KorAP: Find »[drukola/base=nesfârșit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...372 >

9,277 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

ca printr-o iarbă proaspătă. Ghetoul strălucește acum de curățenie și tu Îmi spui că Îl vei numi de-acum Înainte, ,,A doua Islandă,,, după numele țării Îndepărtate pe care au ,,colonizat-o,,cerșetorii noștri.... Au izbutit! O trudă lungă, nesfârșită, dar a meritat! Și uite, cum, cele două Islande se vor Înfrăți, vor deveni țări surori prin care va curge același sânge: sângele glorioșilor noștri cloșarzi. Iar tu, Sisif jerpelit, vei jeli gunoaiele, și Îți vei da seama că fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
era de ciment, Împietrită. Pleca departe, cu mașina neagră prăfuită și prost Întreținută, printre dune de nisip și ziduri albe, hieratice. Era un vis care-i umplea memoria și-i amintea alte vise pe care le avusese În adolescență: Întinderi nesfârșite de păduri Încărcate cu roșul petrașcian, albul grigorescian, cracliurile din portretele de copii ale lui Tonitza, verdele lui Iser, Întunericul păstos al lui Schwaitzer-Cumpăna... Vedea norul de praf stârnit de mașina rablagită și cerul albastru, nemișcat În imensa lui puritate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
nevoie de ei, i-a ignorat pur și simplu. Dar despre asta altădată. A intrat cu brio la Universitate, la Facultatea de Jurnalism. A fost un student foarte bun, dar rezervat și neprietenos. Punea tot timpul probleme profesorilor, repetând la nesfârșit ,,a face,, și ,,a ști,,. Față de colegi și-a câștigat repede renumele de tip cu care,, nu-era-bine-să-fii-În-relații-prea-strânse,, Banii veneau cu regularitate de la părinți, adăugându-se la bursa de merit. Locuia În capitală, unde era student, În gazdă, la o familie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
cerșetori; de atâția ani de când Îi aud zumzăind și făcând gălăgie foarte aproape de mine, am Început să-i cunosc Antoniu nu-i mai răspunde. Un avion zboară sus de tot, lăsând pe cerul senin o dâră albă , ca o panglică nesfârșită. Vânzătoarea a aranjat revistele după tematici și mărimi, și intră În chioșc, În universul ei claustrant și umil. Scoate capul prin mica fereastră și-l Întreabă: -Chiar nu vrei să afli ce mai face Uniunea Europeană? -Uniunea Europeană e o amăgire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
când ai Întins gamela din aluminiu, să-ți umpli Înainte de-a ajunge la finiș plămânii cu mirosul de cartofi și de varză fiartă, pentru că nu se știe niciodată ce-ți rezervă viitorul, când Îți este foame. Lui Antoniu, șirul nesfârșit de abonați la cazanul public, Îi aduce aminte de scenele cu prizonieri de război sau de cele din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ferme și Ă așa credeamă, Își făcea drum spre un deznodământ fericit: Ema Îmi spusese că vrea să divorțeze, să se elibereze de căsătoria care, nu-i mai aducea nici o bucurie, dimpotrivă, o obliga numai la tertipuri, ascunzișuri, minciuni și nesfârșite acuze. Eram agitat, pentru că nu știam cum va reacționa soțul ei În momentul În care va afla de hotărârea ei, mai ales că exista și un copil pe care amândoi Îl iubeau. Dupî cum ăți spuneam era iunie, și parfumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
capacul coșciugului. Zgomotul sec cu care bulgărele se izbește de capacul din lemn al coșciugului, Îl Înfricoșează. Funcționarul și preotul au pleacat, semn că ritualul de Înmormântare al ultimului ,, Neidentificat,, ,a fost Împlinit. Trece un timp ce i se pare nesfârșit, până când groparii, scuipându-și În palme și mânuind cazmalele umplu la loc pământul. Crucea pe care e scris ,, Neidentificat,, este Înfiptă și ea În pământ, la căpătâiul lui Kawabata. Groparii pleacă, Însfârșit.. Pe movilița care s-a format, deasupra mormântului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

