2,109 matches
-
a găsi o cale să traverseze un firicel de apă. Până la urmă, insecta se cățără pe un fir subțire de iarbă pe care briza îl apleca peste cursul minuscul și se lăsă să cadă de cealaltă parte. Își continuă drumul: neobosita ei explorare în căutare de hrană. — Și la întoarcere...? o întrebă el cu voce joasă. Cum o să te descurci dacă vântul nu te mai ajută să apleci firul de iarbă? Sau îți închipui că ai reuși de una singură? Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Sudoarea - chiar și așa nemișcat cum stătea - îi țâșnea încet prin toți porii, îi picura din vârful nasului și din sprâncene, se oprea în colțurile gurii și lupta să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele verzi - se zbenguiau pe pielicelele de maimuță sau înotau cu disperare în grăsimea neagră și sleită. Înăuntru, cineva pusese o cumbia la patefon și suportă netulburat hărmălaia stridentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
victimă a unuia dintre cei o mie de milioane de țânțari anofeli care zburătăceau prin Amazonia, ca să fie apoi devorat de jaguari și de furnici și să treacă astfel să facă parte din selvă; o selvă care era o mașinărie neobosită de creație și distrugere și unde nimeni nu era la adăpost de predatorul său. Aveau dreptate yubani-i să reducă lumea la Taré și Intié, pentru că, în junglă, totul se limitează la a mânca și a fi mâncat, la a juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
realitate 1 Se trezi brusc, scuturat de un frison. Cearceafuri jilave, o (altă) durere de cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs. Încercă să se ridice din pat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
respingător. Acesta era cuvântul care descria cel mai bine ceea ce auzea. Respingător. Stătea lângă el, pe bordură, cu jobenul în mâna stângă (ți l-aș îndesa pe gât, Magicianule!), arăta jalnic în treningul galben - ce oroare! -, însă ochii îl pironeau neobosiți, ardeau, îi incendiau retina, ochii explodau, săreau din orbite și se prelingeau către bărbie, îi închise din reflex. Când îi redeschise, Magicianul nu mai era. Oftă... - În loc să te lamentezi și să îți imaginezi că i-o tragi Luciei pe la spate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vezi în mintea ta. Acolo a murit și taximetristul care te-a stropit. Te-ai gândit ah, ce-aș vrea să te văd mort, erai nervos, și gata. A intrat într-un pom. S-a dus. Mintea este un motor neobosit, Scriitorule. Rotițele se învârtesc, uneori cu viteză mare, alteori cu viteză mai mică, dar nu se opresc niciodată. Ziarul pe care l-ai ținut în mână există? Normal, nu. În lumea reală. Dar în lumea fantasmagorică a creierul tău totul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
In cimitir vântul mângâia ierburile și frunzele copacilor înalți, care cu foșnetul lor cânta în șoaptă povestea celor adormiți de aici. Păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde la adierea vântului, fluturi mângâindu-le... gâze căutându-și neobosite floarea favorită... Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând tovărășie celor morți. Acolo, sub piatră... acolo își doarme somnul veșniciei și Vasilica... In genunchi, cu mâinile pe mormânt, Iorgu se ruga... -Fata, Fata!.. Tie, care m-ai ocrotit o viață
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras la mașină de neobositul Janet. Pur și simplu nu putea să stea În loc. Tot timpul făcea ceva cu mâinile - ba Îi tăia mamei zarzavatul pentru ciorbiță, ba cosea la mașină, ba repara un pantof stricat, ba forma precipitat un număr de telefon, ca să discute
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care lega articolele În dosare, Într-un fel de arhivă În care nu căuta nimeni niciodată. BĂteam cât era ziua de lungă străzile gri, enigmatice ale Bucureștiului, tânjind după alb, sperând Într-o zăpadă cu troiene care să oprească fojgăiala neobosită și să lumineze fețele gri-umede ale blocurilor. În weekenduri zăceam În fața hârtiei, căutând zadarnic În pagina albă un punct negru care să-mi lege ițele Încurcate Într-un nou fir al Ariadnei. Stăteam așa ore În șir, Într-o stare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
