1,518 matches
-
vecinătate, cu rudele lor și cu alții, ca să-i aducă omagii Domniei Sale pentru Anul Nou, a fost o asemenea aglomerație, încât s-a dărâmat un zid și mulți oameni au murit loviți de pietrele prăbușite. S-a iscat o zăpăceală nemaipomenită. — Taxați-l pe fiecare vizitator care vine pentru urările de Anul Nou în prima zi cu o sută de mon-i, oricine-ar fi, ordonase Nobunaga, în ajunul Anului Nou. O „taxă de vizitare“ nu e prea mult pentru a i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apus.“ Vom pleca la Ora Cocoșului. Până atunci, dați soldaților comanda să-și pregătească merindele, să le dea cailor de mâncare și să se odihnească. Dacă imaginea a treisprezece mii de oameni pregătindu-și proviziile pe câmp era un spectacol nemaipomenit, era, în același timp, și unul vesel. Totodată, comandanții de unități care fuseseră convocați fură chemați din nou - de astă dată, în pădurea altarului lui Hachiman. Acolo, întețit de umbrele înserării și țârâielile greierilor, aerul răcoros se simțea dens aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o auroră roșie ca focul începuse să infiltreze cerul de peste munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule încoace și-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să aștepte un moment în fața porții. Văzând toată confuzia, unul dintre comandanți încercă să facă și el ce putea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cvartalul de aur. Nu putea fi, deci, decât o bucurie pentru toată lumea faptul că nenumita bunătate ce sălășluia în acest pământ sfânt fusese în sfîrșit versificată. În plus, însuși Ionescu își declarase fățiș apartenența la neamul românilor, gest de un nemaipomenit curaj de altfel, pentru că în pământul românesc trăiau numai oameni sfinți, luminați și plăcuți la înfățișare, care dețineau puterea dreptei judecăți, grații și virtuți care îi făceau încă oarecum bizari, greu de acceptat și neplăcuți de niște ultime și răsfirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am pus moneda din greșeală în fanta câștigurilor. S-a blocat și eu am fost aruncat afară, ca de obicei, pentru că am dat cu pumnii în automat... Poate crezi că banii pe care-i capeți de pomană au o valoare nemaipomenită, nu-i așa? Poate crezi că ți s-ar părea că sunt ultimii bani de pe pământ. Dar nu e așa. Ți se vor părea ca gunoaiele, ca lucrurile de aruncat. Ți se vor părea un nimic. Banii, banii put. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
jump over my dreams! Eu imediat îi răspund: It would be such an honor to have your Majesty in our house! și adaug, hohotind, după o matură gândire: So you could help us wash the dishes!. A fost un râs nemaipomenit. Delicioasă, a replicat: It would be a pleasure! — Dacă tot ai adus vorba despre Lipari, am îndemnat-o, spune-ne și nouă câte ceva despre acel loc. — Întâi am fi vrut să ne facem o casă în Grecia. Ne plăcea atât
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care au rămas au nevoie să fie călăuziți în continuare de spiritul și mai ales de bunătatea ființei lui. — Spune-mi, Ioana, l-ai cunoscut pe Yehudi Menuhin? — Ne era mare prieten, era un violonist colosal și avea un suflet nemaipomenit. L-am revăzut la București, la Festivalul Enescu, prin anii ’90. Dirija un concert. În sală era și Regele Mihai. După spectacol a urmat o tratație. Am coborât cu Menuhin și l-am văzut pe Rege, care se plimba singur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
singură? Eram trei rebeli mai zgomotoși: Ion Ghica, Maria Brătianu și cu mine. Mai erau și alții, dar noi păream cei mai periculoși. În presa românească au apărut ime diat articole în care antimanifestația noastră era umflată într-un fel nemaipomenit. Ce crezi că s-a scris? „Iliescu se plânge că nici în Franța n-are liniște. Val de arestări la Paris.“ Noi trei eram valul. — Unde v-au dus? — Năstase era la ambasadă și ne-a văzut pe geam. A
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
