2,940 matches
-
cimitir, Ioanide sări în sus de ciudă. - Ce-i cu statuia, cine a pus-o de-a-ndărătelea? Pe fața lui Botticelli se produse iar o revoluție musculară, mai puțin perceptibilă. - Eu! zise el. - Pentru ce, omule? Pentru ce?Un surâs de nesiguranță morală strânse gura lui Botticelli. - Ca s-o vadă lumea când trece! Am crezut că e mai bine. G. Călinescu - Pe cine s-o vadă? - Pe răposata! - Ce-mi pasă mie de lume? strigă Ioanide. Răposata nuînviază, ci intră în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grele, domnule Ioanide, ce ne facem? zise Saferian când arhitectul fu lângă el. Cum Ioanide nu deschise gura, Saferian mai emise o interogație: - Ce ne facem dacă e război? Ioanide făcu un gest de nepăsare. - Afaceri încurcate, se căină armeanul, nesiguranță. Undesă pleci mai întîi, ce să scapi mai degrabă? Timpuri grele, timpuri grele... - E mai bine să nu ne mai batem capul, fu de părere Ioanide. Noi aici suntem pățiți, obișnuiți cu toate răzmerițele. - În comerț e greu, continuă Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și numai la apropierea verii imaginea ei revine ademenitoare în minte. Scandalul Ioanide fusese părăsit brusc și în mod natural, fără putință de a fi realimentat prin aceleași mijloace. În acest abandon, Ioanide ridica construcția. Fapt și mai ciudat. Pe măsură ce nesiguranța și panica intrau în guvern, primarul obținea fondurile cu o regularitate aritmetică. În lipsa direcției de sus, birourile lucrau mecanic, prin acte reflexe, executând operațiile curente, și astfel ordonanțele se plăteau la vreme. Fenomenul era nu se poate mai interesant. În timp ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
practicieni și clienți, definiția problemelor, domenii semnificative de interes, metodele specifice de intervenție, concordanța cu etica și valorile asistenței sociale și eficiența aplicativă, demonstrată prin cercetare 3. Așadar, teoria îl ajută să reducă cât mai mult posibil imprecizia, starea de nesiguranță și, prin aceasta, dependența în raport cu ceilalți factori sociali. Numai cu ajutorul teoriei faptele, fenomenele, diferitele situații sociale devin inteligibile, iar noi trăim sentimentul că știm unde ne aflăm și că lucrurile par mai puțin încurcate. 1.2. Etape ale dezvoltării teoriei
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
bine în prezența mamei. În urma acestui experiment devenit clasic, se pot descrie următoarele tipuri de atașament 22: a. sigure: când copilul simte o protecție puternică și definitivă asigurată de dragostea permanent a părinților, dragoste care îndepărtează orice stress, tristețe sau nesiguranță și care dezvoltă curajul copilului în a exploata lumea; b. nesigure sau anxioase: când copilul nu este sigur de sentimentele părinților, situație alimentată de comportamentul ambivalent, contradictoriu, incert, șovăielnic, al părinților față de proprii copii. Copilul este îngrijorat de fiecare dată
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
ezitaredupă expresia lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului În sânul inalterabilei legalități cotidiene” (), Înseamnă interferare a realului cu fabulosul, a plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul vulnerabilității ființei umane, este un univers compensativ născut din sentimentul tragic al existenței, o „plăsmuire a deznădejdii” (), o atitudine care vine din „dorința de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
iasă Gavrilescu este Într-o stare nelămurită de vis și veghe. Enumerarea straniilor și insolitelor obiecte-obstacol Începe prin două pronume nehotărâte: ceva, cineva („din nou cineva, ceva, o ființă sau un obiect cu neputință de precizat ... )” (/33), menite să marcheze nesiguranța și ambiguitatea lucrurilor și trecerea cu ușurință de la o formă la alta. Sugestia mai profundă, formulată clar În finalul nuvelei, este că de la viață la moarte trecerea este imperceptibilă și că, În fapt, omul trăiește concomitent sau succesiv În două
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
implicații. La fel, celălalt așteaptă de la noi să-i înțelegem stările afective și să-l eliberăm de aceste noxe sufletești. • mecanisme de stingere a conflictului. Momentul conflictual poate crea condițiile satisfacției de a fi exprimat disprețul, ura, furia, spaima, teama, nesiguranța. Toate se descarcă și individul se poate calma, poate vedea/percepe și simți altfel relația. • indicator al conflictului: avem emoții de teamă, de amărăciune, de tristețe, de dezamăgire, de gelozie, de înșelăciune, de descumpănire. Pe parcursul relației conflictuale putem: • să ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stimulate atitudini, trăsături și capacități negative. În grupurile puternic competitive s-a constatat "o creștere a numărului comportamentelor agresive, ostile, a conflictelor și a atitudinilor de opoziție și de suspiciune" (idem ,p. 134). Competiția exagerată generează frustrare, anxietate, sentimente de nesiguranță și de neputință la copiii timizi, la cei mai puțin dotați. Aceștia sunt tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu, dispreț ș.a., care pot
