1,301 matches
-
deosebită în istoria Rusiei. Clădirea sa a servit inclusiv ca sediu central al lui Lenin și al bolșevicilor în timpul Revoluției din 1917. Finalizarea catedralei a avut loc sub conducerea arhitectului Vasili Stassov în 1835; interiorul este decorat într-un stil neoclasic. În 20 aprilie 1922 regimul bolșevic decretase confiscarea tuturor proprietăților bisericești. Hotărârea de închidere a catedralei Smolnîi a fost luată de autoritățile bolșevice în 1923, dar a fost pusă în aplicare opt ani mai târziu, în 1931. Cu toate acestea
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
(n. 22 martie 1728 - d. 29 iunie 1779) a fost un pictor german din Boemia, care a lucrat la Romă, la Madrid și în Saxonia și a devenit unul dintre precursorii picturii neoclasice. Mengs s-a născut în anul 1728 în orașul Uști nad Labem (în ) din Boemia, ca fiu al lui , un pictor danez care s-a stabilit ulterior la Dresda. În 1741 tatăl lui Mengs l-a luat de la Dresda la
Anton Raphael Mengs () [Corola-website/Science/336228_a_337557]
-
perspectivă de multe ori pierdută în picturile sale mai mari. Apropierea lui față de Johann Joachim Winckelmann i-a consolidat importanță istorică. Mengs a împărtășit entuziasmul lui Winckelmann pentru antichitatea clasică și a lucrat pentru a stabili poziția dominantă a picturii neoclasice. În același timp, cu toate acestea, influența barocului român a rămas puternică în opera să, în special în picturile religioase. El s-a închipuit ca fiind primul pictor neoclasic, în timp ce, în fapt, el ar putea fi ultima licărire a artei
Anton Raphael Mengs () [Corola-website/Science/336228_a_337557]
-
clasică și a lucrat pentru a stabili poziția dominantă a picturii neoclasice. În același timp, cu toate acestea, influența barocului român a rămas puternică în opera să, în special în picturile religioase. El s-a închipuit ca fiind primul pictor neoclasic, în timp ce, în fapt, el ar putea fi ultima licărire a artei baroce. Rudolf Wittkower a scris: „În ultima analiza, el este la fel de mult un sfârșit că și un început”. În "Winckelmann und sein Jahrhundert", Goethe a regretat faptul că „o
Anton Raphael Mengs () [Corola-website/Science/336228_a_337557]
-
castelul Karlsberg. În anul 1779 își mută rezidența acolo. Pe 28 iulie 1793 castelul este distrus de trupele revoluției franceze. Johann Christian Mannlich a fost constructorul principal al ducelui de Zweibrücken și arhitectul șef al proiectului Karlsberg. Proiectele sale în neoclasic se numără printre primele cladiri în acest stil din Germania. În castelul Karlsberg s-a născut în anul 1787 generalul bavarez și ministrul de război grec Heinrich Christian von Schmaltz. După izbucnirea Revoluției franceze și de asemenea începutul războiului de
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
exprimată pe scurt: „Drăguță, dă un pol țiganului”. De mult nu mi se mai spusese țigan; în schimb, putea să mi se dea polul drept compensație...” Această primă suită pentru orchestră este considerată a fi o scriitură ce îmbină stilul neoclasic cu cel neobaroc. Însă climaxul acestei îmbinări de stiluri, îl atinge următoarea suită, "Suita pentru orchestră nr.2 op. 20". Numărul de instrumente propus de autor pentru prima parte este de 64 de coarde, fără contrabas și un timpan. Partea
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
2012, urmașilor lui Gotthilf li s-a restituit o pictură de Waldmüller, care ajunsese la Muzeul din Oldenburg. Lui Gotthilf i se mai datorează clădiri de bănci la Budapesta, București - Bancă de Credit Român pe strada Stavropoleos 6-8, în stil neoclasic cu elemente secesioniste (împreună cu Oskar Maugsch, 1911-1913)și Sarajevo, Zentralhotel din Baden lîngă Viena, sediul Primăriei din Hodonín, Moravia etc
