1,416 matches
-
dispută. Noile granițe corespundeau cu aproximație frontierelor Rzeczpospolita Obojga Narodów mai înainte de împărțirea acesteia din 1772. Polonia era secătuită, iar populația țării nu mai dorea prelungirea războiului. Guvernul polonez s-a aflat în tot acest timp sub presiunea Ligii Națiunilor. Negociatorii polonezi erau controlați de democrat-naționalii lui Dmowski. Deși Piłsudski controla armata, Seimul Poloniei era controlat de Dmowski. Piłsudski se bucura de sprijin în teritoriile din răsărit, care fuseseră sub controlul bolșevicilor atunci când fuseseră organizate aleterile parlamentare, în vreme ce bazinul electoral al
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
politic, Piłsudski, considera că polonezii au datorie de onoare față de ucraineni. Democrații doreau să păstreze doar teritoriul considerat „polonez din punct de vedere etnic sau istoric” sau care putea fi polonizat. În ciuda victoriei zdrobitoare a Armatei Roșii și a disponibilității negociatorului sovietic Adolf Joffe de renunțare la aproape toate teritoriile aflate în dispută, ideologia național-democrații le-a permis sovieticilor să recupereze anumite teritorii. Pacea de la Riga a fost semnată pe 18 martie 1921 și a dus la împărțirea teritoriilor în litigiu
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Mesopotamiei, încercând zadarnic să împiedice alte revolte arabe. Având o superioritate de cinci la unu, Allenby a obținut victoria la 1 octombrie. În mai 1916, Marea Britanie și Franța semnează un acord secret, cunoscut ca Acordul Sykes-Picot, după numele celor doi negociatori, care prevedea o divizare postbelică a teritoriilor Turciei din Orientul Mijlociu în sfere de influență britanică și franceză. Oricare stat arab din regiune urma să fie sub controlul administrativ britanic sau francez. La două zile după intrarea triumfală în Damasc, Feisal
T. E. Lawrence () [Corola-website/Science/307302_a_308631]
-
numelui "Sidi Mogdoul", un ascet musulman local. Evreii aveau un statut special de intermediari între sultan și puterile străine, obligate să instaleze la Essaouira o „"Casă consulară"” (erau chiar zece astfel de "Case consulare" în Kasbah-ul de la Essaouira). Erau numiți „"negociatori ai regelui"” sau „"reprezentanți consulari"”. Ei dețineau, de exemplu, monopolul vânzării de grâu creștinilor, activitate interzisă musulmanilor. În 1764, sultanul "Mohammed ben Abdellah" decide instalarea la Essaouira a bazei sale navale, de unde corsarii plecau să pedepsească locuitorii din Agadir revoltați
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
ajuns într-un punct mort. Cu toate acestea, nici soldații Wehrmachtului, nici cei ai Waffen-SS, cu atât mai puțin cei ai trupelor auxiliare ruse, nu s-au arătat dispuși să se predea, în ciuda propagandei sovietice. Jukov a hotărât să trimită "negociatori" cu propuneri pentru capitulare. O delegație compusă dintr-un locotenet-colonel, un translator și un gornist, aflați sub protecția steagului alb, au prezentat o scrisoare destinată lui Stemmermann, semnată de mareșalul Jukov și de generalii Konev și Vatutin. Un ofițer de
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
a murit în mai 1201 și a fost înlocuit de un conte italian, Bonifaciu de Montferrat. Bonifaciu și ceilalți lideri au trimis împuterniciți la Veneția și Genova pentru negocierea unor contracte pentru transportarea cruciaților în Egipt - obiectivul cruciadei. Unul dintre negociatori a fost viitorul istoric Geoffroy de Villehardouin, mareșal de Champagne. Genova nu a fost interesată, dar Veneția a fost de acord să transporte 33.500 de cruciați, un număr neobișnuit de mare pentru acele vremuri. Această înțelegere presupunea un an
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
Magenta și Solferino, ambele victorii franco-sarde, Napoleon a considerat că războiul este prea costisitor și a făcut o pace separată, prin care numai Lombardia era cedată. Datorită faptului că guvernul austriac nu dorea să cedeze nici un fel de teritoriu Sardiniei, negociatorii au fost de acord să se cedeze Franței Lombardia, care, la rândul ei, să cedeze teritoriul Regatului Sardiniei, pentru a evita astfel o înfrângere considerată stânjenitoare de către austrieci. Pentru că și-a călcat cuvântul dat înainte de începerea războiului, Napoleon a permis
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
comerț. Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu: calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau județene, cu activități și funcții didactice în învățământul juridic superior, cu activitatea literară și publicistică, cu calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară, în condițiile legii. Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul să perceapă un onorariu. Onorariile se stabilesc liber
Avocat () [Corola-website/Science/302306_a_303635]
-
