KorAP: Find »[drukola/base=negație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...75 >

1,869 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

în domeniul flexionar (Schifano 2014). Distribuțional, adverbele preverbale precedă complementizatorul să, generat în poziția de centru al FIN0 (v. §3.4 infra pentru argumentele care arată că să este un complementizator generat în poziție joasă, nu o marcă flexionară) și negația propozițională, care în limbile romanice și în română selectează drept complement grupul flexiune IP (Neg > IP) (Zanuttini 1997), fiind astfel elementul care marchează limita dintre domeniile IP și CP (v. §3.3 infra). (62) a. Pentru ca dessă-i vizitezi pe bunici

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
două alternative de deplasare a verbului prezentate mai sus; fenomenul analizat indică faptul că deplasarea verbală se face prin tranzitarea tuturor specificatorilor din domeniul flexionar; de altfel, dacă verbul nu ar tranzita toate proiecțiile din domeniul flexionar, efectele induse de negație în deplasarea la C nu s-ar explica în mod satisfăcător 45 (v. și §3.3 infra). Reprezentarea (84) surprinde ultima etapă a derivării formelor sintetice românești: (84) MOODP qp VP MOOD' 4 qp citește MOOD0 TP [uAsp] [Imp][1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
clitice, care se încorporează în aceeași manieră ca mai, diferența dintre ele ținând de proiecția în care se generează, în strânsă legătură cu semantica cu care sunt asociate. Rămân astfel de analizat natura cliticelor pronominale (§3.2 infra) și statutul negației propoziționale (§3.3 infra). De asemenea, identificarea poziției de generare a "particulei" / complementizatorului să (§3.4 infra) este un pas obligatoriu pentru analiza structurilor cu inversiune (§3.5 infra). Întrucât gramatica V2 a românei vechi se manifestă prin inversiune, o

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
daui ti ti b. nu i l- am dati ti 3.2 Cliticele pronominale Distribuția generală a cliticelor pronominale în română este următoarea: − configurații proclitice(100):pronumele clitice precedă verbul sintetic / auxiliarul (auxiliarele) în structuri perifrastice și sunt precedate de negație și de complementizatorii să și a (100) a. îlvăd/îlvedeam/îlvăzusem b. l-am văzut /îlvoi vedea /l-oi fi văzut c. nuîl văd / nuîl vedeam /nuîl văzusem d. nul-am văzut /nuîl voi vedea / nul-oi fi văzut e

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prezintă clitice orientate spre I (bulgara). Apartenența la aceeași familie de limbi nu garantează deci și existența aceluiași tip de orientare a pronumelor clitice. Rivero (1997) propune două criterii pentru distingerea cele două tipuri de orientare a cliticelor: poziția față de negație și elementele cu care se stabilește o relație de adiacență(de natură morfosintactică). În sistemele orientate spre C, cliticele stabilesc relații de adiacență cu complementizatorii și precedă mărcile de negație (exemplificare prin sârbo-croată, apud Rivero 1997: 173): (104) a. Ako

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
distingerea cele două tipuri de orientare a cliticelor: poziția față de negație și elementele cu care se stabilește o relație de adiacență(de natură morfosintactică). În sistemele orientate spre C, cliticele stabilesc relații de adiacență cu complementizatorii și precedă mărcile de negație (exemplificare prin sârbo-croată, apud Rivero 1997: 173): (104) a. Ako to on bolje radi, ... (sârbo-croată) dacă o el bine face.PREZ.3SG b. *Ako on bolje to radi, ... Dacă o face bine el' (105) a. Ako ti bog ne pomogne

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
dacă te Dumnezeu nu ajută.PREZ.3SG b. *Ako bog neti pomogne, ... Dacă Dumnezeu nu te ajută' În schimb, în sistemele orientate spre I, cliticele stabilesc relații de adiacență cu verbul (forma sintetică / auxiliarul (primul auxiliar)) și sunt precedate de negație (exemplificare prin română 53): (106) a. dacă el îlface bine b. *dacă îl el face (107) a. dacă Dumnezeu nute ajută b. *dacă te(Dumnezeu)nu ajută Adiacența la complementizatori înalți (FORCE 0) (e.g. că) este posibilă în română, însă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
108a); în condițiile deplasării de constituenți în periferia stângă, se observă că, de fapt, cliticul stabilește relații de adiacență cu verbul, nu cu complementizatorul (108b). Adiacența la complementizatori joși (FIN0) (e.g. să) este, de asemenea posibilă (109a); prezența adverbului de negație nu indică însă că relația de adiacență stabilită de clitic privește verbul, nu complementizatorul (109b); aceeași distribuție caracterizează și complementizatorul nonfinit a, care amalgamează proiecțiile FORCE și FIN (110). (108) a. că-l văd b. că(*-l) pe Ion îl

