2,101 matches
-
m-am străduit cât am putut. — Ascultă, hai să nu mai vorbim de Susan și Sandra. Sunt plecate la universitate. Avem noroc că nu știm ce învârtesc ele pe acolo. Când se vor sătura, își vor găsi câte un biet nenorocit cu care să se mărite și totul va fi în regulă. — Și atunci ce fel de bunic ai de gând să fii? — Habar n-am. Lasă-mă în pace. Du-te și fă gimnastică sau du-te și fă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a-i ajuta.) Era evident că expunerea continuă la muzică le crease o reacție aproape pavloviană la zgomot, o reacție pe care ei ar fi numit-o plăcere. Cum petrecusem nenumărate ore din viața mea privindu-i la televizor pe nenorociții aceia de copii dansând în ritmul unei astfel de muzici, cunoșteam spasmul fizic pe care se presupunea că îl provoacă și am încercat, într-o versiune personală mai conservatoare, să fac același lucru, ca să-i împac și mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plastic împăturită și o aruncă la coșul de gunoi. Doamna Reilly privi chipul congestionat al fiului ei și-l întrebă: — Ce tot vrea fata aia? Ce mai învârte acu’? — Myrna se pregătește să-și dea poalele peste cap pentru un nenorocit de negru. În public! — Groaznic! Ce mai prieteni îți alegi, Ignatius! Ș-așa o duc rău oamenii ăia de culoare. Drumu’ lor nu-i ușor! Viața-i grea, Ignatius! Ai să afli și tu. — Mulțumesc foarte mult, spuse Ignatius preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deocamdată secret. — Ce fel de partid politic cu nume secret? întrebă bănuitoare doamna Reilly. Doar n-ai de gând să vorbești în fața unei adunături de comuniști! — Hm! — Mi-a dat cineva o broșură despre comuniști, băiete. Am citit totu’ despre nenorociții ăia! Nu-ncerca să mă prostești, Ignatius. A, da! Am văzut o broșură dintre acelea în hol chiar azi. Ai lăsat-o acolo dinadins, ca să profit și eu de mesajul ei, sau ți-a căzut din mână, într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
campusul cu manifeste. Din fericire, ea nu rămăsese prea mult timp la colegiu, deși Reilly ăla părea că intenționează să prindă rădăcini în campus, ca palmierii, sau ca băncile. Doctorul Talc îi avusese pe amândoi, în clase diferite, în timpul unui nenorocit de semestru. Îi deranjaseră cursurile cu zgomote ciudate și cu întrebări impertinente și veninoase la care nimeni, în afară de bunul Dumnezeu, n-ar fi putut răspunde. Se cutremură. Va trebui prin orice mijloc să-l găsească pe Reilly, ca să scoată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
proba de sânge? Lisei Weller. — OK, spuse Raza. Mai face și greșeli, uneori. — Lucrează și după-amiaza, uneori? — Numai duminicile, Marty. Dacă am eu vreo întâlnire. Marty strânse marginea biroului, ca să se calmeze. Se aplecă peste birou și inspiră adânc. — Un nenorocit care nici măcar nu lucrează pentru spital a dat sânge, fără autorizație, unei femei, pentru că ea l-a cerut? Asta vrei să-mi spui? — Nu e „un nenorocit“. E fratele meu. — Iisuse! — A spus că era drăguță. — Asta explică totul. — Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
marginea biroului, ca să se calmeze. Se aplecă peste birou și inspiră adânc. — Un nenorocit care nici măcar nu lucrează pentru spital a dat sânge, fără autorizație, unei femei, pentru că ea l-a cerut? Asta vrei să-mi spui? — Nu e „un nenorocit“. E fratele meu. — Iisuse! — A spus că era drăguță. — Asta explică totul. — Haide, Marty, zise Raza, pe un ton împăciuitor. Îmi pare rău pentru chestia cu Weller, chiar îmi pare rău, dar oricine putea face schimbul. Chiar și cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ei. — Da, tată, sunt bine. — Nu te afectează? — Nu. Aștept sprijin de la organizațiile de binefacere, dar acestea nu fac nici o declarație. O tăcere ciudată. — Sunt sigur că ești șocată din cauza asta, spuse el. Netrebnicul are relații în lumea politică, nu? Nenorocitul. Trebuie să plec, Lexie. — Pa, tată. Se concentră din nou asupra cazului. Rezultatele comparației ADN-ului trebuiau să ajungă în acea zi, dar acest lucru nu se întâmplase încă. Mostrele obținute erau extrem de mici și ea era îngrijorată în legătură cu rezultatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cum