negocieri cu privire la dreptul de transfer al trupelor germane în Finlanda în schimbul armelor și altor materiale. Pentru al Treilea Reich, acest fapt a fost o încălcare a prevederilor pactului Molotov-Ribbentrop, iar pentru Finlanda o încălcare a tatatului de pace de la Moscova. Negociatorii sovietici au insistat ca drepturile de transfer a trupelor către Hanko să nu fie făcute publice, ceea ce a făcut mai ușor pentru finlandezi să țină secret Acordul cu privire la transferul trupelor germane, până când acestea și-au făcut apariția în țară. Negocierile
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
războiului și va câștiga pacea în Pacific”. El nu a dat publicității metodele prin care spera să oprească războiul, făcând mass-media să speculeze că trebuie să aibă un „plan secret”. Sloganul său „Nixon's the One” s-a dovedit eficient. Negociatorii lui Johnson sperau să ajungă la un armistițiu în Vietnam înainte de alegeri. Nixon a primit analize detaliate asupra tratativelor de la Henry Kissinger, pe atunci consultant al negociatorului american , iar echipa sa de campanie s-a aflat în legătură constantă cu
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
un „plan secret”. Sloganul său „Nixon's the One” s-a dovedit eficient. Negociatorii lui Johnson sperau să ajungă la un armistițiu în Vietnam înainte de alegeri. Nixon a primit analize detaliate asupra tratativelor de la Henry Kissinger, pe atunci consultant al negociatorului american , iar echipa sa de campanie s-a aflat în legătură constantă cu din Saigon. Ea l-a sfătuit pe președintele sud-vietnamez Thieu să nu meargă la tratativele ce se purtau la Paris, sugerând că Nixon i-ar putea oferi
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
ambasador en pied în această organizație. Anul 2001 a marcat pentru Cristian Diaconescu începutul carierei politice prin numirea sa ca Secretar de Stat pentru Afaceri Bilaterale în cadrul Ministerul Afacerilor Externe. Această funcție a fost îndeplinită în paralel cu funcția de negociator șef pentru Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, pentru Tratatul Politic de bază între România și Federația Rusă, pentru Legea maghiarilor din statele vecine Ungariei pentru tratatele și acordurile bilaterale privind regimul frontierelor, protecția minorităților și readmisia, precum și în
Cristian Diaconescu () [Corola-website/Science/303923_a_305252]
-
desemnat președinte al consiliului județean, funcție pe care a îndeplinit-o până în luna decembrie a aceluiași an, când a devenit membru al executivului în Cabinetul Adrian Năstase, alături de alți doi clujeni: Vasile Dâncu, ministru al Informațiilor Publice, și Vasile Pușcaș, negociator-șef cu Uniunea Europeană. În septembrie 2003, în urma reorganizării Guvernului, devine vice prim-ministru. Între 2000-2004 a fost ministru de interne în Guvernul Năstase. Concomitent, în anul 2001, a fost ales în funcția de președinte al organizației județene Cluj a PSD
Ioan Rus () [Corola-website/Science/303933_a_305262]
-
îndeplinind și funcțiile de Secretar tehnic al Comitetului Parlamentar Mixt (CPM) Uniunea Europeana (UE) - România și al Delegațiilor Parlamentului României la Parlamentul European, COSAC și Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre (APCEMN). În perioada mai 2001-decembrie 2004, deține funcția de negociator șef adjunct cu Uniunea Europeană, pentru ca apoi în perioada decembrie 2004-aprilie 2005 să fie negociator șef al României cu Uniunea Europeană. În anul 2002 a fost decorat de către Președintele României, Ion Iliescu, în gradul de "Cavaler al Ordinului Național „Steaua României”", distincție
Leonard Orban () [Corola-website/Science/304407_a_305736]
-
și al Delegațiilor Parlamentului României la Parlamentul European, COSAC și Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre (APCEMN). În perioada mai 2001-decembrie 2004, deține funcția de negociator șef adjunct cu Uniunea Europeană, pentru ca apoi în perioada decembrie 2004-aprilie 2005 să fie negociator șef al României cu Uniunea Europeană. În anul 2002 a fost decorat de către Președintele României, Ion Iliescu, în gradul de "Cavaler al Ordinului Național „Steaua României”", distincție acordată pentru contribuția adusă integrării României în NATO Din decembrie 2004 este secretar de
Leonard Orban () [Corola-website/Science/304407_a_305736]
-
decembrie 2004 este secretar de stat la Ministerul Integrării Europene unde coordonează pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană și, din aprilie 2005, poziția României referitoare la statutul de observator activ la Uniunea Europeană. Între realizările profesionale, domnul Orban enumeră semnarea în calitate de negociator șef cu Uniunea Europeană, împreună cu președintele României, primul ministru și ministrul afacerilor externe, a tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană la 25 aprilie 2005 la Luxemburg. În octombrie 2006, Leonard Orban a fost nominalizat drept candidat al României pentru funcția
Leonard Orban () [Corola-website/Science/304407_a_305736]
-