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
necunoscute (XP) cu proiecția/proiecțile în care sunt găzduite pronume clitice: (114) XP NEGP PERSP PERSP MOODP TP ASPP a. să nu i -l daui ti ti b. nu i l- am dati ti Rămâne să discutăm în continuare statutul negației și să aducem argumente că să subjonctival este un complementizator generat într-o proiecție joasă din domeniul CP (FINP). 3.3 Negația propozițională 59 Importanța comportamentului negației 60 pentru arhitectura structurii propoziționale a fost subliniată în repetate rânduri, după cum arată

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
i -l daui ti ti b. nu i l- am dati ti Rămâne să discutăm în continuare statutul negației și să aducem argumente că să subjonctival este un complementizator generat într-o proiecție joasă din domeniul CP (FINP). 3.3 Negația propozițională 59 Importanța comportamentului negației 60 pentru arhitectura structurii propoziționale a fost subliniată în repetate rânduri, după cum arată și următorul citat din Hulk și van Kemenade (1997: 23): "[n]egation positions will turn out to be a true reflex of

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
b. nu i l- am dati ti Rămâne să discutăm în continuare statutul negației și să aducem argumente că să subjonctival este un complementizator generat într-o proiecție joasă din domeniul CP (FINP). 3.3 Negația propozițională 59 Importanța comportamentului negației 60 pentru arhitectura structurii propoziționale a fost subliniată în repetate rânduri, după cum arată și următorul citat din Hulk și van Kemenade (1997: 23): "[n]egation positions will turn out to be a true reflex of clause structure", observație formulată în cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din Hulk și van Kemenade (1997: 23): "[n]egation positions will turn out to be a true reflex of clause structure", observație formulată în cadrul analizei fenomenelor V2 din istoria limbilor engleză și franceză. Pollock (1989) este primul autor care atribuie negației propoziționale statutul de proiecție sintactică independentă, Grup al Negației (NEGP); Zanuttini (1997) insistă asupra faptului că, în limbile romanice, negația propozițională selectează IP (i.e. MOODP > TP > ASPP, sub ipoteza flexiunii scindate adoptate în această lucrare), care include proiecțiile verbale și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
positions will turn out to be a true reflex of clause structure", observație formulată în cadrul analizei fenomenelor V2 din istoria limbilor engleză și franceză. Pollock (1989) este primul autor care atribuie negației propoziționale statutul de proiecție sintactică independentă, Grup al Negației (NEGP); Zanuttini (1997) insistă asupra faptului că, în limbile romanice, negația propozițională selectează IP (i.e. MOODP > TP > ASPP, sub ipoteza flexiunii scindate adoptate în această lucrare), care include proiecțiile verbale și proiecția/proiecțiile în care sunt găzduite cliticele pronominale (PERSP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structure", observație formulată în cadrul analizei fenomenelor V2 din istoria limbilor engleză și franceză. Pollock (1989) este primul autor care atribuie negației propoziționale statutul de proiecție sintactică independentă, Grup al Negației (NEGP); Zanuttini (1997) insistă asupra faptului că, în limbile romanice, negația propozițională selectează IP (i.e. MOODP > TP > ASPP, sub ipoteza flexiunii scindate adoptate în această lucrare), care include proiecțiile verbale și proiecția/proiecțiile în care sunt găzduite cliticele pronominale (PERSP). Concluzia a fost extinsă și la analiza românei (Avram 1999; Isac

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Avram 1999; Isac și Jakab 2004; Hill și Alboiu 2016 i.a.). Structura propoziției negative este, așadar, următoarea: (115) NEGP > PERSP > MOODP > TP > ASPP nu îl vădi ti ti nu îl voi vedeai ti În general, s-a considerat că negația blochează deplasarea verbului la C, după cum arată în mod direct distribuția propozițiilor imperative: imperativul pozitiv se caracterizează prin deplasare la C, diagnosticată prin encliză pronominală (116a); formarea imperativului negativ implică procliză pronominală (116b-c), indiferent că se selectează un "imperativ surogat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
masiv în uz în paralel cu imperativul surogat (116c): (116) a. Citește-mi scrisoarea! Du-te acasă! b. Nu-mi citi scrisoarea! c. Nu te du(nelit.) / duce(lit.) acasă! Roberts (1994) discută un alt efect de blocare indus de negație, și anume deplasarea cliticului în structurile restructurate din italiană; după cum arată paradigma de mai jos, negația blochează ridicarea cliticului (exemple din Roberts 1994: 223): (117) a. Nonlo voglio fare. (italiană) b. *Lo voglio non fare. c. Voglio non farlo. Nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
acasă! b. Nu-mi citi scrisoarea! c. Nu te du(nelit.) / duce(lit.) acasă! Roberts (1994) discută un alt efect de blocare indus de negație, și anume deplasarea cliticului în structurile restructurate din italiană; după cum arată paradigma de mai jos, negația blochează ridicarea cliticului (exemple din Roberts 1994: 223): (117) a. Nonlo voglio fare. (italiană) b. *Lo voglio non fare. c. Voglio non farlo. Nu vreau s-o fac' S-au propus o serie de analize pentru a surprinde efectele de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
exemple din Roberts 1994: 223): (117) a. Nonlo voglio fare. (italiană) b. *Lo voglio non fare. c. Voglio non farlo. Nu vreau s-o fac' S-au propus o serie de analize pentru a surprinde efectele de blocare induse de negație 62: Roberts (1994) extinde distincția A/A-bar asupra centrelor și explică efectele de blocare prin aceea că "negation selectively blocks A-movement" (Roberts 1994: 217); Rivero (1997) consideră că NEG este un centru care c-commandă verbul, iar negația și C