politicoși, aveau ținută, demnitate, noblețe. M-am reîntors la vârsta de șaptezeci de ani pentru a descoperi o țară distrusă sufletește și moralmente. O țară delapidată de comuniști, cu oameni care vorbesc o limbă de o vulgaritate, de o brutalitate nemaipomenită, vădind o ignoranță aș zice violentă, deoarece denigrează valorile esențiale ale umanității de altădată. Tot ce-am văzut mi-a smuls o bucată din suflet... — Totuși, n-ai găsit nimic bun? am întrebat-o cu inima strânsă. — S-a întâmplat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fiecăruia, dar se temuse ca nu cumva lectorul să denatureze ceva din răvaș, fie și din greșeală. Cu voce sigură, neașteptat de nuanțată, sergentul a început să citească: Dragul meu A., De câteva săptămâni încoace mi se întâmplă un lucru nemaipomenit. Propria mea imagine nu mă mai ascultă! E vorba de imaginea mea din oglindă, cred că ți-ai dat seama. La început am crezut că nu sunt zdravăn, însă m-am verificat în fel și chip; singur asta, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
toată viața era gulașul. Mâncarea aceasta nu va figura niciodată pe lista ei de bucate! În rest, totul a fost la superlativ, ba chiar ar putea spune, fără să greșească, la superlativ absolut. S-a odihnit într-un cadru natural nemaipomenit, a citit mai multe cărți bune, s-a relaxat simțind cum muntele i-a intrat tot timpul în cameră cu toate minunile lui. Să dormi cu geamul deschis și să te trezești săgetată de razele blânde ale soarelui, să asculți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
liceean fiind, citise în presa la zi că acest război era o confruntare pe viață și moarte între creștini și comuniștii dușmani ai lui Dumnezeu și legii morale, ai civilizației, și foarte puși pe omoruri, distrugeri de biserici, jaf și nemaipomenite nelegiuiri. Își notase în caietul său de idei citate, proiecte îndrăznețe de realizat, că în acest război al barbariei bolșevice susținut de Stalin prin ajutoare în militanți, materiale de război, spionaj, etc., ca și de toate forțele comuniste mercenare din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care se perpetuaseră, nemuritori, până În zilele noastre. La modă era protocronismul. Așa că cele două terase erau pline de daci chercheliți, care beau voinicește, fără să-și dea jos cușmele de pe cap, cu sabia din recuzită la brâu, jucându-se cu nemaipomenitul stindard din piele de lup sau dezlipindu-și inevitabilele bărbi dacice de pe obraji și lipindu-și-le unul altuia pe frunte, glumind cu instructorii de partid și crezându-se liberi. Nu mai erau muncitorii amărâți În cămașă de plastic și pantaloni
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de ajunsese tocmai la „cultură“ - dar undeva În memoria lui stătea Înscrisă cu litere de aur sentința unui bătrân și ticălos ilegalist care Îl luase ocrotitor sub aripa lui, cum că , așa că se resemnase și acceptase că din cauza caligrafiei lui nemaipomenite fusese aruncat la „cultură“, adică unde nu pupi plecări peste hotare, mită și relații serioase. „Viața satului“ se terminase, ce-ar fi să deschidă radioul și să asculte „Unda veselă“. Își număra brichetele „de colecție“ și se gândea cu ciudă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
acelei căsătorii. El era deja căsătorit și, spre uimirea generală, declarase în public că era fericit alături de soția lui, o femeie cu un suflet blând și severă ca și el. Nu accepta s-o părăsească. În plus, în încâlceala aceea nemaipomenită de înrudiri, ea era fiica din prima căsătorie a defunctului Agrippa. Iar fraza pe care o a strigat-o Tiberius a făcut înconjurul Romei: „Ar trebui să divorțez de fiica lui Agrippa ca să mă căsătoresc cu văduva lui?“ Dar, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
circuite electronice? Îmbrățișând-o pe Gabrielle, mi-am imaginat, așa cum mă învățase Vaughan, accidentele în care ar fi putut fi implicați cei frumoși și celebri, rănile care ar fi putut da naștere fanteziilor erotice, extraordinarele acte sexuale celebrând posibilitățile tehnologiilor nemaipomenite. În fanteziile acestea eram capabil în sfârșit să vizualizez acele morți și răni de care mă temusem întotdeauna. Mi-am închipuit soția rănită într-o coliziune la mare viteză, cu gura și fața distruse, și cu un nou și excitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