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
și importanță, dar cu toate acestea continuă să reprezinte un spațiu multicultural și un punct de comunicare, precum și un nod central de transport pentru mii de persoane pe tot parcursul zilei. Două dintre cele mai recunoscute clădiri sunt vechile hoteluri neoclasice din zonă: "Bagkeion" și "Megas Alexandros", situate unul lângă altul, de fiecare parte a străzii Athinas. Sculptura Pentakiklon (Cele Cinci Inele) are propria poveste: amplasată în piață în 2001, ea nu a funcționat pe deplin până în perioada Crăciunului din 2008
Piața Omonia () [Corola-website/Science/336890_a_338219]
-
popular loc de întâlnire din centrul orașului. Syntagma include, de asemenea, două zone verzi în nord și în sud, unde sunt plantați copaci, în timp ce în centrul pieței se află o fântână arteziană mare construită la mijlocul secolului al XIX-lea. Clădirea neoclasică a Vechiului Palat Regal, care adăpostește Parlamentul Grec din 1934, se află vizavi de Bulevardul Amalia, la est, și este înconjurată de vastele Grădini Naționale, care sunt deschise publicului; Parlamentul nu este deschis pentru public, nici măcar în perioada vacanței parlamentare
Piața Syntagma () [Corola-website/Science/336891_a_338220]
-
luptă realiste. Alte lucrări importante includ "Buoi al carro"(1870, Pinacoteca di Brera) și "Ritratto della cugina Argia" (1861, Galleria d´Arte Moderna, Florența). A pictat câteva capace de cutii pentru trabucuri. Colacicchi îl numește "pictorul cel mai clasic" printre neoclasicii și romanticii secolului al 19-lea din Italia. Pe tot parcursul vieții a fost împotriva impresionismului și postimpresionismului. În 1891 a scris o polemică împotriva pointilismului.
Giovanni Fattori () [Corola-website/Science/337219_a_338548]
-
în ceea ce a fost numit inițial stilul Mucha, dar a devenit cunoscut sub numele de Art Nouveau (expresie franceză pentru „artă nouă”). Lucrările artistice ale lui Mucha prezintă frecvent femei tinere și frumoase, cu costumații vaporoase într-un vag stil Neoclasic, înconjurate de multe ori de flori luxuriante care uneori formează halouri în spatele capului lor. În contrast cu contemporane poster de decizie a folosit culori pastelate. Stilul lui Mucha a dobândit o celebritate internațională cu prilejul Expoziției Universale de la Paris din 1900, despre
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
ele vor fi desființate ulterior). Proiectul ce viza clădirea a fost realizat de arhitectul Victor G. Stephănescu și a fost demarat în 1932. Corpul nou de clădire, așa cum se înfățișează și astăzi, are o fațadă monumentală, concepută într-o manieră neoclasică modernă, dominată de porticul format din șase coloane de mari dimensiuni. Au fost modernizate și sistemele de sonorizare din stații. În 1932, la Gara de Nord, s-a montat un amplificator (de 200 w) și șase difuzoare; până în 1938, acestea s-au
Gara de Nord, la un pas să fie demolată de Nicolae Ceaușescu by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105021_a_106313]
-
lumii, pe baza sugestiilor primite de la utilizatorii site-ului. 1. Palatul Parlamentului Pe primul loc este plasat Palatul Parlamentului din România, descris drept cea mai mare și mai costisitoare clădire administrativă civilă din lume. Construit în anii 1980, în stil neoclasic, clădirea are 12 etaje (plus alte 8 niveluri subterane), aproximativ 3000 de camere și ocupă o suprafață de 330.000 de metri pătrați. Conform autorului articolului, costul construcției s-ar fi ridicat la suma colosală de 3,3 miliarde de
Palatul Parlamentului, pe lista celor „7 minuni arhitectonice necunoscute” () [Corola-website/Journalistic/105168_a_106460]
-
