2,225 matches
-
când Fănița se oprise lângă balta din care Pampu aduna lintiță cu 60 de ani în urmă. Dar nu fiindcă l-ar fi cutremurat amintirile, ci pentru că ea era tulburată și-l sugruma cu emoția ei. Se oprise și era neliniștită și tremurătoare ca oricare ființă care își așteaptă împlinirea, oricare ar fi ea. S-a uitat în apă și și-a umezit fața neagră, însemnată cu șanțurile albe ale ridurilor bătrâne. Avea pe atunci aproape 70 de ani și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și pe cea în care am stat de la prânz până a doua zi în târg, la Măgurele. Am făcut conac și am risipit căruțele în cerc, cu fața spre cetate, unde erau trași turcii și probabil Măria sa, Dracula. Copiii erau neliniștiți și unii încă începuseră să se roage de mine să-i fac scăpați și mă uitam la ei cu milă și cu frică spre stăpân, care mai zicea și el din când în când, lăsați, măi flăcăilor, că vă duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mereu la fel. Mă luptam cu visele care mă lăsau transpirată, udam cearșafurile așa cum sângele lui Shalem udase patul nostru, căutând aer și cu frică să nu scot vreun sunet. Dimineața, mă dureau ochii și îmi pulsa capul. Re-nefer era neliniștită din cauza mea și se consulta cu cumnata ei. Mi-au impus să mă odihnesc după-amiaza. Mi-au legat un fir roșu în jurul taliei. Mi-au dat să beau lapte de capră amestecat cu o licoare galbenă care mi-a pătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nevestele servitorilor și ale negustorilor încă ne chemau. Știam că pe prietena mea o încânta ideea de a începe o viață nouă și de a fi respectată, dar se temea de ce ar fi însemnat viața alături de o noră și o neliniștea renunțarea la confortul din Teba. Îi spusese fiului ei că avea să cântărească invitația până în sezonul următor, când începea anul nou. La urma urmei, aspectul Constelației Câinelui părea favorabil schimbărilor. Prietena mea și cu mine ne cântăream opțiunile, dar rămâneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai putea răspunde. Nu se mai putea mișca. Jumătatea dreaptă a feței îi căzuse și respira cu greutate. M-a strâns ușor cu degetele de la mâna stângă și a clipit. - O, surioară, am zis, încercând să nu plâng. S-a neliniștit și am înțeles că deși era în pragul morții, prietena mea încerca să mă facă încă o dată să mă simt bine. Dar nu asta trebuia să se întâmple. M-am uitat în ochii ei și am reușit să-mi compun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de a Înțelege. Intrigat, Ryan Întoarse capul și zări goeleta lui Christian care tocmai lăsase În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu căldură. Marinarii se Întorc mereu la portul de baștină. Marie dădu mașinal din cap și plecă, după ce Îngînase ceva ce aducea a scuză, În vreme ce apăsa febril tastele mobilului căutînd numărul lui Christian. Se auzi soneria, apoi mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
promiți? Ieși formînd deja un număr de telefon pe mobil, trăgea nădejde că Loïc avea să răspundă și că va fi În stare să pună salvarea fiului său mai presus de mînia pe care o simțea față de el. - Nu te neliniști, mă duc să-l previn pe Nico imediat, nu s-a clintit din cameră. Marie se simți ușurată auzind că Loïc se calmase. - Spune-i să nu iasă atîta timp cît n-am pus din nou mîna pe Yves, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu avea de ales. Era convins În sinea lui că Loïc știa unde i se ascunsese fiul și trăgea nădejde că un arest preventiv Îl va stimula să colaboreze. - Dacă ar ști, crezi cu adevărat că ar fi atît de neliniștit? Ochii Mariei scînteiau de mînie și de disperare. - Lasă-mă să-i vorbesc, Îmi cunosc bine fratele, n-ai să scoți nimic de la el luîndu-l tare. Nici măcar nu se osteni să-i răspundă. În stadiul În care se aflau, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dusese Nicolas. Și Chantal, de altfel. Îi văzusem dînd tîrcoale În jurul jandarmeriei noaptea trecută. Știam că erau Împreună. Știam că nu se vor mai Întoarce. Blestemați să fie! Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată la volan, cu capul peste brațele Îndoite, cînd Lucas deschise portiera și se așeză alături, punîndu-i o mînă amicală pe umăr și șoptind că Îi părea rău. TÎnăra femeie Înălță capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai frumoasă cînd era mînioasă decît atunci cînd era neliniștită. Cedă și făcu o Încercare de scuză. - În legătură cu telefonul mobil al fratelui dumitale, n-am avut cînd să te avertizez că laboratorul a... - Îți cer eu cumva socoteală? Foarte frumoasă, dar totuși prea bretonă. Încasînd răspunsul ăsta, parcă trimis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se desprinse brusc și ieși la rîndul ei În beznă, căci prefera să plîngă fără martori. * * * În cele trei camere ocupate ale hotelului, nimeni nu dormea. Nici Loïc, nici Marie, nici Fersen. Pentru a nu se lăsa cu totul pradă neliniștii care n-o mai părăsea de ceasuri Întregi, Marie golise sticluțele-mostre cu alcool din frigiderul camerei, dar rezultatul scontat nu era suficient. Coborî la bar și Își turnă o porție bună din prima sticlă peste care nimeri. Se văzu nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mînă Înainte ca ea să coboare. - Ai mare grijă. Vreau să pot da de tine orice s-ar Întîmpla, de acord? - Nu-ți face griji. - N-aș suporta să te pierd. Marie se Împurpură la față și aruncă o privire neliniștită În direcția maică-sii. - Drăguț lucru, parcă ai avea cincisprezece ani, remarcă el amuzat. Îi lăsă mîna cu părere de rău și demară un pic cam repede. Lucas avea dreptate, gîndi Marie, În anumite momente, Îndeosebi În prezența maică-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
curată pe Ryan... - Era În celulă În noaptea În care a murit Gildas! - Păzit de Morineau. Bravo pentru alibi! Marie simți o dezamăgire atît de vie, atît de penibilă, Încît admise În cele din urmă că Lucas avea dreptate. Se neliniști: oare de ce dovada culpabilității lui Ryan o tulbura atît de profund? O condiționase atît de mult prin hipnoză? Nu avu răgazul de a adînci și mai mult ipoteza, Lucas o prinsese de braț și o trăgea după el: nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
albiră Încă și mai tare, semn că Înțelegea. Fiul lui Întoarse capul spre ușă auzindu-i pe Marie și pe Fersen sosind Însoțiți de Armelle. - Poliția e aici, tată. Totul o să fie În ordine de-acum. PM Fac. o mutră neliniștită În direcția noilor sosiți. - Continuă să nu scoată o vorbă. Totuși mă aude, sînt sigur. Marie luă fotografia pe care i-o Întindea Armelle, tresări văzînd portretul și i-o dădu apoi lui Lucas. - Am avut aceeași reacție ca dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zic, luând mobilul de la Guy. N-am mai vorbit de mult. — Samantha. Vocea ei e la fel de rece ca și ultima oară când am vorbit. Însă nu știu de ce, de data asta nu mă mai stresează și nici nu mă mai neliniștește. Nu poate să-mi comande ce să fac. Habar n-are de noua mea viață. — Cred că nu am înțeles bine. Lucrezi ca nu știu ce ... femeie de serviciu? — Așa e. Sunt menajeră. Și bănuiesc că vrei să mă întorc la avocatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
însoțitor tot mai alarmant; trec secunde lungi de suspans; de aproape un minut funia cade și GRUBI nu mai apare; încordarea trece în ridicol; funia își mărește din nou viteza dar nu se întâmplă nici o dramă de proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL BĂRBAT: Precis că ne-a făcut iar o festă! ORBUL: Al dracului, Grubi... (Așteptare; enervare pe fețele personajelor.) MAJORDOMUL: Cât poate să cadă funia asta? AL DOILEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
