2,130 matches
-
Ruby, îi iubea pe Brian, pe George fără să se gândească, și în chipuri diverse, de care era conștient, dar pe care nu le analiza. Nu voia „să-și bată capul“ cu asemenea chestiuni, și dacă vreodată încolțeau în el nedumeriri, se scutura de ele ca de un roi de albine care ar fi încercat să-și facă sălaș în creierul lui. Și se împrăștiau cu ușurință. Avea oroare de certuri, fugea de ele și descoperise (din fericire) că cei apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în spatele lui Brian, în direcția porții din fundul grădinii, gata să plece. Stătea cu picioarele desfăcute, îmbrăcat în pantalonii scurți, din catifea reiată și jerseul cafeniu care alcătuiau uniforma școlii lui. Ochii săi rotunzi, căprui, o măsurau pe Hattie cu nedumerirea unui tânăr sălbatic. Hattie se uită la el și-i spuse: — Îmi plac knickerii tăi. Americanismul desprins de pe buzele lui Hattie îi făcu pe toți cei de față să-și dea seama, în mod obscur, de ciudata ei nonapartenență, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rufa, albă ca o pasăre, lunecă... Aproape în același timp cu părintele Bernard, care își îngăduia libertăți cu Hattie, Tom McCaffrey, șezând în camera de zi a lui Greg și a lui Ju, în casa din Travancore Avenue, privea cu nedumerire și alarmă la o scrisoare pe care tocmai o găsise strecurată pe sub ușă. Fusese trimisă prin poștă la Belmont, de unde, evident, cineva o adusese și i-o vârâse sub ușă. Suna după cum urmează: Hare Lane 16 Burkestown, Ennistone Dragă domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strălucitori și o cravată verde. Lui Emma nu-i plăcea tabloul. Fotografia aflată în camera mamei, îl înfățișa pe tatăl lui în vârstă, mai melancolic, timid și neîncrezător, cu o mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut. Avea părul blond, ondulat și pufos, tuns scurt, un nas mic, drept, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bocceluță plină cu peștișori. Bocceluță? De fapt era chiar batista, cu cele patru colțuri legate la un loc batista cu care îi pescuiseră în Prahova, ținând-o desfăcută în apă, ca pe o vârșă, în timp ce înaintau împotriva curentului... Dar la nedumerirea lui Ducu, Mihai Lupu a ridicat din umeri. A spus că n-aveau de ce să-și facă griji, că peștii de apă curgătoare nu miros cine știe ce, mai ales acum că sunt abia pescuiți. Și puiet pe deasupra... Filmul începuse, dar n-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe pământ încât să dispună de viața mamei după bunul lui plac? Pentru mama poate că misterul se dezlegase, acum că trecuse și ea marele prag. Fiindcă mai ales în primele zile după dispariția tatei ea dăduse glas unei adânci nedumeriri, mai mult, poate, decât durerii: cum așa? A existat un om până mai ieri și acum deodată nu mai există? Cum e posibil?... Nedumerirea ei poate că se atenuase în lunile ce urmaseră, dar cu siguranță nu dispăruse. Se nimerise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
marele prag. Fiindcă mai ales în primele zile după dispariția tatei ea dăduse glas unei adânci nedumeriri, mai mult, poate, decât durerii: cum așa? A existat un om până mai ieri și acum deodată nu mai există? Cum e posibil?... Nedumerirea ei poate că se atenuase în lunile ce urmaseră, dar cu siguranță nu dispăruse. Se nimerise ca în bucățica de vacanță de vară pe care Iulia și-o petrecea la Brașov, numai între ele două, bunică și nepoată, să cadă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vor recăpăta magazinele naționalizate! Ne întoarcem la viața normală de dinainte de război. Și cum mama nu prea gusta acele șotii, o telegramă de-a lui sosită acum, din lumea de dincolo, era mai mult decât putea să accepte. Părea că nedumeririi ei i-a luat definitiv locul împăcarea îndurerată în ziua când am adus-o la București, foarte curând după înmormântare, ca să n-o las acasă în singurătate. La ieșirea din Gara de Nord, în timp ce ne îndreptam spre stația de tramvai, recunoscând locurile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spre coada trenului, făcându-se nevăzut... Urcați în tren, cei doi s-au așezat pe aceeași bancă. Bătrânul a deschis geamul cu greu și până la plecarea tenului a cercetat împrejurimile. Când s-a așezat, pe chipul lui se putea citi nedumerirea... Ce părere ai, sergentule? Despre ce? Despre ofițerul cu care am venit până aici. Păi, ce părere să am? De ce n-o venit cu noi și o dispărut ca măgaru-n ceață? S-o fi plictisit în preajma noastră și a căutat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te superi. Când m-am supărat eu pe matale? Niciodată. Atunci, dă-i drumul! Dumirește-mă și pe mine... Da’ ce nedumerire ai? Ce vorbeai tu sâmbăta trecută când ieșeai pe ușa crâșmei? De când vorbesc eu singur, bade? Uite că vorbești. Și ce spuneam, mă rog frumos? Ziceai ceva de un geamantan, de un liman, apoi că te apasă păreții... Ce însemnau
