60,569 matches
-
vâlvâtaia frunzelor de ficus ziua o invadează pliantele pornopolitice suprapuse de pliantele sectelor reli- gioase o invadează interogații cu piciorușe de omidă și vizitatori obraznici ca bunăoară acum când îmi cer să depun mărturie că nu au mâncat niciodată icre negre Realitate Maestrului Magritte, cu venerație Realitate desenată lin de aripa vulturului hrănit cu stafide și mângâiat pe cioc de laba leului culcat pe plaja însorită lângă femeia cu sexul deschis spre săgeata zenitului realitate pusă într-o ramă de flăcări
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
plac ție, sau o să te țin în brațe cînd o să plîngi - Troleibuzele care nu duc la tine nu-mi folosesc la nimic. Troleibuzele care duc la tine nu-mi folosesc la nimic. Într-o noapte o sa ma lipesc de mașină neagră din fața blocului tău, să-i pornesc alarmă, să te trezești enervata să te ridici din pat de lîngă el - În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri, la o țigară, și tu fumezi trei una după alta
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
podea. e foarte vlăguit. are oasele ieșite pe-afară și nici o lumină. pare zidit, dar nu e așa. mai alunecă spre podea și atunci în cameră se face foarte frig. când coboară, întunericul devine pânditor. seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit. în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta cunoaște o lumină acoperită, care nu se vede. el strălucește doar pe partea cealaltă. e un soare întors. în fiecare dimineață îl șterg cu o cârpă murdară. el atunci
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
în spatele lui lumina este orbitoare. știu că îndată ce se va întoarce cu fața spre mine un alt început și un alt soare va răsări din el cu o lumină mai înceată și mai înșelătoare. * ziua a răsărit și o pasăre neagră s-a lovit de geam aducând frig și adevăratul trup s-a ridicat dintre noi și-a început să meargă spre ușă mult mai încet am văzut că nu-l vedeam și anii ei și anii lui se scurgeau din
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
mâinile și pereții. doar cineva pe care nu-l vedeam și știam că este umbla prin dreptul ferestrei. și ei aveau încheieturile albite de spaimă și el avea un picior de lemn ."șchioapătă" a zis ea și ziua se ridica neagră din pământ. "stă mereu pe-aproape" a zis tata și ea "cât de aproape" și el a strigat atunci "arată-te" și ziua s-a arătat neagră și adevăratul nostru trup cu liniile feței amestecate urât și-a așezat mâna
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
avea un picior de lemn ."șchioapătă" a zis ea și ziua se ridica neagră din pământ. "stă mereu pe-aproape" a zis tata și ea "cât de aproape" și el a strigat atunci "arată-te" și ziua s-a arătat neagră și adevăratul nostru trup cu liniile feței amestecate urât și-a așezat mâna pe geam și o altă pasăre de noapte a intrat în casă aducând frigul și un alt trup s-a ridicat dintre noi și o altă pasăre
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
s-a lovit de geam. * genunchii ei pluteau prin cameră. se așezau lângă el. "de ce n-ai zis nimic trebuia să zici ceva". rochia ridicându-se peste genunchi. așa nu mai plutește nimeni. lângă părul lui genunchii se fac mai negri. "o să-l păzim toată noaptea fără să facem zgomot. nu-l vom da nimănui". își așază mâna pe fruntea lui apoi își ia mâna de pe fruntea lui. apoi mâna ei nu mai știe ce să facă. rămâne încremenită în aer
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
și eram noi doi în camera ei. m-a luat de braț, m-a strâns tare, mi-a zis "să nu-nchizi ochii. să-i ții deschiși mereu. că dacă o să închizi acum ochii o să vină o apă mare și neagră și-o să ne-înece pe toți". dar crinii au atins de mult tavanul și trupurile noastre abia se mai zăreau. "să topim cu mâinile florile de gheață care-au înflorit pe ochii lui" dadada am zis și ea a spus
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
au dispărut fără a lăsa nici o urmă, cît și în a lui Nabokov, a cărui capodoperă e concepută ca o parodie la lumea marelui său compatriot, axată pe sfințenie și demonie. Poate că demonia colonelului Sutpen, care fuge de sîngele negru așa cum fugea Ahab după Balena Albă, ducîndu-și la moarte tot echipajul, nu are nimic comun cu a marelui păcătos Nikolai Stavroghin și cu a martirului nihilist Kirillov, dar ea nu e străină de cea a bătrînului Feodor Karamazov. Chiar dacă motivele
