3,831 matches
-
nu neg că acesta a fost un impostor dar nici nu pot afirma asta. Legea însă nu condamnă pe cel care își ia titulatura de Mesia! Nu există în lege un articol care să condamne fapta asta!... Arhiereul Caifa rămase nemișcat. Îl privi pe Serah aproape cu furie. Ceva trebuia însă să-i răspundă căci își aduse aminte cum acel Omer, o fostă iscoadă de-a sa îl înfruntase pe el, marele arhiereu Caiafa. Mai mult, acel Omer îi făcuse mult
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
mai mult de jumătate din greutatea lui, se întorcea dinspre front, gâfâind de efort și trăgând cu greu bocancii din noroiul cleios. În crăpat de ziuă, ajunse la cortul bulibașei Mihai. Având în mână pușca încărcată cu cinci cartușe, stătea nemișcat, în picioare, la oareșce distanță de ușa cortului. Fără să strige, aștepta. Era sigur că oamenii din cort se treziseră de hăpăitul câinelui de sub căruța lor ce lătra a om și va deschide cineva să vadă cine este. Un catâr
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
facă o punte, o legătură între trecutul românesc și ceea ce ar fi potrivit și drept, acum și în viitor, pentru neamul nostru. Critică situația politică și culturală din țară, era criticată și marginalizată de la centru, dar Gabriel Constantinescu era de nemișcat din adevăratele sale cunoștințe de viață și istorie, din ideile sale nobile față de poporul român, respectând principiile de bază ale concordiei și democrației. Când i-am strâns mâna era un octogenar de statură impunătoare fizică și intelectuală cu un palmares
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
scurt moment de analiză Macro incepu a râde zgomotos. Caligula îl privi însă serios, chiar încruntat, pe amicul său care nu se mai oprea din râs. Acesta privea din când în când către Caligula și zărindu-i chipul grav și nemișcat găsi cu cale să râdă și mai tare. -Ajunge Macronius! rosti Caligula dintr-o dată crezând că acesta râdea de fapt de el. Nici pretorienii tăi n-au râs în halul ăsta! -Dar nu mă pot abține ilustre, spuse Macro printre
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
cu două ! Ce să fac ... trebuie să plec ... Și când mă gândesc la noroaiele de pe uliță ... - Du-te repede, nu zăbovi! Dacă până deseară nu-și revine, chemăm salvarea ! Bunicul se îmbrăcă, cam bombănind, și plecă de îndată. Ionuț stătea nemișcat în pat, înfofolit în plapumă și în perne, de abia suflând. Nici nu putea respira pe nas. Părea că se sufocă. Cu greu, adormi. În așteptarea bunicului și-a antibioticelor, bunica tot veghea copilul care dormea chinuit. La o vreme
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]
-
Să le cânte băieților și fetelor din clarinetul său, din fluier sau caval, sârbe, brâuri ca pe la noi, după care ei să încingă jocul. Pe marginea salonului, pe scaune de diferite modele, aduse de acasă, mai ales taburete, stăteau țeapăne, nemișcate, mamele care însoțeau fetele proaspăt scoase la horă, cum era obiceiul satului. Feciorul venea întâi la mamă, căreia îi cerea voie să joace cu fiica. Și mamele, of, Doamne, ce s-ar mai învârtit și ele! Deasupra salonului hanului era
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
ape, la animale, la oameni, la mulțimea cea fără de sfârșit a stelelor.... Însă, ei au mai presupus că, dacă această persoană se mișcă cu o foarte mare iuțeală la toți și la toate, nu cumva ființa aceasta este de fapt nemișcată, statornică și neschimbătoare? Un inginer, matematician și astronom de care ați auzit cu toții cred, căci despre Arhimede din Siracussa este vorba, avea un cuvânt al său foarte înțelept. El spunea așa: Dați-mi un punct fix și voi răsturna pământul
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
și neschimbătoare? Un inginer, matematician și astronom de care ați auzit cu toții cred, căci despre Arhimede din Siracussa este vorba, avea un cuvânt al său foarte înțelept. El spunea așa: Dați-mi un punct fix și voi răsturna pământul”. Cel nemișcat, statornic și neschimbat este punctul fix pe care îl cerea Arhimede. Iar Arhimede era după cum știți adept al teoriilor lui Aristarh din Samos care spune că pământul e o sferă care se învârte în jurul soarelui alături de cele cinci planete, teorie
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