garaj, de prosoape de șters vasele sau de huse pentru spătarele de automobil ; orice obiect, cât de mic, din casă sau din garaj beneficia de o husă sau măcar de un săculeț de voiaj croit și tras la mașină de neobositul Janet. Pur și simplu nu putea să stea în loc. Tot timpul făcea ceva cu mâinile - ba îi tăia mamei zarzavatul pentru ciorbiță, ba cosea la mașină, ba repara un pantof stricat, ba forma precipitat un număr de telefon, ca să discute
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care lega articolele în dosare, într-un fel de arhivă în care nu căuta nimeni niciodată. Băteam cât era ziua de lungă străzile gri, enigmatice ale Bucureștiului, tânjind după alb, sperând într-o zăpadă cu troiene care să oprească fojgăiala neobosită și să lumineze fețele gri-umede ale blocurilor. În weekenduri zăceam în fața hârtiei, căutând zadarnic în pagina albă un punct negru care să-mi lege ițele încurcate într-un nou fir al Ariadnei. Stăteam așa ore în șir, într-o stare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o tulbura. Inodoră, incoloră, fără gust; așa trebuia să ajungă iar la robinet apa; microscopicii Înecați influențau analizele; În laborator, leșuri invizibile erau puse În evidență de aparatură diabolică; bacterii selecționate cu grijă aveau să le vină de hac, purificînd neobosite lichidul. Un Thomas mai conștient s-ar fi gîndit la asta, poate o și făcuse, În cîteva rînduri, În vreme ce se ștergea, după duș, c-un prosop aspru, numai aspru, reactiva circulația. Dar mintea nu zăbovea prea mult la amănunte colaterale
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se dovedea tot mai amabilă, mai drăgăstoasă, numai miere ce se scurgea, nevăzută, peste Thomas, năclăindu-l. Efectul era contrar, Thomas, trecut prin atîtea paturi, aștepta doar momentul potrivit pentru a scăpa definitiv, fiindcă s-ar fi putut ca Ingrid, neobosită, cum se dovedea, să Îl prindă de tot. C-un lanț viu. Un copil Încolăcindu-i lui Thomas brațele pe după gît, sufocîndu-l aproape. CÎt să l mai astîmpere, luîndu-i o parte din aer. Omorîndu-l, aproape, pe nestatornic. De așa ceva se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi în stare vreodată să le depășim. Drumul nostru ne-a apărut în adevărata sa lumină, lent, ezitant, intermitent. Ceea ce am visat, acest chip botezat înconjurat de o aureolă, cu siguranță nu este al nostru. Acest soldat îndârjit și curat, neobosit și mereu disponibil; acest contemplativ pus pe fapte, participant la bătăliile cele mai aprige, ce-și păstrează indispensabila distanță mistică; acest făcător de pace capabil să înfrunte fără ranchiună conflictele lumii; acest creștin deschis oricărei noutăți și cu totul înrădăcinat
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
școli de gîndire reiterează aceeași idee. Mulțimile strigă de mii de ori aceeași lozincă. E o manieră de a-și recunoaște continuitatea, apartenența la un grup. E un mod de a se proteja împotriva unei separări mereu posibile. Reiterarea încăpățînată, neobosită pe care o observăm la adulți se remarcă și la copii, dar multiplicată de sute de ori: "... copilul, scrie Freud, nu obosește să repete și să reproducă evenimentele, înverșunîndu-se să obțină o identitate perfectă a tuturor repetițiilor și reproducerilor unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dure de limbi străine și examen de stat, curs absolvit de sute de români care vor înlocui, cu brio, pe absolvenții facultăților de relații internaționale de la Moscova, Leningrad și Kiev, deci din țara lui big brother de la Răsărit. Cu aceeași neobosită abnegație, domnul Anghel se afirmă curând și în diplomație, fiind promovat printre primii dintre noii veniți, ca director al Direcției Consulare, consilier diplomatic în Direcția Juridică și a Tratatelor, Însărcinat cu afaceri a.i. în Cipru, cu gradul de ministru-consilier și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
dintre care i-am aminti aici pe martirul Pavel Florensky (consacrat matematicilor superioare), Vladimir Lossky (cu licență și doctorat în filozofie) sau Hans Urs von Balthasar (cu diplomă în germanistică). Sunt personalități care prin conduita vieții, cultura inimii și instruirea neobosită a minții au avut darul împrospătării conștiinței teologice a Bisericii; sunt autori deveniți astăzi clasici tocmai pentru că, la timpul potrivit, au avut curajul de-a pune acele întrebări fundamentale cu privire la natura și vocația teologiei creștine. Nu trebuie uitați nici cei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Mai mult chiar, întrezărim în spatele acestei reveniri la poezia „faptelor de viață” o reacție față de închiderea versului în propria sa solitudine și de celebrarea neobosită a cuvântului ca logos. Pe bună dreptate s-a vorbit despre o dublă polemică (indirectă) purtată de autor în aceste pagini: pe de o parte, împotriva retoricii tradiționale a poeziei românești (tributară unei serii inepuizabile de poncife și efuziuni pășuniste
