8,065 matches
-
acum, Costache-i cam bolnav. Ascultam Înfiorat vorbele, care sunau ca ultima dorință dintr-un testament. Era ceva atât de sincer și dureros Încât mă simțeam copleșit. În fața tristeții cuiva, suntem de cele mai multe ori neputincioși. Dar eu voiam să alung neliniștea bolii din sufletul acestei femei deosebite și să-i aduc puțină bucurie. — Dacă vreți, pot să vă fiu șofer În excursia pe care ați plănuit-o. Am fost de multe ori prin țara Hațegului și la Sarmisegetuza. Sunt locuri frumoase
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Or, moartea capătă în construcția aceasta semnificația unei recuperări, sensul unei reveniri la principiul originar. E, în fond, un principiu al umanității recuperate: „sînt aproape de ultima treaptă, gata de contopirea finală. / dar se aud tot mai dureros gemetele celor suferinzi, / neliniștea celor neîmpăcați, spaima celor nevinovați. / și zgomotul lor nu mă lasă să trec”. Iar versurile aparțin unui poem care se numește Coborîrea în Nirvana. Nu întîmplător, martor, conștiință lucidă - sînt cîteva versuri ilustrative în acest sens (le cităm doar pe
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
stîncii albastre: o liniște/fără trecut și viitor încremenit-n ghereta/portarului teobald care azi ar comuta canalele/a miriade de televiziuni cu circuit închis...” (imnul 115). Avem de-a face, pe ansamblu, cu o meditație poematică despre trecerea timpului, neliniștea apropierii sfîrșitului fiind conjurată prin interograrea continuă a lui Dumnezeu. O scriere ce se vrea „totală” și ascensională. O carte savant construită, în care poezia se subsumează - repet - rugăciunii, dînd seama de cele esențiale. Căci, dacă nu poate servi drept
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
un război ruso-italo-german pe pământ spaniol. Justificarea ce se încearcă a i se da este de o splendidă absurditate. Nici mai mult, nici mai puțin, e vorba de un război... ideologic. Histeria lumii este la apogeu. Să mai pomenim de neliniștea extremului Orient, însângerat de atâtea ori în numele uneia dintre cele două ideologii beligerante? Să ne mai amintim că în cuprinsul apocaliptic al aceluiași an 1936, ca un simbol de năruire al ordinei Păcii pe care ajunsese să o reprezinte, d.
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
oamenii lui I.Th. Florescu, a unor pasaje care menționează existența unui „scop principal” al acțiunilor declanșate de VMOK pe teritoriul României, precum și prezența, în decembrie 1899, la București, a liderului organizației, Boris Sarafov, par a confirma temeinicia celor mai înspăimântătoare neliniști și temeri ale părții române. Și cum nativul carpato-danubian are naturelul patriotic foarte simțitor, reacția populară este pe măsură: „Străzile Capitalei s-au umplut de norod, s-au ridicat steaguri, s-au împrăștiat cocarde, s-au ținut discursuri și [...] nu
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
chinuitoare, o putreziciune treptată în pomi, în garduri și în cumpeni." Prin pierderea la un moment dat a soțului și a fiului, care îi sunt împușcați pe neașteptate, femeia din cartea lui Marin Bucur are sufletul întunecat de „noaptea" istoriei. Neliniștilor, aprehensiunilor ciudate, le urmează acum o tragică nedumerire în golul singurătății: „Pe ce trebuie să zidim? Pământul alunecă. Focul se stinge și gândul trece. Temeliile noastre de oameni sunt șubrede din născare. N-avem pe ce le susține. În zadar
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
teologic, al scriiturii steinhardtiene. Tot aici, o mențiune specială merită și mai sus-numitul editor al lui Steinhardt de la Editura „Dacia“, regretatul Virgil Bulat. Dacă există cu adevărat un „gen” eseistic, atunci N. Steinhardt cu siguranță îi aparține. Această formă a neliniștii, cum o denumește Alina Pamfil, pierde, în scriitura steinhardtiană, din componenta de angoasă și și-o exaltă, în schimb, pe aceea hedonistă, a unui entuziasm militant. O posibilă tipologie, la prima vedere, a - atât de pestrițului - eseu steinhardtian, e greu
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
lui Eugen Simion, la împlinirea vârstei de 80 de ani: „Și din paginile «fragmentare», pe care le anunță, într-un fel, moartea lui Mercuțio, transpare figura omului din spatele operei, căutată în atâtea rânduri în scrierile altora, unul care-și mărturisește neliniștile, ezitările, dubiile, slăbiciunile firești, într-un «jurnal public» cu multe confesiuni tulburătoare. Aflăm din ele frământările omului viu care scrie exersându-și «obiectivitatea» și «detașarea», supraveghindu-și adesea cu dificultate impulsurile personale, pentru a ajunge la «dificila libertate» a scrisului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3617_a_4942]
-