era înfășurat și apropiindu-se de tânărul mort care era înfășurat în giulgiuri, după obiceiul evreiesc, rosti ca pentru sine o rugăciune, plecându-și capul său. Cu toții așteptau să vadă ce dorea să facă străinul acela, deci așteptau acum cu toții, nemișcați. Pelerinul s-a atins deci de tânăr și i-a spus ca unui om cu care se putea vorbi: ,,Tinere, ție îți zic, scoală-te !” Așa i-a spus! Unii dintre cei prezenți auzind aceste vorbe și privind către el
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
-se ce voia să facă acel om care nu părea a fi întreg la minte. Doar bătrâna mamă a acelui tânăr aștepta încordată ștergându-și lacrimile, ca și cum mai spera într-o minune. Cei care îl însoțeau pe pelerinul acela, așteptau nemișcați și ei fără să zică un cuvânt, dorind și ei să vadă ceea ce se va întâmpla și fiind și ei la fel de nedumeriți. Și după o mică așteptare, tânărul înfășurat între giulgiuri s-a mișcat dintr-o dată ascultând de vorbele acelui
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
așa muribundă cum era, să se târască în desișul de salcâmi, să-i alăpteze. Am pătruns cu greu printre crengile dese și încurcate până aproape de un izvor, deasupra că- ruia era o vatră de nisip galben și mărunt. Am stat nemișcat cu urechile ascuțite. Nimic. Am început să imit din gât cu mâinile făcute pâlnie la gură glasul căprioarei. După o pauză de câ- teva minute repet aceeași chemare o dată, de două ori și iar fac pauză. De data asta am
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
din 16 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului DRUMUL FRÂNT În amintirea lui Radu Doru Drumul vieții ți s-a rupt, Omule cu suflet bun, Rămas acolo dedesubt, Unde cuvinte nu se spun. Rog pe Dumnezeu cel Mare, Atingă-ți trupul nemișcat, De odihnă fie-n stare, Acolo unde este așezat. Reșița Noiembrie 2000 Referință Bibliografică: DRUMUL FRÂNT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 837, Anul III, 16 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
DRUMUL FRÂNT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345904_a_347233]
-
unde erau expuse tablourile (peste douăzeci de saloane...), un adevărat muzeu, am fost condusă într-o sală uriașă, care se întindea pe o suprafață remarcabilă, lângă grădina sa și care nu era altceva decât un... garaj. În acel garaj stăteau, nemișcate de mai bine de un an, minunate mașini, cele mai scumpe din lume; erau parcate cu grijă, fiecare în porțiunea ei de teren, acoperite cu huse; fiecare dintre aceste " bijuterii" erau "copiii" acelui domn, la fel ca și picturile din
FERICIREA... de DOINA THEISS în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345982_a_347311]
-
un tablou vesmântul tău, de culoare lilas, părea costumul unui clown părul tău negru era acoperit de un basc fața ta pudrata în alb avea bujori în obraji ochii tăi că două albastrele erau foarte triști o lacrima atârnându-ți nemișcata sub pleoapa dreapta într-o mână țineai un trandafir mov cu frunze violet mai jos am văzut un spațiu liber și o semnătură: Miră Fujita MIRĂ FUJITA yesterday I noticed you hidden within a painting... your clothing, pink în colour
PERIPLU SENTIMENTAL / SENTIMENTAL JOURNEY de GEORGE ROCA în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346037_a_347366]
-
Elysee. Veronica Anton, căci acesta era numele ei, venise la oraș din pustiul acela ancestral, părăsind ținuturile natale, cu dealurile și pădurile ce înconjurau satul. Acolo își petrecuse copilăria, aducându-și aminte de apusurile de soare, pe care le urmărea nemișcată, în tăcere, cu bărbia pe genunchi, ca o micuță chinezoaică din filmele lui Caneto Șhindo, cocoțată pe vârful unui gorgan, de unde gărgărițele traversau în grabă podul palmei, ridicându-se pe degetul arătător, luându-și zborul pe deasupra munților Podul Calului. Lăsase
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
Altfel de cum o fac, în plină zi, Când râul, tot îl pot vedea, e-atât de hA¢d, Și tot timpul el e vinovat, De tot ce nu-ți pot spune, De tot ce stă ascuns în întuneric și stă nemișcat. Doar fantasme ale timpului trecut, Mă pot cunoaște bine, cine sunt, Ele, cu mine-n noapte, alături, ca buni prieteni, Planuri negândite punem la punct, Despre iubiri ce nu s-au terminat, Iar soarta vieții, i-a îndepărtat, Despre răni
FANTOMELE NOPȚII MELE de COSTI POP în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347830_a_349159]
-
