2,353 matches
-
pe piept, ca și cum și-ar strânge și legăna cine știe ce gând drag. Ea însăși amintire, femeia dintr-un timp pierdut pare că-l va întreba ceva, pare că-i va șopti ceva, pare că-l va dojeni sau poate va zâmbi, nepăsătoare, la rându-i, la timpul care, până și în acele clipe de tihnă în jurul unui tort, se prelinge fără susur, fără cadență, fără povară. Va urmări naratorul de peste timp cum la un moment dat femeia aceea doar întoarce amuzată capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele din urmă în berărie. Mă vor fi enervat cei doi orbi. Mi se va fi părut că, după toate întâmplările acelei nopți fără amintiri, prezența lor la masa mea va însemna o insuportabilă batjocură. Felul acela brusc, dur și nepăsător al întâmplării de a-ți răvăși, iar și iar, clipele, oricum și așa răvășite în acel moment. De a trăi năuceala să nu mai știi chiar nimic despre tine, dacă mai ești, dacă doar te închipui, dacă nu cumva altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-o dimineață de demult, într-un alt timp parcă, într-o altă viață, probabil, dimineață oarecare acum, în coborâre, urcasem Bulevardul, tot pe-acolo, cu Ester la braț. Râdeam sub fulgii care în mod sigur numai pentru noi cădeau. Nepăsători și buimaci urcam pe Bulevard spre niciunde, de parcă și pe noi ne adusese chiar atunci cine știe ce rotocol de fulguire pe Pământ și îi descopeream minunile. Apoi mi-am amintit de alte și alte nopți de demult, în care, tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-un pustiu de alb. Doar fulgii, mai mult ghiciți în materialitatea lor, zburătăcesc în chenarul ferestrei. Unii parcă se opresc o clipă, mă cercetează, îmi zâmbesc, își scot și-mi arată limba, fac fel și fel de ghidușii, zănatici, nepăsători. Am încercat să deschid de câteva ori fereastra, să prind un astfel de fulg, să-l privesc în ochii lui adânci și să-l întreb ce mi s-a întâmplat, ce s-a întâmplat și cu Lumea, de s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dăm un sfat prețios Ce-ți va fi în viață de folos: Strada își are o lege a ei Nu poți să circuli pe unde vrei! Elev II Iată alții vin in cale Pe șosea citind în ziare Sunt absenți, nepăsători, Parc-ar fi cu capu-n nori. Elev IV Ce e, ce s-a întâmplat? Pentru ce ne-ați acostat? Elev V Ne-ați făcut s-avem emoții, Când stă mingea-n fața porții Ș-așteptă pe Țărălungă Dintr-un
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
șut în gol s-ajungă. Elev II Ca sa vă legitimăm, Câte un talon vă luăm, Fiindcă vă vedem adesea Tot pe drum ca citiți presa, Astfel legea o-ncălcați Puteți fi accidentați! Toți Zilnic, zilnic Citiți pe stradă Mergeți grămadă Nepăsători, Geaba, Geaba, Va claxonează, V-admonestează, Șoferii toți. Voi, voi, voi, Luați seama bine Cum se cuvine, Să circulați! Niște fete vorbărețe care altfel par istețe, lată s-au gândit acum Sa încingă taina-n drum Elev VI Ce zici
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de spaimă: mă jefuiai... mi-ai spart codul de bare. Îngrozit, am clipit o singură dată când am deschis ochii ai dispărut - un salt în timp și totul era irosit. Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii operai metafore străpungeai nepăsătoare clipele amestecai fără teamă distanțele nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate părăseai violent existențele deschizându-te peste margini, însă luminile din irișii tăi îmi aparțineau numai mie. Ți-ai desfăcut bluza...
Din ea au ???nit doi bujori by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83729_a_85054]
-
un pitic care le-a implorat ajutorul pentru doamna sa, răpită de către un vrăjitor călare pe un armăsar înaripat. Deși n-aveau de loc poftă să se lase îndepărtați de la țelul călătoriei lor, ei nu au putut, totuși, să rămână nepăsători la acest apel. Doi dintre ei, Gradasso și Rogero au pornit deci după pitic. Mandricardo a rămas la hotărârea sa de a-l căuta pe Roland, iar Florismart și Flordelis și-au continuat drumul spre tabăra lui Carol Magnul. Atlantes
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
păstrez liniile de comunicare intacte. Am răspuns. —Pen, sunt atacată de cel mai mare gândac din Manhattan. Ce mă fac? am Întrebat chiar În secunda În care am ridicat telefonul. —Bette, am NOUTĂȚI! bubui ea ca răspuns, În mod evident nepăsătoare față de panica mea. —Noutăți mai presante decât invazia mea de gândaci? —Avery tocmai m-a cerut de nevastă! țipă Penelope. Ne-am logodit! Fir-ar să fie. Aceste două cuvinte foarte simple - ne-am logodit - pot face o persoană atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
secol de când am ieșit cu toții. Spune-i pa din partea mea. Și duși au fost, Încântați, fără Îndoială, că reușiseră să scape. M-am Întors și am văzut că mai rămăseseră numai câțiva oameni pe trotuar, care vorbeau la mobil, aparent nepăsători dacă mai intră sau nu. Mulțimea se evaporase pur și simplu și mi se permitea În sfârșit să intru. —Vai, mersi. Mi-ai fost de mare ajutor, am spus, trecând pe lângă silueta masivă a paznicului și prin cordonul de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o Întrebare enervantă. Am făcut rezervări pentru un grup de douăsprezece persoane, pentru zborul LAX spre JFK la ora opt a.m. și speram să le pot schimba cu ceva care pleacă puțin mai târziu? —Numele, lătră ea, părând nu numai nepăsătoare, ceea ce mă așteptasem, dar de-a dreptul ostilă. Mă Întrebam dacă o să mă deconecteze „accidental“, numai