și Mihai Calotă au oferit un spectacol de senzație. Timp de o oră și 40 de minute, îndrăgiții actori au reușit să mențină atenția oamenilor din public cu piesa "Sex", în regia Claudiei Goga. "Sex", nimic vulgar, doar frământări sufletești, neliniști și chinuri. Este o poveste despre dragoste sau mai degrabă despre dispariția ei din cuplu. Piesa răspunde la niște întrebări pe care oricine și le-a pus în gând la un moment dat - "Cum e să iubești sau ce înseamnă
Sex pe scenă, în fața publicului, la Teatrul Metropolis by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33927_a_35252]
-
tensionat. Din această ultimă cauză, e tipul de om căruia nu știu ce să-i spun. Marta Petreu a publicat frumosul poem trimis mie, în ‘87, de Florin Mugur, cu versul dureros al unui om sensibil, cald și, de frică, dintr-o neliniște ancestrală, redactor necruțător: „Dragul meu prieten care mă detești”. Mircea Mihăieș: „Paradoxul face ca Faulkner să fie citit în continuare - mai ales în universități -, deși impactul prozei sale pare să-și fi pierdut fervoarea”. În dispută amicală cu farmazonul Iluziilor
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
experimente medicale care seamănă cu acelea ale medicilor naziști. Deși ar trebui să fie fericiți, căci beneficiază de toate binefacerile și rafinamentele unei civilizații extrem de avansate, care a descoperit până și formula nemuririi (ținută deocamdată secretă), globusienii suferă totuși de neliniște (maladie ce se tratează în rezervații), săvârsesc tentative mai mult sau mai puțin reușite de evaziune în spațiu, capată gustul narcoticelor sau au puseuri tardive de senzualitate - semne toate acestea ale unui declin iminent care paște civilizația de pe Globus. Căci
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
o viziune creatoare. Cine privește miturile ca relicve inutile e ca un orb care se află în posesia unui tezaur căruia nu știe ce întrebuințare să-i dea. Dar fiindcă orbul intuiește că ceva îi scapă, preferă să elimine sursa neliniștii mutilînd mitul în numele unor judecăți infailibile. Așa se întîmplă cu specialiștii de azi, care, dornici de certitudini, deformează miturile pînă la formularea unor interpretări false. „Nu există erezie monstruoasă, orgie infernală, cruzime religioasă, nebunie, absurditate sau insanitate magicoreligioasă care să
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
uman remarcabil, oameni lângă care nu te mai saturi să stai, cu care ai ce vorbi. Și uite așa, fiecare mi-a povestit cum e cu tălmăcirile literare în țara lui. Le cuprind vorbele în cele ce urmează, gânduri, idei, neliniști sau mirări care le aparțin, neputând însă cuprinde tot, le-am numit simplu, fulgurări. Printre traducători, o olandeză Olga, care traduce filosofie din limba franceză. Filosofi grei, Henri Bergson, Michel Foucault, ba chiar și toată opera lui Descartes. După ani
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
se ascunsese înfricoșat sub Sfânta Masă și rămăsese acolo încă multă vreme după plecarea anticriștilor. Părintele părea persoana cea mai potrivită căreia să-i mărturisească neobișnuitele întâmplări ce se petrec în casa lui. Simțea nevoia să-și împartă cu cineva neliniștile, să transfere o parte din povara tainei unui suflet capabil să-l asculte. Avea nevoie de un sprijin. Părintele era un om cu carte și un vrednic tămăduitor de suflete. I-a ascultat povestea cu atenție, a tușit ușor. Părerea
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
de valul evenimentelor, totul a devenit un iureș, pe mine personal revolta oamenilor, euforia generalizată, urmată de toată nebunia, împușcături, teroriști, filtre pe stradă m-au făcut să trec prin toate stările posibile, de la bucurie la fericire, la tulburare, spaimă, neliniște, ba chiar groază, neștiind cum avea să se sfârșească totul... Vă povestesc așadar pas cu pas cum am trăit acel Crăciun. Locuiam pe vremea aceea departe de centru, urmăream evenimentele la un televizor mic, alb-negru firește, dar mai ales urmăream
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
mici conviețuiri. Volumul cuprinde patru cicluri aproape egale ca piese: 1. Ev pur e o poezie de incantație și sonorități, ecou al unui nostalgic ev ancestral. Sunt piese de început. 2. Schimbare la față e poezia destinului în care o neliniște metafizică, o tristețe reținută și un, de asemeni, reținut zbucium, predomină. 3. Fata pe dealuri e poezia dragostei, ceva umanizată, discret exprimată. Chipuri și momente. 4. Zbor peste ape este ciclul morții. În poezia mea moartea este o obsesie. O
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
nu a impresionat-o. Într-o bună zi, am descoperit că sîntem prietene. Amîndouă am păstrat discreția și am ocrotit această relație. Antoaneta a fost Însoțitoarea mea. A fost Martorul transformărilor mele, al experiențelor mele majore, al iubirilor mele, al neliniștilor, al crizelor de tînăr rebel, al negărilor mele, al disperărilor mele, al căutărilor. Observ, privind în urmă, răsfoind notițe și fotografii, că nici una dintre întîmplările mele fundamentale nu a fost fără Antoaneta. Prietenii ei au devenit și ai mei. În