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Încrezător pînă la inocență În puterea talentului. Paul Zarifopol Îl prezintă În acest sens: „un scriitor de bunăvoință. Un prea zelos umplutor de cadre [... ] A scris de toate, cu o fertilitate inocentă, nepăsătoare^... ], masă literară ieșită dintr-o ușoară și neobosită bunăvoință” (Revista Fundațiilor Regale, nr. 5, 1936) - și criticul mizantrop nu greșește prea mult. Numai că inocența, bunăvoința, spontaneitatea se bizuie la Bolintineanu pe instinctul său liric. Disprețuiește regulile În artă („A strînge arta-n reguli credea că-i o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o retorică virtuoasă. Obiectul liric iese la Bolintineanu din această disponibilitate nemărginită a spiritului său poetic. Apoi obiectul Începe să aibă propriile exigențe, sfîrșind prin a le impune spiritul creator. Putem spune, atunci, că poezia, apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, Întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un apus de soare, poetul arată aceeași fervoare. O neprihănită voioșie trece prin poemele lui Bolintineanu, pline, totuși, de atîtea fapte sîngeroase. Judecata morală nu Împiedică Însă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
curat! Ș-a zilei mii de glasuri, ș-a nopții mii de șoapte, Îl proclamează-n fală a lumii Împărat! SÎnt urme prețioase, sînt scumpe suvenire, Ce-n suflet tipărite, ca el au nemurire! Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirei vărsînd a iernii gheață; Lumina lor iubită lucește lin În viață Precum un soare dulce În veci neasfințit! Așa nu te vei stinge din minte-mi niciodată, O! suvenir puternic de dragoste-nfocată! O! timp ferice-n
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubirea ca pasiune, mai precis: o pasiune nefericită. Nefericirea este, fără paradox, condiția de existență și fericire a Îndrăgostitului. Toți interpreții lui Conachi vorbesc de puterea poetului de a inventa nenorociri, cu alte cuvinte: puterea lui de a se preface, neobosita lui impostură. Faptul este de ordinul evidenței. Insă cine trăiește mult timp În impostură are toate șansele să fie luat drept ceea ce vrea să fie. În cazul lui Conachi: un om atins de o maladie incurabilă, un suflet chinuit care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
auzise și nu spusese destul. Purta în nenumăratele buzunare ale vestei de motociclist notițele doldora de sudalme. Era tot ce luase cu el din camera în care nu știa cum să se mai întoarcă. Urcarea celor trei etaje, cu paznicii neobosiți la fiece cat, i se părea o povară imposibil de dus. Lumea, în întregul ei, e mai ușor de înfruntat decât unul sau altul dintre locuitorii ei. Înjurătura pătrunde în miez, apără lucrul în sine. Înserarea se înstăpânea, treaptă cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ședea mai rezervat, gata parcă oricând a da un verdict în spiritul justiției și care luase apărarea lui Ioanide, era prea bine cunoscut lui Pomponescu. Avea un număr infinit de frați, surori, nepoți și nepoate, pentru care intervenea, solidar și neobosit, cu cele mai meschine solicitări. De aceea Pomponescu își manifestă ciuda pe inadvertența lui Ioanide, punîndu-i o întrebare echivocă: - Ce vezi în ceai, domnule Ioanide? - Transparențe! răspunse acesta cu un zâmbet chinezesc. - Ioanide e poet! exclamă Suflețel săltând pe scaun
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-mi aparține exclusiv mie. Mă simt îndatorat multor oameni pentru contribuția lor. Primul dintre aceștia este Matthew Kohut, extraordinarul meu asistent care m-a ajutat cu idei și sugestii de mare valoare, dar și cu numeroase informații. S-a dovedit neobosit și imaginativ în strădaniile sale. Înainte de a-și începe studiile postuniversitare, Alexandra Scacco a jucat acest rol cu o inteligență și o forță egale, și multe dintre sugestiile ei se reflectă acum în carte. Neil Rosendorf, predecesorul ei, nu a
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]