ucide terapia genetică? În tot felul de moduri. Ei habar n-au ce se va întâmpla. Inserează gene în oameni și acestea se transformă în gene canceroase, iar oamenii mor de cancer. Sau au reacții alergice uriașe și mor. Nenorociții ăștia habar nu au ce fac. Sunt lipsiți de scrupule și nu respectă regulile. Iar noi o să le dăm la cap. Ellis se foi pe scaun. — Dar dacă Winkler spune adevărul? Dacă ne înșelăm? — Nu noi am încălcat regulile, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se învârtea în jurul grădinii. Numai când se uita la acea maimuță, pe Vasco începu să-l doară capul, în locul în care fusese urechea. Fără un gând precis, scoase pistolul și începu să tragă. Nu se aștepta să-l nimerească pe nenorocitul ăla mic de la distanța aceea, dar trebuia să facă ceva. Maimuța o luă la fugă, intră după un zid și dispăru. Vasco îl urmări. Era toaleta pentru femei. Dar nu era nimeni în preajmă. Luminile din baie erau stinse. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
De ce porți fustele astea scurte? Întrebarea era atât de neașteptată, Încât Zeliha s-a uitat la el uluită, descoperind abia acum vălul Încețoșat din privirea lui. Anul ăsta, mai mult ca niciodată, și-a zis, s-a transformat Într-un nenorocit. A rostit cu voce tare ultimul cuvânt: — Nenorocitule! Prefăcându-se că nu auzise asta, Mustafa a cercetat Încăperea. — Ăla de colo e aparatul meu de ras? — Da, a mărturisit Zeliha. Tocmai aveam de gând să-l pun la loc. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de neașteptată, Încât Zeliha s-a uitat la el uluită, descoperind abia acum vălul Încețoșat din privirea lui. Anul ăsta, mai mult ca niciodată, și-a zis, s-a transformat Într-un nenorocit. A rostit cu voce tare ultimul cuvânt: — Nenorocitule! Prefăcându-se că nu auzise asta, Mustafa a cercetat Încăperea. — Ăla de colo e aparatul meu de ras? — Da, a mărturisit Zeliha. Tocmai aveam de gând să-l pun la loc. — Ce-ai făcut cu aparatul meu de ras? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bucată neprinsă de tapet dând la iveală o gaură mare și goală. șocat de descoperirea aceasta, cu un zâmbet jucăuș pe față, izbugni într-un râs plin de căldură și diferit de spasmele care puseseră stăpânire pe el mai devreme. Nenorocitul de Goriancikov, spuse acesta în sfârșit. ă Cine este Goriancikov? întrebă Profiri. ă Fiodor Dmitrovici Goriancikov, răspunse Virginski. Fiul de cățea care mi-a furat chitanța de la amanet. O țineam aici. ă Dar de ce ar vrea cineva să fure o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
La râu eu plec, Unde apele sunt adânci, Peste inima-mi să treacă... Virginski era peste măsură de agitat de aceste cuvinte. Bineînțeles, râul nu curgea în timpul ăsta al anului. Dar permițând o mică schimbare de detaliu, aproape credea că nenorocitul îi citise gândurile și cânta despre el. Nu peste mult timp se opriră din nou. Râsul lor continuă pe alt ton, cu o cadență de tras de pușcă, iar asta îl trezi pe Virginski din reveriile sale și îl făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
discuție. — Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. — Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sunt extraordinari, iar eu nu sunt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. — Datorită ție se întâmplă tot ce se întâmplă, îndrăzni Dinu cu jumătate de gură. — Adică cum? Te rog, explică-te, l-am somat. Ce ți-a trebuit toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dinu murise cu plămânii plini de noroi era un semn clar de slăbiciune. Îmi venea să-i strig: „Idiotule, ce-ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule”. Dinu avea și el vina lui în ce se întâmplase. Prin moliciunea lui mă îndemnase mereu să-l tiranizez. Era ca o pastă moale care te provoca să-ți înfigi degetele în ea. Dar gândul că și cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
numai că erai prea ocupat dînd atenție „lucrurilor importante“, haha. ți-aduci aminte de ciudatul de la spelunca din deșert? Am Împușcat un vecin pentru că punea muzică proastă. — Tu erai? — Dar bodyguardul ăla mătăhălos din stînga scenei, din Wintry City? — Și nenorocitul ăla tot tu erai? — Ochelari de soare, armă și mușchi, ținuta mea favorită. Am mai fost și proiecționistul și alți cîțiva tipi pe care fie i-ai uitat, fie nici nu i-ai băgat În seamă. Nu trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