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
fel de a spune: ce mai contează crima în care am fost implicat?! La Faulkner, finalul este de cele mai multe ori tragic, întrucît reflectă alienarea totală a unui sudist silit de împrejurări să constate că el nu este nici alb, nici negru. Dar chiar și la el deznodămîntul e uneori de neînțeles. În romanul Pe patul de moarte asistăm mai întîi la agonia lui Addie Bundren, în timpul căreia unul dintre băieții săi îi face racla, la fereastră, de unde ea vrea să-i
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
stacojii. orizonturi cu piepturile larg deschise. ce căderi mai pot fi invocate din nimicurile întunericului? ce deget de ghiață să mai bată în ferestrele-uși? ce naștere ne tot aruncă pe buzele nopții? ce rană ne tot prelinge silueta pe scîndura neagră de cer? (pe perete apare un vierme minuscul. dintr-o dată am văzut tot cerul și pămîntul prin ochii lui). urma din urmă degete de alge aduse la mal. în tot acest du-te-vino valurile abia dacă mai au timp să îmbrace
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
loc pentru o biată întoarcere. peste pragul ei trecem din mînă în mînă norii tăcuți. în ușă nu mai bate nimeni. nimeni nu mai dă drumul hergheliilor noctambule. trăim doar atît cît să nu trădăm prea tare moartea. peste apele negre trece sîngele nostru desculț. pe malul celălalt - salutăm trecătorii cu ceremonioase semne de humă. povestim despre amintirile din care am plecat cu bilet de voie. ne întoarcem iară și iară între filele adîncului, ce ne strigă pe numele mic. trecem
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
Ana-Cristina, li s-au bulbucat ochii ca la broaște, le-au căzut plombele, au înțeles pe cine arestaseră, ce minunăție, ce nebunie de femeie, ea, în rochia ei vaporoasă de vară sfâșiată în crengile de pe câmp și pătată de pământ negru și de ierburi, era și mai frumoasă decât de obicei, ochii săi de culoarea curmalei coapte luceau nefiresc exprimând nu teamă, ci indiferență sfidătoare, fie ce-o fi, nu-i pasă de ei și de ce o să se întâmple cu ea
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
în imaginea mâinilor formând un lanț magic care încinge pământul. în schimb, singura poezie de iubire cu adresant concret este la Béezina poezia Mama, care începe astfel: "Mîhnită ca o păcătoasă trecu prin viață biata mamă Legînd în salbă zile negre ce n-aveau preț, nici strălucire Culese din copacul vremei, străină de milostivire, Amarul rod al vieții, putred, ce-n gust de țărnă se destramă." și se termină revenitor: "Și tot ca ție-n vremi, pe suflet tristețea pururi mi-
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
din copacul vremei, străină de milostivire, Amarul rod al vieții, putred, ce-n gust de țărnă se destramă." și se termină revenitor: "Și tot ca ție-n vremi, pe suflet tristețea pururi mi-e stăpînă Cînd leg în salbă zile negre ce n-au nici preț, nici strălucire Smulg din copacul vremii, dornic, cînd umbra-ți mută-mi dă de știre Amarul rod al vieții, putred, cu gust de lacrimi și țărînă." Poetul român a avut și el totdeauna un acut
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
să-l lepede cu nepăsare în fundul ghiozdanului. Pe vremea aceea, nu ne doream decât să creștem mai repede, și toate rechizitele acelea ce ne aminteau de ,înjositoarea" condiție de pupil la Școala Medie nr. 17 Matei Basarab (penițe, tocuri, creioane negre și colorate, cretă, burete, gumă, echer, raportor și compas) erau măturate cu latul palmei și exilate în bolgiile afunde ale servietei, alături de șapca de licean mototolită rău și de matricola smulsă de pe mâneca uniformei sau a paltonului. Or, toate acestea
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
carte a lui Augustin Buzura s-a epuizat instantaneu, și chiar fără să fie expusă în librării. A fost vîndută pe sub tejghea, a fost cumpărată prin Ťrelațiiť, a intrat de îndată în bursa neoficială, dar plină de vitalitate, a pieții negre, unde s-a situat în topul celor mai căutate Ťproduseť intruvabile în comerțul de stat, a fost multiplicată prin xeroxare, Ťla negruť de obicei, copiile fiind vîndute la prețuri amețitoare, bineînțeles că tot Ťla negruť, pe sub mînă. A fost dată