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și J. Holmes (2001, p. 123). Puse în umbră de strălucirea celuilalt, toate aspectele pozitive ale vieții și personalității noastre pălesc și devin nesemnificative. Specialiștii au constatat, de asemenea, faptul că emoția invidiei apare într-o stare de insecuritate, de nesiguranță, de neîncredere și din prea puțin rescpect de sine. Când suntem invidioși, remarcă R. Holmes și J. Holmes (2001), încetăm să mai credem în noi înșine și înzestrăm obiectul invidiei cu toate atributele ideale pe care am vrea să le
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu ce contribui la această situație; • în viață, este bine să nu faci prea multă vâlvă; • supraestimare a autorității; • supraestimare a obedienței. Emoțiile caracteristice resimțite sunt: • frică, teamă, dependență, inferioritate, slăbiciune, apatie, devalorizare, deprimare, absență, plictiseală, descurajare, rezervă, victimizare, neliniște, nesiguranță, intimidare. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare a dificultăților prin acceptare. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • referire frecventă la normă, la regulament; acceptare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
are dreptate; • întotdeauna este mai bine să fii de partea celui puternic; • celălalt este mai puternic decât mine; • nu este bine să ceri. Ca emoții caracteristice resimțite se pot menționa: • frică, temeri, bucurie, anxietate, spaimă, confuzie, vinovăție, îndoială, febrilitate, neliniște, nesiguranță, stare de rău, se simte judecat. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • acceptare, discreție, batere în retragere, alunecare, lingușire, seducere, cumințenie, ascultare. Pe scurt, încercarea de a se face acceptat. Mesajele tipice sunt: • își dă ușor acordul, fraze
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a sănătății mentale a individului; b. de dezvoltare a relațiilor interpersonale (sau de consolidare a unei prietenii); c. de autoclarificare (de lămurire a propriilor gânduri, emoții, sentimente, atitudini); dispare starea de incertitudine și-o dată cu ea, în mare parte, cea de nesiguranță; d. de validare socială (autodezvăluirea generează un feedback din partea celuilalt: aprobări, confirmări, sfaturi, încurajări, avertizări), îl ajută să se poziționeze în lumea sa. 16 Despre ascultarea activă, cititorul mai poate afla și alte comentarii cu îngăduință și răbdare în Comunicarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prin înlocuirea fantasticului cu povestirea S.F.. Fantasticul generează un tip de emoție care exprimă o stare de confuzie, o tulburare, mai precis o criză pornind de la simpla neliniște și ajungând până la spaimă. Astfel, se produce o stare de confuzie și nesiguranță, de presimțire a unei posibile răsturnări de situație, în această împrejurare, elementul care ne invadează este senzația de inexplicabil, de straniu și mister, asimilat unei primejdii potențiale, iminente, apoi urmează frica, spaima, teroarea. Văzând toate aceste aspecte constatăm, așa cum spunea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a se anula granițele dintre realitate și închipuire, dintre imaginile vieții lucide și cele din vis. Se poate observa, mai mult ca înainte, cum însuși prozatorului îi scapă controlul, cum ficțiunea i-o ia înainte și avansează în confuzia și nesiguranța balansului dintre cele două planuri. Glisările dinspre real spre oniric sunt aproape imperceptibile, atât în ordinea consemnării semnelor naturii, cât mai ales în aceea a comportamentului lui Stavrache în lupta cu himera. Divulgând prezența subtilă a unor reminescențe apocrif biblice
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un număr mic de actori și interacțiuni repetate într-un orizont de timp pe termen lung, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare crucială pentru statele care își urmăresc interesele naționale. Instituțiile pot facilita cooperarea prin reducerea costurilor de tranzacție, scăderea nesiguranței și modelarea așteptărilor statelor. Instituționaliștii recunosc că relațiile interdependente sunt o premisă importantă pentru cooperarea internațională. Tiparele bine dezvoltate ale interdependenței economice sunt cruciale pentru că ele măresc atât sfera câștigurilor comune, cât și frecvența contactelor dintre state. Astfel, instituționaliștii susțin
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