exprimă - „în oglindă” - sensibilitatea estetico-ideologică a comentatorului, opțiunea sa pentru apropierea prozei de poezia lirică, refuzul „anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
toți, ci «dedesupturile războiului și ale Revoluției». Prin amănuntele sale izbitoare, această carte are mai multă viață decît un roman, în același timp constitue primul document despre Rusia zilelor noastre, redactat de un scriitor care a luat parte la evenimentele nemaipomenite pe care le-a descris“. Într-o însemnare despre Cahiers d’Art, apărută în nr. 68 — o informație despre arhitectura sovietică: „Rușii ne expun un întreg program de arhitectură prin pana lui Auffray cu cele mai noui proiecte sovietice”, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
influență (Editura Eminescu, 1969), Marin Sorescu glosează entuziast pe marginea prozelor urmuziene. El declară că a fost „izbit” de „(A) capacitatea extraordinară a lui Urmuz de a construi — în toate sensurile acestui cuvînt, construcții de încăperi, de oameni, de relații nemaipomenite, sociale, politice, sexuale, mistice etc. — adică un univers total nou, pe analiza căruia îmi voi baza în principal întregul studiu. Și (B) asemănarea izbitoare între această locuință și fraza lui Urmuz”. Caracterul poetic al textelor e subliniat la tot pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și nici unul din cei prezenți, nu a reacționat în vreun fel la tâmpenia spusă și după ce individa a fost eliminată din start, fiindcă nu a putut răspunde la o întrebare simplă, a plecat fâțâindu se și dându-i o importanță nemaipomenită, că a reușit să-i încuie cu o întrebare pe toți cei de acolo. Cine știe de unde reținuse și ea ceva despre Cântărețul de jaz și l-a bușit pe tavă acolo. Eram nervos nevoie mare, că nici unul din platoul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
meci, care bănuiesc, dacă nu chiar știu, ce ascunde, de fapt Lucian Bute, sub simbolul turismului românesc made by Elena Udrea. Asta, ascunde domnilor frunza Elenei Udrea, o știe o țară ntreagă... În bobi, sau în cărți? Aveam azi un nemaipomenit subiect de scris, un subiect din acela delicat și suav, care fâlfâia ușor din aripioarele-i multicolore prin mintea mea, făcându-mă să mă înduioșez până la lacrimi, de inocența și prospețimea lui, în comparație cu mlaștina și molozul ce ni-l așterne
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta, se întreabă râzând: - Dar cum or arăta fustița, bluza și< chiloțeii ei? Pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora. E nemaipomenită, nu s-a așteptat la așa ceva acum îi pare rău că a fost atât de direct, obligând fata să îi facă pe plac din prima seară când s-au reîntâlnit; nu are justificare însă ea a fost generoasă, a încercat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și dădu naștere la interpretări mai mult sau mai puțin subversive. Dacă toți lupii din pădurile României ar fi ieșit la drumul mare și s-ar fi aruncat asupra cohortelor de militari sovietici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
multe lucruri vrednice de ținut minte și cu satisfacții pe măsură. Pentru un tânăr care nu se născuse în puf, nu stătuse cu matematica sub nas din fragedă copilărie ca unii și nu avea la el acasă condiții de studiu nemaipomenite, Victor izbuti să se facă remarcat și apreciat printre colegii săi de grupă și din an drept unul dintre studenții cei mai destoinici și mai înzestrați, ceea ce nu era puțin lucru. La mai toate seminariile și activitățile organizate de facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la cale planuri malefice pentru a face viața unor oameni nevinovați să devină brusc un coșmar neplăcut. Și astfel voinicul nostru, David, a pornit la drum având asupra lui protecția lui Dumnezeu. Într-o noapte, în timp ce se odihnea, o ființă nemaipomenită s-a apropiat de el și i-a spus cu o voce caldă și blândă: Nu te teme, tinere! La auzul acestor sunete, David a tresărit speriat din somn. Nu te teme! I-a spus din nou acea ființă angelică
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]