Bach care pun sub lumină foarte clară calitățile extraordinare ale pianistului român. Considerat un „ fiu spiritual” al marelui George Enescu, Dinu Lipatti nu a fost însă doar un remarcabil pianist, ci și un înzestrat compozitor. În lucrările sale, de factură neoclasică se regăsesc deopotrivă influențe ale muzicii franceze, dar și românești. Dinu Lipatti în concert Concertul va cuprinde o selecție a compozițiilor lui Dinu Lipatti precum și o serie de fragmente din opera Oedip compusă de mentorul său, marele maestru George Enescu
Concert extraordinar de celebrare a Centenarului Dinu Lipatti la Praga by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105421_a_106713]
-
și se presupune că este vorba de o primă versiune a celebrului Apollo Musagete pictat de Mengs în Galeria de la Villa Albani în 1761-1762. Opera oferită acum ar putea fi, în consecință, o primă idee a acelui manifest al artei neoclasice, născută din colaborarea ideală a lui Winckelmann și a lui Mengs pentru cardinalul Alessandro Albani. Capul lui Apollo de Anton Raphael Mengs Să amintim și o lucrare a lui Domenico Robusti, zis Domenico Tintoretto (Venezia 1560-1635): Portretul Dogelui Giovanni Bembo
Sculpturi, picturi și argintărie la licitațiile din luna mai, la Pandolfini by Corespondență din Italia de la Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105585_a_106877]
-
a anunțat spectacolul, care este metafora ce ar caracteriza cel mai bine La Bayadere, a răspuns: „amintirea”. „O propunere total inedită a celebrei partituri clasice, La Bayadere. O trupă pregătită din punct de vedere al antrenamentului baletului clasic, transformat în neoclasic. Cu toții, de la solistă, solist, și până la ultimul personaj s-au prezentat la un nivel de prim solist, foarte bine antrenați și pregătiți. O scenografie extraordinară, o îmbinare interesantă a teatrului dans între text, muzică, actorie și plastică a corporalului. În
O aspirație către perfecțiune by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105646_a_106938]
-
abordat cu precădere se numără Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Franz Liszt, George Enescu, Maurice Ravel și Johann Sebastian Bach. Dinu Lipatti nu a fost însă doar un remarcabil pianist, ci și un înzestrat compozitor. În lucrările sale, de factură neoclasică se regăsesc deopotrivă influențe ale muzicii franceze, dar și românești. În anul 1997 a devenit postum membru al Academiei Române. Dintr-un tată violonist, care studiase cu Pablo Sarasate, și o mamă pianistă excelentă nu putea ieși decât un fiu cu
O legendă care poartă numele Dinu Lipatti by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105698_a_106990]
-
Îmi aduc aminte că eram la Rennes și ne adăpostisem de o ploaie torențială împreună cu Merce Cuningham și Nicholas Cage. Vorbeam despre tipurile de balet contemporan. Atunci mi-am dat seama că ceea ce fac eu nu e modern, ci un neoclasic. Dansul clasic era dansul modern al lui Ludovic al XIV-lea. Undeva, în timp, aceste lucruri își pierd eticheta. Clasicismul lui Miriam Răducanu se leagă cu modernismul Maiei Plisețkaia și cu teatralitatea exacerbată a Pinei Bausch. Eu n-aș spune
Claviatura timpului în viziunea lui Gigi Căciuleanu: "Când dansezi, îl iei pe Dumnezeu de un picior” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105958_a_107250]
-
mult timp un poet minor de factură romantică, la fel cu alți doi andaluzi de aceeași vârstă, Altolaguirre și Prados. A debutat cu versuri de arhitectură savantă, cultivând răceala școlii andaluze tributare lui Góngora. Primul său volum are un titlu neoclasic: Profilul aerului (1925). Sufletul său este însă profund romantic. Titlul volumului antologic din 1936, Realitatea și dorința, este definitoriu pentru întreaga lui creație poetică. De altfel, sub acest titlu unificator au apărut și numeroase volume antologice. Este cuprinsă în această