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Noe nu alta! Da’ tu ai reușit? - a presat, cu sufletul la gură, Maranda. Apoi, până ce să aflu ce am făcut sau mai degrabă ce a hotărât comisia de examen, am murit de zece ori. Cum adică? - și-a exprimat nedumerirea Toaibă. Uite așa... fiindcă pentru toată marea aceea de oameni curioși să afle dacă au reușit sau nu era afișată doar o singură listă. Ei! Până să ajung în fața listei, m-am luptat pe viață și pe moarte cu cei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trebuit să se răscoale; cu toate acestea, urmașii lui Alexandru au păstrat puterea și nu au întâmpinat în domnia lor alte greutăți decât acelea pe care propria lor ambiție le-a făcut să se nască între ei. Răspund la această nedumerire arătând că toate principatele care au lăsat vreo urmă în istorie au fost guvernate în două moduri diferite: fie de către un principe având alături de el numai slugi plecate, care, fiind miniștri prin bunătatea și îngăduința lui, îl ajută la conducerea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Ce-n suflet se strecoară?! Copilul aprig care-odată-a fost Din nuc acum coboară Să împlinească al său rost Prezis odinioară. Să construiască tainic un lăcaș Cu fata către vie, C-un geam ce stă mereu chezaș Spre matcă, pe vecie. Nedumerire Gândurile încăpeau anevoios în cuvinte, iar la plecare, poarta trebuia să rămână deschisă. dar iarba se usucă mai departe-n ogradă, iar vecinii abia se mai văd după gardul necuvintelor lor. Doar Drumul Robilor, rămas nepăsător, mai lasă-n calea
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
de pe masă, altfel decât îl știam eu. Acum, sub un șervet brodat frumos, din cele pe care le găseam adesea pe masa din chilia mea, se ascundea ceva. Ce? Nu bănuiam. Bătrânul s-a prefăcut că nu bagă de seamă nedumerirea mea și a trecut de-a dreptul la cele ce ne interesa: ― Atunci, să pornim pe calea încâlcită a închinărilor. ― Să facem primul pas, părinte. ― De la început aș vrea să-ți spun că aceste închinări de multe ori se făceau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Acestea le-am dat la... mănăstir(e) Driian la Arghirocastro, la Rumele,... să fie danii în veci de veci”... ― Două dughene și atât? ― Dar o dugheană la vremea aceea mi se pare că era un lucru mare, dragule. ― Am o nedumerire, părinte. ― Dacă ți-o pot lămuri, bucuria va fi de partea mea. Să încercăm... ― Care or fi fost regulile după care unii făceau închinarea la Ierusalim, alții o făceau la Arghirocastro, iar alții la Xiropotamo sau cine mai știe la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
este menținut într-o stare foarte bună de funcționare până la vârste înaintate. Chiar mai mult, există relatări ale unor cazuri în care angrenarea postului a condus la procese de reîntinerire care ar face orice biolog să ridice din umeri cu nedumerire. Un astfel de caz mai cunoscut și în țara noastră este cel al părintelui Leontie Gazea (născut în 1897) care, suferind de mai multe afecțiuni grave, a început să urmeze un regim alimentar foarte strict, bazat pe post și pe
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
esențiale ce frământă omul din momentul când gândirea sa este capabilă să-și privească mama ca pe Dumnezeu. Când află însă că și mama își întoarce privirile cu același sentiment spre bunica și bunica spre străbunica până în veacul tuturor veacurilor, nedumerirea se amplifică și atunci copilul începe să se întrebe: cei cu universul acesta? De unde vine și încotro merge? A avut un început și dacă da, ce s-a întâmplat mai înainte de acesta? Care este natura timpului - strâns legat de spațiu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93043]