unul câte unul. Eram total acaparat de studierea expresiei ei și de asimilarea în interiorul ființei mele a extraordinarei experiențe de a o vedea aici. Îi vorbisem despre „diminuarea duplicității”. Cu ce viteză uimitoare se sfărâma acel zid și ce spații nesfârșite - mi-am dat seama în clipele acelea - se deschideau înaintea ochilor mei uimiți. Instinctul care mă îndemnase să o aduc pe Georgie aici, și încă atât de curând, fusese unul corect: iar printre sentimentele contradictorii care mă încercau am intuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să mă retrag spre ușă. Antonia s-a așezat din nou pe pat și amândoi m-au privit ieșind. Lumina din sfeșnice cădea pe părul ei auriu și pe părul lui argintiu. Se uitau la mine, ea - cu blândețe și nesfârșită duioșie, el - sincer, încrezător, inteligent. Pe fundalul așternuturilor albe umerii lor se atingeau, figurile lor radiau către mine din mijlocul luminii aurii. Am închis ușa dormitorului așa cum închizi ușa unui sanctuar sau a unui triptic sacru. Lumina rămase dincolo de ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
noastre nu mai spărgeau stratul cristalin. În cele din urmă, ușor și fără efort, am început să patinăm. Mâna ei era acum mai caldă și am început să ne mișcăm, mai întâi încet, apoi mai repede, pe întinderea de gheață nesfârșită, care părea gălbuie în lumina dușmănoasă a zilei de iarnă. Pe când ne mișcam fără nici o dificultate am întors-o cu fața spre mine. Își scuturase apa din părul care acum arăta ca o căciulă pufoasă, iar ghetele înalte de patinaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
din părul care acum arăta ca o căciulă pufoasă, iar ghetele înalte de patinaj o făceau să semene cu un cazac. Dar fața ei trăda tristețe. Am apropiat-o mai mult de mine și am început să valsăm pe gheața nesfârșită. În timp ce dansam am încercat să o îmbrățișez; mă împiedica sabia rigidă care stătea între noi și al cărei mâner îmi împungea mâna și-mi provoca durere. Am lăsat mâna în jos și am pus-o pe mâner, dar imediat am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
iritare ursuză pe care nu o avea înainte, era tot timpul gata să-și iasă din fire și se străduia din răsputeri să se controleze. Între noi schimburile de replici tăioase alternau cu etape de intensă solicitudine. Ne întrebam la nesfârșit unul pe altul cum ne simțim, aduceam sticle cu apă caldă, fierbeam lapte, făceam ceai, ne îndopam cu aspirină și fenobarbital. Casa ajunsese să miroasă a spital. Adevărul e că eram amândoi epuizați, cu nervii întinși, aveam nevoie unul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
era palidă, fără vlagă și irascibilă. Eu eram epuizat. — Nu mint, am spus. Și, dacă nu mă crezi, de ce mă pui să-ți tot repet? Acum după ce depășisem acest subiect tabu, Antonia nu mai vorbea decât despre Palmer, refăcând la nesfârșit relația ei cu el din amintiri. Nu știu ce-o fi spus, dar cu siguranță nu a spus asta, zise Antonia. N-aveam puterea de a-i spune că numele ei aproape că nici nu a fost menționat. — Alexander are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am ajuns lângă ea, am căzut în genunchi și m-am întins cu tot trupul pe podea. Gestul a fost complet spontan, ca și cum m-ar fi trântit cineva la pământ. E ciudat, dar aș fi putut sta lungit acolo la nesfârșit. După câteva clipe ea spuse cu o voce gravă și stăpânită. — Ridică-te! Am început să mă ridic. Ea se retrăsese și acum stătea sprijinită de polița căminului. Nu mi-am putut înfrânge impulsul de a o implora. Stând în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
campanie nefăcut, câteva carpete aruncate strâmb pe podea, țigări, apă și aspirine lângă pat, o scrumieră plină ochi, ziarul de ieri seară. M-am uitat lung la aceste relicve. M-am apropiat de fereastră. Jos, în stradă se vedea procesiunea nesfârșită de lumini de la mașinile care coteau spre Knightsbridge. Lămpile de pe stradă luminau copacii dezgoliți. Trotuarele ude reflectau lumina gălbuie. Probabil că plouase astăzi. Nu-mi mai aminteam. Am tras perdelele, manevrând șnururile de la capete așa cum mă învățase Rosemary cu multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