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
subiectul, respectiv Anna Karenina a lui Tolstoi, a fost pe parcursul timpului, subiect și suport pentru creații inspirate sau mai puțin inspirate, cu ștaif sau fără, sub semnături mai cunoscute sau nu... Dar Ion Tugearu a reușit să creeze un balet neoclasic curat, cu un limbaj aristocrat, cursiv, fără asperități și pauze inutile, fără repetabilități iritante pentru privitor, lin și furtunos în același timp, ca un pârâu cristalin de munte, ce prin învolburare, capătă consistența și forța unui ocean în plină furtună
Patetica: dialog aristocrat Ceaikovski - Corina Dumitrescu by Doina MOGA () [Corola-website/Journalistic/83490_a_84815]
-
pârâu cristalin de munte, ce prin învolburare, capătă consistența și forța unui ocean în plină furtună. Am văzut și admirat în Karenina lui, o partitură elegantă în care clasicul s-a desprăfuit și modernul s-a patinat, de fapt un neoclasic deja devenit clasic, cu o linie firească, logică dar și surprinzătoare și în egală măsură cu o complexă și dificilă ofertă tehnico-artistică, excelent prilej de etalare a calităților indiscutabile ale interpreților din seara la care mă refer. Și am mai
Patetica: dialog aristocrat Ceaikovski - Corina Dumitrescu by Doina MOGA () [Corola-website/Journalistic/83490_a_84815]
-
de familie, o înrudire stilistică a majorității interpreților, care, deși proveneau din trei zări ale lumii, din Portugalia, Israel și România, și deși fiecare era o personalitate distinctă, se integrau aproape toți în același mare curent modern, cu unele ecouri neoclasice. Cu o singură excepție, care ilustra o altă fațetă a dansului contemporan, asupra căreia vom reveni. Recitalul a fost inedit și prin scopul său declarat, acela de a strânge fonduri pentru dotarea cu noi pianine, pentru crearea unei videoteci și
Dance Energy by Liana Tugearu () [Corola-website/Journalistic/9824_a_11149]
-
fapt două fragmente din două spectacole, Solo with the Angels, pe muzică de Piaf și Louguy și The sleeping Buddha, pe muzică de J. S. Bach și Arnold Schönberg. Cei doi artiști portughezi au fost cei mai apropiați stilistic de neoclasic. Siluete filiforme, delicate, ei au creionat o imagine fluidă pe muzica lui Edith Piaf și una mai densă și prețios interpretată în cea de-a doua piesă. Talia Paz, o altă invitată din lumea dansului, de astă dată din Israel
Dance Energy by Liana Tugearu () [Corola-website/Journalistic/9824_a_11149]
-
lucrărilor pentru vioară de Enescu, se află în cele mai sigure perspective de finalizare optimă. Programul dirijat de Dmitrij Kitajenko a debutat cu Uvertura festivă de Jacques Ibert, o lucrare menită să celebreze 2600 de ani de la fondarea Imperiului japonez. Neoclasică, cu vizibile influențe impresioniste de tip ravelian, uvertura pare construită pe repetate valuri sonore, clădite pe flux și reflux orchestral, oferind formației franceze posibilitatea să-și etaleze suplețea și culoarea timbrală particulară a suflătorilor de lemn și alamă. Ibert nu
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
Gigă, Menuet grav, Bourée le-a imprimat un suflu mai dinamic decât se obișnuiește în aceste dansuri vechi, de epocă medieval/ Nikolai Alexeev renascentistă ce se cer mai reținute pentru respectarea stilului sever. Dar, Enescu aflându-se într-o etapă neoclasică de creație (Suita nr. 2 a scris-o între 12 august și 12 octombrie 1915), dirijorul rus i-a imprimat un ritm modern, mai vioi. Excelent mi s-a părut debutul suitei în stil fugatto (Uvertura), ca și finalul (Bourée
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]