-
ajung unde trebuia. În care din cele două situații mă găsesc, prin urmare, acum? Ce se află dincolo de cercul meu? Abisul sau cabana? Și ce este adevărat? Ceea ce îmi amintesc sau vântul pe care-l aud? Somnul de peste noapte sau nedumerirea de peste zi? E greu de trăit pe un cerc, domnilor. Oriunde în altă parte lucrurile sânt cât de cât logice. Dar aici nu știi dacă mai are rost să mergi pentru a ajunge în același punct în care te afli
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ea acest lucru. Dar ea poate evita să fie complice cu cel care a trimis-o la eșafod. Ea nu poate evita moartea. Dar poate evita indecența de a da dreptate morții. Mă întreb cu inima plină de o imensă nedumerire: cum a fost posibil să fie ridicat steagul fraternității deasupra ghilotinei? Și nu mă pot opri să adaug: dar cei care au stat în acest timp lângă eșafod și au privit totul, ce-au făcut? Dumneavoastră chiar, domnilor judecători, unde
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-i dădusem nici un fel de atenție. E drept că, revăzînd-o pe coridorul mansardei, îmi păruse o figură pe care am mai întîlnit-o cândva, dar așa ceva se întîmplă destul de des și de aceea nu-mi bătusem prea mult capul ca să deslușesc nedumerirea. Și totuși, ea nu mă uitase! Abia acum îmi explicam de ce mă întîmpinase pe coridor cu o frază atât de familiară: ― Ce mai faci, domnule Petrican? Și eu credeam că mă remarcase pentru prima dată și că-mi adresa acea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se transforme, capătă noi însușiri, devin revărsate, exuberante, chiar superficiale și se scaldă în valuri de râsete. Când am reconstituit mintal scenele petrecute în tren, conversațiile noastre simple, aproape puerile, cu vorbe de toate zilele, m-a cuprins o mare nedumerire. Nu mă mai recunoșteam nici pe mine, nici pe Mihaela. Mă întreb, și pe drept cuvînt: ce ne-o fi venit să jucăm farsa aceea stupidă cu gemenii, ce m-a împins să mă dau drept atașat de legație și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
regula celei mai desăvârșite tăceri. N-avea voie să râdă, nici să discute învățăturile primite ori să exprime vreo îndoială. De aceea i se arăta o statuie înfășurată într-un lung văl, cu un deget pe buze: muza tăcerii. Obiecțiile, nedumeririle erau interzise. Discipolilor li se cerea să urmeze o dietă riguroasă, din care erau excluse vinul, carnea și ouăle, să disprețuiască dragostea, să primească învățăturile cu smerenie, ca pe niște porunci, și să mediteze la ele. Pitagora vroia să fie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu atât mai puțin ale altora, care luau totul în derâdere, afirmând că Delfi ar fi fost o enormă înșelătorie regizată până în cele mai mici amănunte de o adevărată mafie oraculară ce conta pe credulitatea pelerinilor. Dimpotrivă, mi-au sporit nedumeririle. În fond, de ce Pythiile trebuiau să fie, neapărat, analfabete? Oare zeilor nu le place să comunice prin intermediul unui om cult? Și de ce vorbea, fără șir, Pythia în transă? Cumva fiindcă zeii nu se pot exprima decât incoerent? Dacă divina lor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
O plajă fierbinte nu-i un loc potrivit pentru gânduri mari. Nici pentru sfinți. Vorbele lor n-ar avea nici un ecou în urechile unor oameni corupți de luxul orbitor al amiezii și toropiți într-o fiziologie egoistă. Ar stârni doar nedumeriri jenate. Ce caută aici cu problemele lor? Noi trăim, acum, la nivelul senzațiilor. O mănăstire pe țărmul unei mări n-am văzut nicăieri. Vara, călugării ar fugi de la slujbă ca să facă baie. Și dacă diavolul m-ar îndemna să spun
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bine cine-i. Cu greu îmi dau seama că este un călugăr bătrân ca și zidurile mănăstirii din preajmă. Șade cu mâinile încrucișate la piept și privește la mine. Nu-mi pot lua ochii de la el. Călugărul bagă de seamă nedumerirea mea și îmi vorbește: Ai înviat, fiule? Am așteptat să te trezești din starea în care te-am găsit... În ce stare m ai găsit, sfințite părinte? am întrebat eu, nepricepând nimic din ce se întâmplă cu mine. Apoi eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]