pentru că nu avea chef să se ocupe de asta. Aproape că aș fi Înțeles. —Ăă... rezervarea e de fapt pe numele Gloria Carter. Cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de asta - de aia Îi plătim. Asta veni de la Philip, bineînțeles, care se crăcănase pe una dintre canapelele din piele de un alb-unt, cu cămașa sa Armani, În tablă de șah deschisă cu un nasture prea mult. Elisa părea la fel de nepăsătoare, cocoțată În poala lui Davide, concentrându-se intens pe conectarea iPod-ului ei la boxele sistemului stereo din cabină. Foarte bine. Dacă nimănui nu-i păsa, atunci n-o să-mi pese nici mie. În plus, atâta timp cât nu lăsau În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aplecă spre mine și-mi șopti discret: —Calmează-te. Vorbim mai târziu despre asta, Bette. Încercam să mă calmez când Elisa și Philip veniră agale spre noi, cu brațele Înlănțuite. — Ce se Întâmplă aici? Întrebă Philip, cu un aer total nepăsător față de toată scena. —Philip, nu te băga, nu e nimic, am spus, dorindu-mi ca amândoi să dispară. Ce-ar fi să-ți iei gorila de pe mine, Elisa? se miorlăi Avery după ce-și mai turnă o băutură. Dobitocu’ ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
parte, Înainte să apuc să-i spun ceva pe tema asta. Avery Începuse din nou să-și susțină cauza, iar Sammy se Întorsese Înapoi spre ușă, cu o expresie dezgustată pe chip. Doar Philip era ori prea beat, ori prea nepăsător ca să Înțeleagă cu adevărat ce se Întâmpla. Nu se lăsă. Chiar așa e, pisi? Te tăvălești cu paznicul? insistă Philip, jucându-se absent cu părul lui Abby, care mă privea intens, cu o expresie de satisfacție vizibilă. De-abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care au condus și conduc destinele neamului, câinească vărsătură și josnici vânzători, băutori de sânge care neau despuiat țara de cele mai frumoase valori morale, intelectuale și spirituale, au dărâmat altare, au tâlhărit și tâlhăresc poporul, sărăcindu l până la pieire. Nepăsători și cinici, speranța ne-o îmbracă în veșnic „vom avea”, asemenea cincinalelor. O viață de om în chinuri răpusă, o frunte însângerată de pătimiri, sunt izvoare de mântuire... Legionarii înfrățiți cu moartea, „moartea, numai moartea legionară ne este cea mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
apărarea Crucii și a Mântuitorului Hristos la Majadahonda în 13 ianuarie 1937, așa o consideră. Citez din ultima scrisoare a lui Ion I. Moța către iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. 47 ÎNFIORĂRI LIRICE Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul meu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Se spune că suferința te apropie de Dumnezeu. Tu ce crezi? am întrebat-o atunci. — Mă gândesc la datoria mea morală față de suferința celor din jur. I-am ajutat pe ai mei de departe, dar nu destul... Adesea am fost nepăsătoare și de un egoism 59 AVENTURA PLECĂRII feroce. Am luat prea în ușor tragedia celuilalt. Mi-e tare frică să nu mă reîncarnez într-o muscă oribilă care să fie dată afară pe toate geamurile și până la urmă să fie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. 2. Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, 3. cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mîntuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4. în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni, și cu darurile Duhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
sfert. În curtea mare erau strânși o sumedenie de elevi în jurul castanului bătrân, martor al atâtor zeci de generații perindate pe sub crengile lui puternice. Cei mici se ștergeau grijulii pe încălțăminte și intrau în clasă. Cei mari stăteau de vorbă nepăsători, așteptând "să sune"! Intru în clasă și mă așez într-o bancă la întîmplare, lângă un băiat voinic. Nici un cunoscut. Vorbe, pe șoptite. Băncile, aproape pline. De câte ori se deschide ușa, toate capetele, dar absolut toate, ca la o comandă, se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
încă din cel mai bun! ― Te rog să-mi umpli și mie urciorul ăsta! Băcanul luă urciorul și se duse la butoiul cu untdelemn, unde turnă cu măsura aproape trei litri; apoi îl aduse mușteriului. ― Cât ai pus? întrebă acesta, nepăsător. ― Au încăput tocmai trei litri! ― Foarte bine... și cât costă? ― Cu totul... 75 de lei, vine pe 25 de lei litrul. ― Cum? Cât ai spus? se prefăcu că se miră pungașul. Așa ceva nu s-a mai pomenit! Dar unde ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fund și să-l lovească scurt. Zis și făcut! Când a venit rândul lui Moscu să bată mingea, Matei i-a aruncat-o distrat în aparență, dar nu l-a slăbit o clipă din ochi! Moscu, prefăcîndu-se și el foarte nepăsător, a trecut ușor pe lângă jucătorii care trebuiau să fugă, fără să știe că e urmărit de privirile lui Matei... și deodată, cât era el de gras, s-a strecurat pe lângă ușa coridorului ce da în curte, și a rupt-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de lucru la bibliotecă. La 10 fix a sunat telefonul. Am vrut să mă reped să-l iau imediat. Totuși, l-am lăsat să sune de trei ori, și abia la al patrulea sunat l-am ridicat, rostind un "allo" nepăsător! ― Pot vorbi cu Grig? ― Chiar el e la aparat! ― Bună dimineața! Știi cine e aici? ― Știu... Bună dimineața! ― Ce faci? ― Bine, mulțumesc... dar tu? (Hm... o tutuiam fără nici o reticență, și ea la fel!) ― Sânt curioasă, dar știi, foarte curioasă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]