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
induse de negație 62: Roberts (1994) extinde distincția A/A-bar asupra centrelor și explică efectele de blocare prin aceea că "negation selectively blocks A-movement" (Roberts 1994: 217); Rivero (1997) consideră că NEG este un centru care c-commandă verbul, iar negația și C reprezintă același tip de centru, astfel că atunci când V se deplasează la C "trecând peste negație" violează Minimalitatea Relativizată 63 (engl. Relativized Minimality) (Rizzi 1990, 2001)64; Hill și Alboiu (2016) (urmând pe Isac și Jakab 2004) consideră

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prin aceea că "negation selectively blocks A-movement" (Roberts 1994: 217); Rivero (1997) consideră că NEG este un centru care c-commandă verbul, iar negația și C reprezintă același tip de centru, astfel că atunci când V se deplasează la C "trecând peste negație" violează Minimalitatea Relativizată 63 (engl. Relativized Minimality) (Rizzi 1990, 2001)64; Hill și Alboiu (2016) (urmând pe Isac și Jakab 2004) consideră că, prin efectul de focalizare indus, negația însăși se deplasează la C. Problema la care nu răspunde niciuna

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
centru, astfel că atunci când V se deplasează la C "trecând peste negație" violează Minimalitatea Relativizată 63 (engl. Relativized Minimality) (Rizzi 1990, 2001)64; Hill și Alboiu (2016) (urmând pe Isac și Jakab 2004) consideră că, prin efectul de focalizare indus, negația însăși se deplasează la C. Problema la care nu răspunde niciuna dintre aceste analize este comportamentul gerunziului negativ: gerunziul negativ se deplasează la C, după cum arată encliza pronominală, constantă la forma pozitivă și la forma negativă (118). Deși marcată prin

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
se deplasează la C. Problema la care nu răspunde niciuna dintre aceste analize este comportamentul gerunziului negativ: gerunziul negativ se deplasează la C, după cum arată encliza pronominală, constantă la forma pozitivă și la forma negativă (118). Deși marcată prin ne-,negația gerunziului reprezintă o formă de negație propozițională, după cum arată efectele de concordanță negativă (119). De asemenea, trebuie subliniat că negarea gerunziului este un proces sintactic, nu lexical (i.e. formele negative nu sunt INSERATE ca atare din Lexicon, ci se formează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care nu răspunde niciuna dintre aceste analize este comportamentul gerunziului negativ: gerunziul negativ se deplasează la C, după cum arată encliza pronominală, constantă la forma pozitivă și la forma negativă (118). Deși marcată prin ne-,negația gerunziului reprezintă o formă de negație propozițională, după cum arată efectele de concordanță negativă (119). De asemenea, trebuie subliniat că negarea gerunziului este un proces sintactic, nu lexical (i.e. formele negative nu sunt INSERATE ca atare din Lexicon, ci se formează în cursul derivării sintactice), după cum arată

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structurii gerunziului negativ, care acceptă încorporarea de centre adverbiale (120)65. (118) a. nevăzându-l b. văzându-l (119) a. nevenind / *venind nimeni b. pe nimeninevăzând / *văzând (120) a. necitind b. nemaicitind c. nepreacitind d. nepreamaicitind Proiectarea unui Grup al Negației nu blochează, așadar, deplasarea la C a gerunziului negativ, contrar cu ceea ce se întâmplă în situația imperativului negativ (cf. (116) supra). Cum se poate deci deriva această disparitate între gerunziu și imperativ și care este relevanța sa pentru arhitectura nucleului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cf. (116) supra). Cum se poate deci deriva această disparitate între gerunziu și imperativ și care este relevanța sa pentru arhitectura nucleului propozițional al limbii române? Diferența evidentă dintre imperativul negativ și gerunziul negativ constă în utilizarea de mărci de negație diferite: cuvântul independent nu pentru imperativ și prefixul ne- pentru gerunziu. Diferența de realizare a cuvintelor negative se corelează cu o diferență de statut sintactic (specificator vs centru): nu este un cuvânt autonom 66 (poate apărea independent, ca pro-frază; poate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]