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
răspîndirea diletantismului - fiecare își încearcă mîna. Nevoia de-a găsi o individualitate remarcabilă. [...] Leigh-on-Sea, 16 decembrie Un spasm de ură. Încerc să ascult cvartetul 465 al lui Mozart, iar Mșamaț pare că vrea să-mi strice cheful cu tot dinadinsul. Neliniște accentuată, furie și senzația de martiriu. În parte furia stă în faptul că pentru ei totul (în general și acum, în aceste circumstanțe accidentale) este arid și orice reproș naște conștiința vinovăției. În final (la mijlocul celei de-a treia părți
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Alexan Am început să citesc cartea lui Ștefan Afloroaei, Privind altfel lumea celor absurde, ca un recenzent, dar am sfârșit lectura punându-mi cu neliniște întrebări despre mine însumi: așadar, am înainte cartea unui filosof, așa cum filosofia poate fi contemplare a conceptului și conversie a ei în mod de viață. Tema ei se construiește cu răbdare, surpând pas cu pas siguranțele de sine ale cititorului
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
este în localitatea Adria. Proprietatea este aproape toată a lui Antonio Paglianti, întreprinzător trevigian. El vorbește foarte frumos despre români: "La Cavanella Po sunt persoane de treabă. Știu că acestea construiesc un hotel în România, la Marea Negră. Mă uimește neliniștea pentru acești români, pentru că localnicii italieni sunt și mai răi". Paglianti spune că a fost victima unor furturi ale italienilor și îi ridică pe români în slăvi: "Au descoperit că satul Cavanella este strategic pentru pește. Sunt persoane normale și
Braconierii de Dunăre au devastat râul Pad din Italia by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33413_a_34738]
-
devin însă alegorii ambigue, cu simboluri incerte și scenariu misterios. În multe dintre ele atmosfera devine neliniștitoare și sumbră (unele par transcrieri de coșmaruri, precum O întîlnire ciudată, Visul rău, Tainicul țel, Papirus). Chiar și în cele inspirate de mitologie neliniștea dureroasă domină. Legeda naiadei Sirinx - unul dintre cele mai reușite poeme - ar fi trebuit să se desfășoare într-o luminozitate arcadiană. „Naiadă înainte de-a fi nai, Ții minte, Sirinx, cînd cutreierai Arcadia prin lunci și prin poiene? Cînta lumina
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
moare, ea nu știe ce să facă cu libertatea câștigată prin dubla despărțire. Voluptatea esențială se consumase odată cu boala și grijile. Cu viețile celorlalți. Fără obiectul voluptății, viața ei e doar o despărțire umplută cu prea mult vid. Un nonsens. Neliniștea nopții este, și ea, povestea unei despărțiri. Ajuns într-o garsonieră veche în urma unui divorț, Relu se teme să nu moară singur. Ipohondru sau nu, analizele și lumea spitalului îi oferă, paradoxal, ideea unei libertăți. Mai întâi, faptul că în
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
își iubește patria și în același timp este în mod patologic individualist, îl lingușește precum bizantinul pe superior, îl asuprește precuma aga pe cel inferior și totodată ajunge chiar să fie omorât pentru amorul propriu. Este inteligent și superficial, fără neliniște metafizică, iar când începe să cânte, o amărăciune universală izbucnește din viscerele lui orientale și, tot numai taină și întuneric, Orientul sparge coaja logicii grecești, urcându-i în măruntaie”. Cum spuneam însă, nu teoriile - oricât de poetice - asupra Orientului în
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
de inevitabilă. Abia descinsă pe sol britanic, Doris Lessing s-a văzut anexată gălăgiosului grup al tinerilor furioși. Tânără era, într-adevăr, și ea. Cât despre furie, aceasta se canalizase mai ales într-un soi de frenezie a trăirii: o neliniște care explică atât convingerile ei comuniste din acea perioadă, cât și biografia ulterioară, demnă ea însăși de un roman. De altfel, în ceasul târziu al vieții, Doris Lessing își va dedica energia refacerii memorialistice a aventurii sale existențiale. După cele
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
Anca Murgoci Mihail Neamțu și-a amintit de perioada în care avea doa 22 de ani și a luat drumul străinătății. A plecat să studieze în afara granițelor măcinat de o neliniști sufletești, dar cu multe speranțe. "Aveam 22 ani când am plecat în Occident frământat de-o criză spirituală profundă, burlac în condiția socială, dezamăgit sentimental, fascinat de universul spiritualității creștine, dar și intrigat de geopolitica Europei orientale. Mă așteptau înălțări
Neamțu, dezamăgit sentimental. "Simt că am fost alungat" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/32498_a_33823]