? Că mi-a spus mie Gheorghiță al Vetei, că a fost la muncă acolo la ei, la vacile alea nebune. Păi cum să nu fie nebune săracile, nu le văzuși? Cu belciug în nas și legate de câte un stâlp toată viețișoara lor! Amărâtele! Eu una n-aș mânca vacă din aia, mai bine știr! ─ Ce-ai zis? Ce zice? Și acum, știrile. Auzi că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mele. Toată veselia de pe chipul lui madam Fontan dispăru. Fontan se așeză Într-un colț, cu capul În palme. — Trebuie să plecăm, spusei. Nu vă deranjați pe treaba cu vinul. Beți-l voi În cinstea noastră. — Unde s-a dus nebuna aia? Întrebă madam Fontan. — Nu știu, spuse Fontan. Nu știu unde s-a dus. Și acum voi plecați fără vin. Nu-i nici o problemă, spusei. Nu e bine așa, spuse madam Fontan clătinând din cap. — Trebuie să mergem. La revedere și mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pleci de-aici. Te omor dacă pleci. Îți înfig pumnalul în spate. Nu reuși să scape din strânsoarea ei și nu voia să lupte cu o femeie - de altfel, nu luptase nici cu vreun bărbat. Se întoarse lângă foc. Ești nebună! îi spuse. Fata rămase indiferentă. — N-o să-l iau cu mine, încearcă să înțelegi. Nu sunt un războinic, abia pot să mă apăr pe mine, și dacă nu ar fi Lurr - mângâie câinele, care se întinsese din nou la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aia, În spate. MĂ ajută chiar acum. Nu-ți dai seama că m-ajută chiar acum? Mulțumesc, Enrique, mulțumesc. — SĂ mergem, spuse locotenentul. E nebună. LĂsați patru oameni să păzească marfa și o să trimitem un camion să o ridice. Pe nebuna asta o duceam la comisariat. O să vorbească ea acolo. Nu, spuse Maria apucîndu-l de mînecă. Nu-ți dai seama că acum mă ajută cu toții? Nu, nu-mi dau. Ești nebună. — Nimeni nu moare degeaba. Toți mă ajută acum. PĂi, cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acte am aflat că această crâșmă se găsea în satul Nebuna, de pe moșia cu același nume. Astăzi, satul Hlincea. Unul din documente vorbește de punerea în posesie în anul 1841 a Mariei, văduva lui Harabagibașa, pe o vie din satul Nebuna, aflată pe moșia mănăstirii Cetățuia. Între acele documente am mai găsit și un „Jurnal” (proces-verbal) întocmit la 26 septembrie 1841. Ascultă un fragment din acesta: „Epitropia Sfîntului Mormînt din Moldavia au ascultat jalba văduvii Mariei ce au fost soție mortului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mănăstirea Hlincea) în viea ei spre aerisire i s-ar fi stricat gardul... Au înfățoșat și două documenturi: unul din 1808 septembrie 29 cuprinzător de vînzare a cinci fîrte vie și cu livada ei de la un Vasile Fustașu din satul Nebuna”. Am găsit apoi „Diata” Anei, soția răposatului Ion Nica Chetrariul, din satul Nebuna, întocmit la 1857. Nu ai terminat cu „Diata” Mariei Palade. Ce spune în „Diată”? Pe ea o chema Maria Pălade Bostangioglu și printre altele în diată spune
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Au înfățoșat și două documenturi: unul din 1808 septembrie 29 cuprinzător de vînzare a cinci fîrte vie și cu livada ei de la un Vasile Fustașu din satul Nebuna”. Am găsit apoi „Diata” Anei, soția răposatului Ion Nica Chetrariul, din satul Nebuna, întocmit la 1857. Nu ai terminat cu „Diata” Mariei Palade. Ce spune în „Diată”? Pe ea o chema Maria Pălade Bostangioglu și printre altele în diată spune că viile de pe Dealul Nebunei le lasă fiului ei, Costache Sturza, „că, nevrîndu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Anei, soția răposatului Ion Nica Chetrariul, din satul Nebuna, întocmit la 1857. Nu ai terminat cu „Diata” Mariei Palade. Ce spune în „Diată”? Pe ea o chema Maria Pălade Bostangioglu și printre altele în diată spune că viile de pe Dealul Nebunei le lasă fiului ei, Costache Sturza, „că, nevrîndu Dumnezău ca să-mi de copii, din păcatele mele, am luat pe Costachi dreptu fecior și clironom (moștenitor), că toată viața, cît oi trăi, să-mi poarte de grijă, cum și după moarte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
numit... Și cine te oprește, dragule? Tu! Tu îmi pui bețe-n roate. Uite că asta n-o prea înțeleg. De unde până unde îți stau eu în cale? Păi când mă gândesc la documentele descoperite de tine aici, pe moșia „Nebunei” ,apoi la Crâșma „La Doi Peri”, unde cred că musai și-au făcut cale și știi tu cine... Cine? Păi cine alții dacă nu neobosiții hoinari Creangă și Eminescu? Apoi acolo era loc unde să pârpălească și o halcă de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna mare a lui Bart, marea lucioasă a lui Nichita Stănescu, tumultuoasa mare a lui Anghel, marea limpede a Blandianei. Ondin. Ondina, așa ar fi vrut Liselle, nașa mea, să mă cheme, dar bunuțu mi-a ales nume mai lumesc: "lumească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am fost o prietenă adevărată decât în liceu și în școala sanitară, apoi... Când Alex te-a ales pe tine, am simțit că mi se surpă pământul sub picioare. L-am iubit pe Alex, cum ți-am spus, ca o nebună! Am avut clipe când eram în stare să te omor, dar, după ce reflectam un timp, mă gândeam că din pușcărie n-am să pot să mă răzbun pe tine cât ai merita. Nu aveam un plan anume, dar lucram la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]