vor putea dispensa de expresii de simpatie din partea altora. [7] În iulie 1946, britanicii au luat măsuri de represiune împotriva mișcării sioniste în Palestina arestând mai mulți lideri evrei, între care Moshe Sharett. În această împrejurare, Golda Meyerson a devenit negociatorul principal între evreii din Palestina și autoritățile britanice. După ce a fost eliberat, Sharett a plecat pentru negocieri în Statele Unite în legătură cu planul ONU de împărțire a Palestinei, lăsând-o pe Meir în fruntea departamentului politic al Agenției Evreiești până în 1948. În
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
alianța DA și Traian Băsescu, Adriean Videanu își dă demisia din Parlament pentru a fi numit ministru de stat și vicepremier responsabil cu Coordonarea Activităților din domeniul Economic în guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu. În această calitate este numit negociator șef cu FMI și Banca Mondială. Adriean Videanu este considerat de presă în această perioadă ca fiind principalul colaborator al premierului Tăriceanu pe politici economice. În opinia sa, prioritatea este creșterea competitivității mediului economic din România pentru a putea face
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
să continue furnizarea de materiale trupelor comuniste din Vietnamul de Sud, dar numai în măsura în care se înlocuiau materialele care au fost consumate. Mai târziu, în acel an, s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace lui Kissinger și Le Duc Tho, dar negociatorul vietnamez a refuzat, spunând că o pace adevărată nu există încă. În alegerile prezidențiale din SUA (noiembrie 1972), McGovern a pierdut în 49 din cele 50 de state, contracandidatul său, Richard Nixon, fiind reales președinte al SUA. La 15 martie
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
militar masiv asupra orașului hughenot. La sfârșitul lunii mai 1573, Henric a aflat că szlachta poloneză l-a ales ca rege al Poloniei, o țară cu o mare minoritate protestantă și considerațiile politice l-au obligat să negocieze sfârșitul asediului. Negociatorii au ajuns la un acord la 24 iunie 1573 și trupele catolice au încheiat asediul la 6 iulie 1573. După decesul regelui Sigismund al II-lea August la 7 iulie 1572, diplomatul francez Jean de Monluc a fost trimis ca
Henric al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/312075_a_313404]
-
fără să nici un rezultat concret. Cu toate acestea, Geoffrey a asigurat Ducatul de Normandia. Fiul Matildei, Henric al II-lea, prin căsătoria sa cu Eleanor de Aquitania, dobândise Ducatul de Aquitania, ceea ce îl făcea extrem de bogat. Cu abilitățile sale de negociator, acesta a tratat cu Baronii englezi și cu Regele Ștefan, care erau obosiți după războiul care părea să nu se mai termine, astfel au încheiat un acord, "Tratatul de la Wallingford" prin care Henric a fost recunoscut ca moștenitor al lui
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
de la Vichy. În cele din urmă, și acest teritoriu a fost trecut sub controlul german în 1942. Delegația franceză condusă de generalul Charles Huntziger a încercat să obțină anumite concesii, dar Keitel a afirmat că termenii armistițiului nu sunt negociabili. Negociatorii francezi se pare că au considerat că în câteva săptămâni și Regatul Unit avea să ceară pacea, numai astfel putându-se explica acceptarea condiției ca prizonierii de război francezi să nu fie eliberați decât după încheierea ostilităților germano-britanice. Astfel, un
Armistițiul de la Compiègne (1940) () [Corola-website/Science/311864_a_313193]
-
Președintele SUA, Bill Clinton a fost însă extrem de reticent să angajeze forțe americane pentru o ofensivă pe teren. În schimb, Clinton, a autorizat o operațiune CIA pe teren pentru a antrena UCK, sabotând și deztabilizând guvernul sârb. În același timp, negociatorii finlandezi și ruși au continuat să încerce să-l convingă pe Milosevici să dea înapoi. El a recunoscut în sfârșit că NATO voia foarte mult să rezolve conflictul într-un fel sau altul și faptul că Rusia nu va apăra
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
s-a făcut fără rezolvarea unei probleme importante: cei trei generali nu au reușit să stabilească cine este împuternicitul cu cea mai mare autoritate. Mai mult, în scurtă vreme, cei trei au început să se certe pe poziția de prim-negociator. După o vreme, Castellano a câștigat această „competiție” și a început discuții serioase pentru capitularea Italiei. Printre negociatorii aliați se aflau ambasadorul britanic la Lisabona, Ronald Campbell, și doi generali trimiși de Dwight Eisenhower, americanul Walter Bedell Smith și britanicul
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
împuternicitul cu cea mai mare autoritate. Mai mult, în scurtă vreme, cei trei au început să se certe pe poziția de prim-negociator. După o vreme, Castellano a câștigat această „competiție” și a început discuții serioase pentru capitularea Italiei. Printre negociatorii aliați se aflau ambasadorul britanic la Lisabona, Ronald Campbell, și doi generali trimiși de Dwight Eisenhower, americanul Walter Bedell Smith și britanicul Kenneth Strong. La început, Aliații nu erau entuziasmați de propunerile de pace ale italienilor. Campania militară împotriva forțelor
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]