liber. Popa Băncilă își porni obișnuita rugăciune a începutului de drum. Se ridicase de la locul lui și, cu mâinile împreunate, cu ochii duși spre Dealul cu Cruci, murmura cuvintele rugăciunii. Insul din fața lui îl privea cu ochii holbați, foindu-se neliniștit pe canapeaua înțăncușată. Când popa dădu să-și facă și cele trei cruci de rigoare, insul dădu ochii peste cap, începu să hârâie cavernos și apoi se porni pe strănutat. Popa îl privi triumfător. Nu mai avea nici un dubiu: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sunt un intelectual, nu o brută. Mângâindu-se astfel, coborî capul în piept și tresări. Din sertarul pe jumătate deschis al biroului se iveau un soldat de plastic și coperta vișinie a unei cărți de Sven Hassel. Închise sertarul, privind neliniștit în jur. Cine știe de câtă vreme stă deschis? Poate l-au văzut și soldații, la întrunire. Mă fac de râs. Coborî picioarele de pe birou și scoase din alt sertar un volum cartonat din Arta Războiului, altul din Principele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și nu-mi permit să fiu neprevăzător, spuse Frank încercând să zâmbească. Parcă doreați să-mi luați un interviu. Haideți în biroul meu. În vreme ce toată lumea se instala pe scaune, în picioare sau pe jos - toți soldații intrară în biroul șefului, neliniștiți de noua situație și întrucâtva depășiți de ea - Frank îl luă deoparte pe Mitch și schimbară în taină câteva cuvinte. Figura anxioasă de până atunci a caporalului își recăpătă trăsăturile sigure și, pe măsură ce asculta instrucțiunile comandantului, un zâmbet șiret i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să nu-l admir; știuse perfect cum s-o ia. Margery avea dreptate. Era foarte capabil. Nu-l invidiam pentru următoarea sarcină pe care o avea de îndeplinit. Îl văzusem pe Philip Cantley cu o zi înainte, care era la fel de neliniștit ca un alcoolic intrat în sevraj. În jumătate de oră trebuia să înceapă spectacolul și electricianul șef venise să facă verificarea împreună cu Bez. Toate pânzele erau sus și bătea vânt de la pupă - ceea ce însemna că luminile erau gata pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
frumoasă pe care o văzuse vreodată, cu părul ei lung fluturând în vânt și tunica ei albă, transparentă, care îi scotea în evidență mugurul roz al sfârcurilor, ușoara arcuire a pântecelui și părul negru al sexului. Era o viziune care neliniștea spiritul și, cu toate că se străduia să dea pagina, se întorcea mereu la ea, visând acea imposibilă fantasmă de a alerga tot pe plaja aceea, de a simți mirosul mării și căldura soarelui, de a o ajunge pe fată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
negru și limpede, căutând apele albe și murdare ale râului San Pedro. Se odihni de căldura amiezii, cu cele patruzeci de grade la umbră, la vărsarea râului, lângă o potecă cu tapiri, aproape de o familie de capibara care se jucau neliniștiți pe mal, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge în pădure, dacă din apă se apropia caimanul. Și vâsli, în cele din urmă, după-amiază, în sus pe năvalnicul râu San Pedro, mereu la adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să înceapă să usuce carnea. — O să mă anunți? — O să te anunț... Se ridică în picioare, dar indianul îl reținu de braț. Era o anume îngrijorare pe chipul lui. — E ceva ce vreau să te întreb, spuse el. Ceva ce mă neliniștește de ieri... părea că îi vine greu să se hotărască să vorbească. Cunoști huayahuasca...? — Huayahuasca...? Nu, recunoscu el. N-am auzit niciodată vorbindu-se de ea. Ce este...? — Un leac... Xudura îl prepară cu plante și ciuperci pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
broască-țestoasă, și iuca, și banane prăjite, și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți... Se odihni în căldura amiezii, lângă poteci cu tapiri, aproape de familii de capibara care se jucau neliniștiți pe maluri, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge adânc în pădure, dacă din râu se apropia caimanul. Se înnopta când pătrunse în încâlcitul labirint de canale năpădit de armate de nuferi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
repede -, atunci voi ști că oricine vrea să ascundă lucrul ăsta are o putere destul de mare. — Cum ar fi cine? El mai luă o bucată de pâine și șterse sosul din farfurie. Cât știi tu, știu și eu, dar mă neliniștește foarte mult să mă gândesc la cine ar putea fi. — Cine? Nu știu, nu exact. Dar, dacă e implicată armata americană, poți fi sigură că e-o treabă politică, iar asta te duce cu gândul la guvern. Al lor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]