petrecut cu câteva luni înainte. Lui i-ați dat șaisprezece ani condamnare și mie mi-ați dat pe viață, mi-ați cerut pedeapsă maximă“. Și omu’ mi-a zis... zice: „Ăla e un handicapat, la tine aveam pretenții“. Sunteți un nenorocit? Am nenorocit și pe alții, o grămadă: familia mea, familia victimei, familia soției. Băiețelul meu știe că eu sunt mort într-un accident de circulație. Și de asta și eu am avut o strângere de inimă la venirea la interviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
turiști, din ăia de merg pe jos cu rucsacuri, că i-a prins în spate la crâșmă, la «Patru măgari». Doamne, să-i putrezească oasele la ocnă.“ „Dacă ar fi după noi, am da niște bani să meargă până la omorârea nenorocitului pe pușcărie, că ne-a omorât inimile.“ Atunci, mama lui Felix a făcut șoc nervos. După ceva ani a plecat în Spania cu soțul. Tatăl lui Constantin a murit de inimă rea, iar mama vitregă, o boarfă, a rămas. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Când mănânc sau apăs pe gingie. Asta e a doua care-mi iese. mintea N-am mintea educată cum aș fi vrut eu. Cred că aș fi putut să fiu mai mult decât sunt acuma. Acum nu sunt decât un nenorocit, un criminal. Cineva din cadre, care ne supraveghează m-a șocat: Bă crezi că mă sperii? Eu i-am spus că dacă vrea să se sperie, să se ducă la Grădina Zoologică, eu nu vreau decât să raportez o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cufundă mai tare În tăcere, cu atît mă aprind mai rău. — Tu chiar crezi, cu mîna pe inimă, că vreau ca trei sute de oameni pe care nu-i cunosc să vină la nunta mea? Îi strig. Îți Închipui că voiam nenorocitul ăla de biban de mare chilian În meniu sau ororile alea de funde albe uriașe legate de speteaza scaunelor? — Păi, de ce n-ai spus nimic dacă nu ți-a convenit? Ai avut, slavă cerului, destul timp. — Din cauză că n-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă găsește vorbind cu Fran și Marcus și mă trage deoparte. Presupun că nu se face să ne furișăm de la propria noastră nuntă, nu? Decît dacă nu cumva vrei să fii dezmoștenit. — La naiba. Hai să mergem și să găsim nenorocitul ăla de Întrerupător și să stingem tot. Vreau să mergem sus. — Calmează-te, calmează-te, Îi șoptesc eu la ureche. Avem toată viața Înainte pentru așa ceva. Stăm și zîmbim unul la celălalt ca doi nebuni, nevenindu-ne să credem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de seamă În brațe pe Tom, În vreme ce se minunează de perfecțiunea trăsăturilor lui. — Cum te simți? Sally pune un buchet mare de lalele pe pervazul ferestrei, fără să-și dea seama că se vor ofili Într-un ceas, căci În nenorocitul ăsta de spital s-a dat căldura pînă la trei sute de grade, deși sîntem În miezul lui august și mori de cald afară. Nici unul din radiatoare (instalate, pesemne, pe vremea reginei Victoria) nu poate fi oprit, după cum nici ferestrele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
drumul mănăstirilor până când ziua Marii Sărbători m-a prins adăstând la umbra bisericii din Aquileia, înrudită cu cea din Alexandria. Am străbătut căi înfricoșătoare fără să pățesc mare lucru. După care, odată ajuns la bărcile din Meduna, o mână de nenorociți care voiau restul de mâncare din desaga mea m-au atacat și m-au doborât la pământ. M-am izbit cu capul de o piatră și mi-am pierdut cunoștința. Doi țărani din acest sat sărman m-au ridicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În cap. Dar trebuiau să mai vorbească, măcar o dată. Totul putea să se Îndrepte, și să mori chiar În ajunul Împăcării era la fel de stupid, ca și cum ai fi murit În ultima zi de război. I se mai Întâmplă asta câte unui nenorocit, dar i s-ar fi putut Întâmpla și lui. Zâmbi, căci Dumnezeu n-ar fi permis ca lucrurile să se sfârșească astfel. Emma se va Întoarce la mine, singurătatea asta dureroasă va lua sfârșit, iar eu o voi smulge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]