9,631 matches
-
voracitatea oamenilor pentru sufletele necăjiților! Câtă pervertire! Și când te gândești că mai vezi și mai auzi, pe ici, pe colo, și pe câte unul aiurit, caraghios și condus doar de utopii, care tot face el zarvă mare, răspândind idei nenumărate despre o lume mai bună! Numai prostii, nu se poate înfăptui deloc așa ceva, m-am convins bine de asta! Dacă teoria evoluționistă a lui Charles Darwin chiar este corectă, atunci cu siguranță că ea are două fațete: așa cum maimuțele tind
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa, ca mine), asta ca să poată să își conducă întreaga viață exact așa cum trebuie, și nicidecum la bătrânețe, atunci când, oricum, nu mai poate decât să își constate amărât greșelile vieții, și atâta tot doar. Și astfel, trecându-mi toate aceste nenumărate gânduri prin mintea mea agitată, mi-am zis în cele din urmă: „Hotărât lucru: eu vreau și trebuie să fac neapărat parte din prima categorie, și numai din prima! Asta, căci îmi propun să merg drept înainte și total neabătut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
șeful O.J.T. (organizația județeană de turism), așa se numea atunci și mai apoi directorul primei agenții private de turism din Tulcea. Am lucrat Împreună În turism, o perioadă. Am cunoscut splendoarea sălbăticiei Deltei Dunării, habitatul aproape unicat, Însoțind de nenumărate ori turiștii străini și români și, mai ales, delegațiile care veneau din toată țara. În acea perioadă am reușit să vizitez; Grecia, Turcia, Zaporoje, Izmail (vecinii noștri ). Iubeam și eram iubită cu o pasiune așa cum numai În romane citisem. O
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și dor, te cheamă, te ademenesc! Doamne! Totul cântă, inima visează iubire. Ce păcat că iubita nu este lângă mine! Bucuria ar fi fost mult mai mare În doi. Ce păcat!? Câte măști poate purta un om Într-o viață? Nenumărate. N-a fost cea mai potrivită, mereu? Îmi pare rău, nu e vina mea, regizorul este cel care a inventat piesa. Eu am dat tot ce-am putut. Pot fi genial, dacă piesa e bună. Dați-mi o piesă bună
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
m-a împietrit! Mi-a sfâșiat sufletul și faptul că am putut să fiu atât de naivă, să cred în vorbele mieroase pe care Olga mi le adresa de fiecare dată cu o dezinvoltură dezarmantă. - Eu te-am avertizat în nenumărate rânduri, dar tu te-ai condus numai după inimă. - Alex, dragule, pentru noi începe acum o viață de coșmar. Până nu ne vom găsi copilul, nu mai suntem oameni. Nu mai putem fi noi. Cine știe ce ne mai așteaptă!? - Mai întâi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mângâie continuu pe Vișinel, dar ochii nu se dezlipiră o clipă de chipul lui Mihăiță, întrebându-se în sinea ei: o fi acesta băiatul meu adevărat? Mihăiță trăia la rândul său o dramă ce avea să i năpădească sufletul cu nenumărate întrebări al căror răspuns nu avea de unde să le ia, cel puțin deocamdată. * Ina mai încercă să aducă vorba că s-ar cuveni să mai chibzuiască cu toții, să mai discute, să găsească o soluție prin care s-ar putea rezolva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
icoană vie, la care se închina în toate ceasurile ei de tihnă sau de trudă. Uneori o mai încerca îndoiala că Vișinel, ajuns în alt mediu, o va părăsi, dar acesta, ori de câte o reîntâlnea, reîmprospăta jurământul făcut cu nenumărate sărutări înflăcărate. Atunci inima Voicăi se reașeza pe locul ei, dar nu înceta să aibă un puls accelerat ca după o alergare îndelungată. Ce își mai putea dori? Era o fată fericită! * Duminică de aprilie. Soarele e atât de palid
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de treabă și am învățat repede să conduc. Hotărârea sa a fost de neclintit, adică, nu mai aveam voie să mă apropii de vreun utilaj staționat sau în mișcare. Coca, balaoacheșul concubin, Lala și cu mine am fost împreună de nenumărate ori la pescuit, mai ales în zilele de după diluviu când apa era mare și tulbure, permițând mrenelor să urce în amonte în bancuri ce se localizau la coturi, meandre, holboane, hătii sau șipote. Fiecare prindea mrene cu zecile, utilizând nadă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de grupă: Weber din Tășnad, Chivu din Craiova și Caba din Oradea, fruntașii AGiști: Ardeleanu din București, Tătărușanu din Pașcani și Stelea din Pitești, pușcașii mitraliori: Rădășanu, Hampu și Mititiuc, soldații: Fiodor Florian, Ghereben Viorel, Stoian, Ghinici Laiu, Andarcău, ș.a. Nenumărate practici absurde și dezumanizante sau moștenit în armată din leat în leat: încheiatul copcii de la veston de către superiori cu tot cu pielea gâtului, dezechiparea, înainte de culcare și stingere, cît ardea un chibrit, curățarea sectorului la WC cu periuța de dinți personală, efectuarea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cineva. Vizita lui Teofil, colegul de bancă și prietenul meu cel mai bun, fu cu mare greutate Îngăduită de mama, care, de altfel, nu permitea nimănui să mă vadă (mulți colegi și profesori de-ai mei, ca de altfel și nenumărați oameni de pe la tot felul de ziare și reviste ori televiziuni au trebuit să facă Întoarsă cale, furioși sau dezamăgiți de modul cum au fost Întâmpinați). Bunul meu prieten, după ce mă privi un timp mut, cu o figură tristă, plină de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mă mai gândesc, că mi-am impus să uit, strania Întâmplare pe care am trăit-o cu ceva timp În urmă, prin vară, Îmi revine obsesiv În minte, provocându-mi uneori adevărate coșmaruri. Mă visez Înconjurat de cuvinte, de nenumărate cuvinte palpabile, care se suprapun la nesfârșit peste mine, peste gura mea, ca o mâzgă uscată și tăioasă, cu litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se rupse cu pârâituri. A căzut speriat și rușinat În același timp. Băieții se țineau de burtă, Într-o zarvă totală. Se ridică și rămase nemișcat, cu bărbia tremurândă și cu obrajii Îmbujorați. Pe mâini și pe față Îi apărură nenumărate umflături roșii, semn că se urzicase rău În cădere. Lacrimile Îi brăzdau fața, dar el continua să stea nemișcat, cu pumnii strânși și cu un sentiment de vină și de rușine contopite pe chip. Se Întâmplă, Însă, ceva uimitor pentru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o clădire veche, din cărămidă roșie, undeva spre Mahalaua Cărbunarilor, și, pentru rarele lui apariții printre oameni, i s-ar fi putut spune, cu ușurință, „Călugărul”. Cel mai mult iubea să se trezească dimineața Învăluit de mireasma puternică a trandafirilor nenumărați și multicolori, care erau pretutindeni În cameră. Drogul parfumului lor Îl Înnebunea. Respira intens și profund, umplându-și coșul pieptului din ce În ce mai tare, până când simțurile i se pierdeau deplin În nebuloasa ființei, În zone abisale, de o puritate doar de el
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dat vestea concedierii În felul său foarte original, privindu-mă cu spatele, În timp ce mâinile sale, cu palmele Împreunate deasupra feselor mari, mișcau din degetele agitate continuu, ca niște viermișori colcăitori. Fără a se explica prea mult, a motivat că erau nenumărate inexactități În munca mea, că aveam un comportament necorespunzător (a apăsat cât a putut pe cuvântul acesta), că primisem destule avertismente. A crezut că mă va incendia cu știrea asta, că Îmi va da ultima lovitură, că... dar când a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În hol, primită În dar de la Nina. Nina - Nineta/ Nina - Trotineta. Nina... Bunăciunea. Avea implanturi de silicoane În sâni și un funduleț bombat de la natură (de la Mama Natură). Un funduleț care, spunea ea, i-a adus, de-a lungul vremii, nenumărați tâmpiți la picioare. Cu banii lor cu tot. Doar că, mai spunea Întru măgulirea mea, acum a devenit dezinteresată material și că doar pe mine mă mai iubește și că numai cu mine vrea. Trebuie să vă mai spun că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În picior, am ajuns În dreptul blocului, trezind toți câinii comunitari din preajmă și stelele adormite deasupra noastră. A doua zi când s-a deșteptat (mult după orele 12), Melanie (așa s-a recomandat) s-a uitat prin cameră Îndelung, la nenumăratele rafturi cu cărți, apoi la mine, măsurându-mă cu o privire albastră de sus până jos, fără a scoate un cuvânt. A zăbovit câteva clipe asupra piciorului meu (oricât m-aș strădui să-mi ascund infirmitatea, proteza - dintre cele mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat, cu părul viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că-n urările mele o comparam când cu o căprioară gingașă, când cu o blândă felină, când cu o turturică sidefie. Hei, profu (așa-i plăcea să-mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a