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
generală, cu șanse pentru toți și ajutor pentru cei năpăstuiți. Ca să constate, foarte repede după abolirea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române, cum noii tovarăși se comportă în disprețul oricărei norme morale, intrând cu bocancii în viața oamenilor, făcând liste negre, conducând ședințe demascatoare, organizând procese publice și trimițând în închisoare aproape întreaga elită a țării. Ion D. Sîrbu a făcut o primă opțiune etică atunci când a refuzat să depună mărturie mincinoasă pentru acuzarea lui Lucian Blaga. Solidar cu profesorul și
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
existența lui Bulgakov. Supus încă de la începutul anilor '20 ai secolului trecut unor critici proletcultiste acerbe (pentru Ouăle fatale sau Diavoliada), după seria de anulări ale pieselor Zilele Turbinilor, Fuga și Insula purpurie, Mihail Bulgakov atinge în 1929 cel mai negru an al vieții sale, anul "catastrofei" personale, intrând din acel moment într-un con de umbră din ce în ce mai densă și gustând din amarul "complot al tăcerii". Conștient că atât atacurile cărora le fusese supus, cât și izolarea la care era acum
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
întocmai eroarea de tipar din ediția Marino. Curată conștiință filologică și curat profesionalism! 3. La p. 1085 e reprodusă epigrama : "Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de bronz/Bustul meu înfățișează epoca turnată-n bronz". La Note... editorul scrie negru pe alb : "A apărut, întâia oară, în ŤLiteratorulť, XI, 3, 1890, p. 47". Frumoasă notă, cu menționarea scrupuloasă a tuturor datelor de identificare. Atunci mă întreb : dacă dl Coloșenco tot a răsfoit acel număr din "Literatorul" de ce a transcris bronz
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori fierbinți aprind în soare Înaltul zbor de ciocârlan. Ochii nopții: taină neagră, Zbor sinistru către stele. Cine știe să-nțeleagă Dorul nopților rebele? Vis oranj incandescent Ca o blondă zi de vară, Zbor tardiv: zborul ardent - Două inimi cântă iar. Citește mai mult Tatălui meuZbor albastru sideralPâlpâiri zglobii de vânt,Tandru zbor
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
crepuscular,Sunet mov:un flaut cânt.Albe unduiri de apePeste praguri reci de stânci,Unde cerbii vin să-ngroapeVisul lor, în ape adânci.Șoaptă de izvor: răcoare;Galben clinchetul din ramCulori fierbinți aprind în soareînaltul zbor de ciocârlan.Ochii nopții: taină neagră,Zbor sinistru către stele.Cine știe să-nțeleagăDorul nopților rebele?Vis oranj incandescentCa o blondă zi de vară,Zbor tardiv: zborul ardent -Două inimi cântă iar.... XIV. LUPUL ȘI MIELUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2206 din 14
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri? Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure, Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure! Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat! Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
durată, prin milenii, de străbuni,AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni.Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri?Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure,Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure!Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsatși ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat!Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut,Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
17 noiembrie 2016. Prin timp ce mai am pășesc dihotomic, În umbră-mi rămâne atâta nimic. Fatidic un gând s-agață de pământ Când inima-și sapă în urmă mormânt. La orizont, plutesc vise de-o clipă, Torță aprinsă pe neagră aripă. Cu suflet îngenuncheat de țărână, Voi naște oare din altă fântână Sau nimicul nimic află din mine Când alte simțiri vor curge de mâine? Până atunci, mușc lupoaică flămândă Inima caldă din orice secundă, Până când moartea-ncepe să tresară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]