asemenea, Keohane afirmă că regimurile internaționale pot avea un rol funcțional în facilitarea cooperării între egoiști raționali. Mai întâi, regimurile reduc costurile de tranzacție sau costurile negocierii, monitorizării și punerii în practică a acordurilor. În al doilea rând, regimurile reduc nesiguranța și oferă informații care modelează așteptările statelor privind comportamentul viitor. În anarhie regimurile sunt dificil de creat pentru că este dificil ca statele să stabilească obligații legale prin intermediul regimurilor. Totuși, odată create, ele vor fi utile statelor și, în consecință, vor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1997, p. 7; vezi și Roy, 1998b, p. 104) Conform comportamentului realismului identității, preocuparea elitelor conducătoare față de suveranitatea lor internă le-a făcut să participe în cadrul instituțiilor internaționale. Mai mult, profesionalizarea, pluralizarea și descentralizarea ierarhiei politicii externe au făcut loc nesiguranței și incoerenței în procesul de luare a deciziilor. Comentatorii observă că incertitudinea politică a dus la o poziție reacționară, și explică natura oarecum opacă a atitudinii Chinei în multe chestiuni cheie, cum ar fi viitorul Taiwanului și unificarea coreeană. De
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
față noilor provocări. Aceasta presupune ca elita statului să accepte schimbarea politică fundamentală. Indiferent cât de puțin probabilă este această cale pe termen scurt, eșecul Chinei de a o urma nu va face decît să-i intensifice, doar, sentimentul de nesiguranță în sistemul internațional. Criza de identitate a Chinei reflectă faptul că statului îi lipsește un fundament ontologic stabil, în sensul că ideologia comunistă nu a fost înlocuită cu o alta, capabilă să restabilească un sentiment stabil al coeziunii naționale. Într-
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Criza de identitate a Chinei se reflectă în mod direct în politica ei externă distinctă. Din analiza lui Iain Johnston rezultă că intensificarea orientării "realiste" a politicii externe a regimului chinez începând cu 1989 stă la baza sentimentului profund de nesiguranță în relație cu lumea. Realismul identității nu este o reacție coerentă la problemele strategice ale Chinei pentru că ea nu este capabilă să-și rezolve în sens structural niciuna dintre dificultățile cu care se confruntă. Aceasta se datorează faptului că țara
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
loc în sistemul internațional după 1989 a generat întrebări fundamentale cu privire la traiectoria generală a sistemului internațional la sfârșitul secolului. Într-o perioadă de timp extrem de scurtă, structura aparent imuabilă a conflictului dintre superputeri s-a dezintegrat. După o perioadă de nesiguranță, începem să discernem conturul noii ordini internaționale. Tendințele ce par a se contura oferă motive întemeiate pentru a crede că sistemul internațional emergent se află în mijlocul unui proces istoric de transformare. În aceste circumstanțe, gândirea critică dobândește o semnificație istorică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
va mărgini la impunerea justiției; ea va aspira în plus la impunerea fraternității. Ce se va întâmpla în această situație? Voi fi scurt, căci cititorul nu are decât să refacă, răsturnându-l, tabloul precedent. Mai întâi, o incertitudine teribilă, o nesiguranță mortală va plana asupra domeniului activității private; căci fraternitatea poate să îmbrace miliarde de forme necunoscute și, prin urmare, miliarde de decrete imprevizibile. Nenumărate proiecte vor veni în fiecare zi să amenințe toate relațiile stabilite. În numele fraternității, unul va cere
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu se va dezvolta la infinit. Este oare nevoie de atâtea raționamente pentru a demonstra că, atunci când oamenii nu mai au certitudinea zilei în care va da roade munca lor, ei nu vor mai munci sau vor munci mai puțin. Nesiguranța, să fie bine știut, este pentru capitaluri principalul agent al paraliziei. Ea le alungă, le împiedică să se formeze; și ce devin atunci clasele a căror suferință se pretindea că va fi ușurată? O cred în mod sincer, această clauză
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sistemului propriu - o logică născută nu în jurul individualului și generalului, ci al elementului, al determinațiilor. Ne despărțim. Rămân în cameră la Andrei, mult, până către ora 12, analizîndu-ne relația, rostindu-ne rezervele, încercînd să ne circumscriem zonele de fals și nesiguranță instalate între noi. Ne mărturisim o inițială antipatie reciprocă (în urmă cu trei-patru ani?). Tot ce se întîmplă e terapeutic. Joi, 6 octombrie 1977 Zi plină, cu Noica în vervă, venind după masa de prânz și de seară cu două
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la Păltiniș, nevrozat de trac, să îi asculte părerea lui Noica, una la care ținea fără să simtă și nevoia de a ține cont de ea - și îl văd parcă și acum adunîndu-se din spaima neîmplinirilor lui, din ceața tuturor nesiguranțelor și orgoliilor lui refulate, ridicîndu-se înaintea noastră și înfruntîndu-ne cu această Faptă a sa, cu acest Ersatz de destin. 5 octombrie 1980 Condiția "coruptă" a geniului în comunitățile moderne mici (temă obsesivă în Jurnalul lui Kierkegaard), deci într-un socius
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]