dreptul tâmpit: Doamne, ce senzație aiurea parcă mi-au fătat șapte mâțe-n gură! Stors de puteri și cu părul răvășit, mi-am Împins fața descompusă spre baie. Gânduri nenumărate Îmi strângeau capul Într-un cerc de foc. Doream să fiu cu cineva. Să-i vorbesc. Să mă eliberez de toți demonii. De toate spaimele trecutului. Trebuia să ies undeva. Oriunde. Eram izolat de câteva zile. Locuiam singur, nu aveam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unsprezece ani și nimerisem nu mai știu din ce cauză sub copitele celor patru cai ai trăsurii unchiului Victor. Mama era să moară atunci de inimă rea. Eu zăcusem aproape două săptămâni imobilizat la pat, Într-o stare febrilă, cu nenumărate leziuni și cucuie). Lola stătea la o măsuță izolată, chiar În fața mea. Mă privea insistent, În maniera prostituatelor. M-am așezat la masa ei și am Început să-i vorbesc (fusesem avertizat doar) direct, fără menajamente, ca și cum aș fi cunoscut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
meritat pe deplin. Își dădea seama că în sufletul lui dragostea pentru Ina era una plină de lumini. Numai sobrietatea acesteia îl ținuse oarecum la distanță, poate de un singur pas. Ori de câte ori se gândea la ea, în sufletul său înfloreau nenumărate nădejdi. Ina intuia frământările lui Alex și aprecia cavalerismul lui modul în care o trata, care nu depășea niciodată normele decenței. Mai multe zile la rând, când Alex ajungea acasă, deși era frânt de oboseală, răsturna clepsidra luată dintr-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ai feri, de un avocat nu te poți ascunde, răspunse Alex bucuros că Jan îi ridicase, cum se spune, mingea la plasă. - Uite, Jane, continuă el, m-am hotărât să mă căsătoresc. În încăpere se așternu o tăcere purtătoare de nenumărate înțelesuri. După un timp, Jan îl privi într-un anumit fel de parcă ar fi vrut să ridice cortina care acoperise atât decorul cât și actorul aflat în scenă în primul plan, dar nu se putu stăpâni să nu strecoare o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
datorie, a pasiunii de rațiune, al corpului de spirit, al egoismului de dragostea față de aproape, ca să ne servim, așadar, de expresii care aparțin limbajului comun dar care, În același timp, conțin un profund sens filosofic. De aici și interzicerea, În funcție de nenumărate reguli, a tot ceea ce constituie un exces, un abuz sau un dezechilibru, fie el provenit din existența fizică, ca o condiție a activității și a elevației spirituale. Tot de aici și datoria fiecăruia de a alege, În viață, sarcina care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
inutil, de a corupe un Stat non-pozitiv, chiar dacă nu s-a introduce fictiv această pozitivitate În ipoteza unui Stat fictivă Dreptul, atâta cât el devine pozitiv, este supus unui proces lent, În care pozitivitatea sa se manifestă prin grade (Ă) nenumărate, și, adesea, În opoziție directă Între ele”. Sistemul de organizări juridice, devenit preponderent față de altele, este sistemul juridic ce are cel mai Înalt grad de pozitivitate. Acesta dobândește cu adevărat, caracterele Statului, subliniază filosoful neokantian. Statul are, În același timp
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Îndurare pasivă, supunere forțată sau absență a opunerii”. Toate guvernele au mizat pe această ambiguă „voință populară”. Giorgio del Vecchio recunoaște că: „Formarea și transformarea puterii politice reprezintă o fenomenologie foarte complicată, În care noi putem observa grade și forme nenumărate, fie consimțământ activ sau pasiv, fie rezistență și luptă. Într-un sens riguros științific, noi putem numai să spunem că, În orice societate umană există, mai mult sau mai puțin definit, o anumită putere, care reprezintă voința socială cea mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
părea a fi neatins. Jurnalul se afla la locul unde ea îl pusese în mare grabă. Nu putea totuși să-și ierte neglijența. Se bucură că Alex nu dăduse peste însemnările ei de suflet, dar mai era încă îndoită de nenumărate temeri. Aștepta să citească pe chipul lui Alex dacă presupunerile ei au vreun temei. Ținea să primească confirmarea, măcar printr-un semn oarecare, dacă el a ajuns sau nu să răsfoiască paginile acelea. Suspiciunea ei începea cu dacă... Dacă totuși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]