arbuștii, Mesteacănul se clatină stingher. Pe alte coame domnesc fagii Și paltini vașnici și aluni, Pe creștet măngăiați de vânturi Și munții parcă au cununi. Cu zgomot Râul Mare ne salută Și trece-n fugă-n treaba lui, El piatra nemișcată o sărută, Pleacă nestăpânit hai-hui. Scăpat din zăgazuri de lacuri, Îngrădit de mâini omenești, El drumu-l străbate sălbatec, Spunând a sale povești. Lacurile cuminți așezate, Vernilu-și expun prețios, Bănuții-și clatină pe ape, Lumini și umbre într-un joc voios
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
aerul până la cer, și nici noaptea când mă simt lovită-n toate ... XIX. RUTINA, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1076 din 11 decembrie 2013. - Omul mort e previzibil, știi tu? Pe el îl găsești unde l-ai lăsat. Nemișcat. Cu mâinile pe piept. Așa mă vrei?! - Nu, am îngăimat cu capul plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
doar la ceea ce avea de spus. - Nu mai avem ce vorbi, bat în retragere cu vocea gâtuită. Dar el nu renunță la atac: Citește mai mult - Omul mort e previzibil, știi tu? Pe el îl găsești unde l-ai lăsat. Nemișcat. Cu mâinile pe piept. Așa mă vrei?! - Nu, am îngăimat cu capul plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
și trei trunchiuri de buștean, unul pe post de masă și două pe post de scaune. Din pat se ridică anevoie un bărbat slăbănog și o femeie cocoșată. Abia târându-și picioarele se îndreaptă spre ieșire. Deschid ușa și rămân nemișcați cu o figură înspăimântată. În afară, lângă prag, se află un copilaș în scutece de mătase cusute cu fir de aur. Fătul are o față albă ca varul și niște ochi ca doi tăciuni aprinși. Pruncul le zâmbește și îngână
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
și totuși... Prea puțin, pe lângă tine. Mi-e rece, chiar dacă, Dintr-o parte, raze de soare, Mă-nvaluie că o femeie, Ce știe sufletul să-l incalzeazca, Ca și timpul...iubirii cu tine, Noaptea, ce-așteaptă ascunsă, Dincolo de norii zilei, Stă nemișcata acum, zic eu Și știu că nu-i așa, În altă parte-a lumii e acuma..., Așa cum și tu esti, prea multă vreme Și-ncep ca să regret, Cuprins de ruginiu și-albastru și pustiu. Innelrlohen, Austria duminică 13 oct 2013
ALBASTRU de COSTI POP în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347437_a_348766]
-
brațele, să ia jos prin acea îmbrățișare dezamăgirea adunată în sufletul copilei ei. Iar ea, Aiala, se îndepărtă. Mama își retrase mâna trecându-și-o în căușul celeilalte. Probabil că întregul univers se prăbușise atunci peste ea... Aiala și Becky, nemișcate, își aruncau priviri convenționale ca două cunoștințe bune care se întâlnesc pe aceeași stradă, de câteva ori, întâmplător, în aceeași dimineață, preocupate fiecare de interesele ei. Privind-o acum, Becky simți încă o dată că neliniștea s-a întors și se
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
călători rătăciți îți întregeau încrederea că acolo e rostul lor. Îți venea să pășești pe vârfuri și să vorbești în șoaptă ca să nu trezești ființele din idilica poveste. Peste puțin timp, din spatele ferestrelor acoperite de perdele albe și a ușilor nemișcate au început să apară ființe tăcute care mergeau hotărâte în treburile lor. Deci existau. M-am întrebat cum ar fi viața noastră trăită în mod voit în liniște. Ne-am auzi gândurile și am ști așa ce ”aglomerație” s-a
SĂTUCUL LINIŞTILOR NOASTRE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348813_a_350142]
-
a corpului său. Îl fixează într-un nod, pe care m-am străduit să îl învăț, dar care mi se desface după câteva mișcări. Nu și lor: pot fugi, pot urca în vârful cocotierului, pot face ce vor, sarongul rămâne nemișcat. În mod normal, elîi ajunge până la glezne. Când muncește îl prinde în așa fel încât lungimea lui se micșorează, oprindu-se deasupra genunchiului. Atunci se văd picioarele negre și subțiri, parcă ar fi ar unoregrete negre. Jara îmi arată o
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
imită glasul nevinovăției. Mă bucur că pot fi sărutată Sub fiecare pas, alergare spre mâine De buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie care A învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape vii Mii și brațe sute, de bărbați nemișcați În fața goliciunii mele, abur de păcat. Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce cresc Și iubesc generații la rând Pe rând, fără să-mi pese că dimineața - Speranța amenință cu zorii ei amorțiți Redeschiderea
de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348887_a_350216]