Îl cercetă de parcă ar fi fost din cristal de Boemia, apoi continuă să toarne bere Înainte să am timpul sau promptitudinea de a comanda. Pe scaunul de lângă mine era un ziar. Însă, cum gândurile-mi zburdau În minte,reluate la nesfârșit, Îmi venea greu să mă concentrez pe titluri. Poate n-ar fi trebuit să sun de la Apollo. Else m-a obligat s-o fac, Între prima și a doua difuzare. — Nimeni n-ar trebui lăsat singur până când n-a murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
partea cealaltă și, de Îndată ce am simțit un nou șut, de data asta, În vertebra caudală, am sărit În sus ca un sprinter dopat și am rupt-o la fugă, sau cum s-o fi numind ce făceam, drept spre Întunericul nesfârșit din fața mea - neștiind Încotro, vrînd doar să scap. Capitolul unsprezece Prima dată când m-am trezit din Întunericul enigmatic care mă salvase, era ora zece, a doua oară, unu jumate. Când În sfârșit mi-am frecat ochii, alungând somnul, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a treia oară, Diels bătu În masă triumfător. În spatele meu, Pieplack oftă pentru ultima dată În dimineața aceea. Jumătate de oră mai târziu, ajuns la clădirea cea mare din cărămidă roșie, ofițerii de poliție m-au escortat pe coridoarele aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu avea nici geamuri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
niciodată n-ați pus piciorul În cinematograful acela - ceea ce l-a făcut pe Diels să vă aducă aici pentru interogații. La stânga, vă rog. După ce am urcat două etaje, pașii noștri tunând pe scările de metal, am continuat pe același coridor nesfârșit, dar În direcția opusă. — La dreapta, vă rog. — Cum poate să spună așa ceva? Toți spectatorii Îmi sunt martori! Și doamna Himmel vă poate confirma. Era și ea acolo. M-a văzut doar! Confuz cum eram, Încercam să pricep ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

preș ca să-mi cer iertare pentru păcatul săvârșit (și iar mă-ntreb, care o fi acesta?) și îi promit numai și numai perfecțiunea pentru tot restul vieților noastre, care vieți în clipa aceea mi se pare că va ține la nesfârșit. Apoi, mai sunt și serile în care nu mănânc. Soră-mea, care-i cu patru ani mai mare decât mine, mă asigură că-mi amintesc adevărul gol-goluț: refuz mâncarea și maică-mea nu poate să dea curs unui asemenea moft

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
chingi de-o inimă prea iubitoare. Iar cea care s-ar cuveni să se arate depășită de situație mă ia la refec, mă face cu ou și cu oțet, îmi freacă ridichea, mă critică, îmi caută nod în papură la nesfârșit. Umple vidul patriarhal! Of, slavă Domnului! Slavă Domnului! Măcar ale lui erau pula și coaiele! Pradă ușoară (ca să folosim un eufemism) sub aspectul masculinității în această lume de goimi cu păr și gură de aur, între picioare (Dumnezeu să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ei ce atârnă veșnic luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o cutie de tampoane și ciorapii ei de nailon, la care o să mă refer acuși). În această icoană apare și sângele care se prelinge la nesfârșit prin strecurătoare în ligheanul de vase. E sângele pe care ea îl stoarce din carne ca s-o facă kușer, bună de mâncat. Probabil că încurc lucrurile - parcă aș fi unul din fiii lui Atreu 1, cu toată discuția asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-su că, o singură treaptă dacă mai coboară, i-o aruncă în față. Unchiu Hymie nu-i luă avertismentul în serios și se năpusti după el. Heshie începu să alerge printre cazanele instalației de încălzire, să ocolească în cerc, la nesfârșit, mașinile de spălat - fără să lase din mână sticla de Squeeze. Unchiu-meu l-a înghesuit, însă, într-un ungher, l-a trântit la pământ și l-a țintuit la podea până când Heshie și-a golit complet sacul cu obscenități pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al religiei! Evreu evreu evreu evreu evreu evreu! Îmi iese pe nas, epopeea asta a evreilor chinuiți! Faceți-mi și mie o favoare, dragii mei conaționali, și vârâți-vă-n curul vostru ăla, chinuit, toată moștenirea voastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
consecințele sunt absolut imprevizibile. Renunțarea e totul, strigă în gura mare friptura kușer stoarsă de ultima picătură de sânge pe care, împreună cu familia mea, mă așez s-o mănânc la cină. Autocontrolul, seriozitatea, sancțiunile - iată cheia vieții omenești, grăit-au nesfârșitele legi alimentare. Goimii n-au decât să-și înfigă dinții în toate dobitoacele josnice care se târăsc și grohăie pe fața pământului murdar, noi n-o să ne lăsăm contaminată umanitatea la modul ăsta. Ei (dacă-nțelegi ce vreau să zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]