2,114 matches
-
în comun, dar l-a cunoscut pe Lucian, care știa să recite așa de frumos din poeziile mele, care dansa ca un profesionist și care avea ca și mine un simț al umorului înăscutîncât povestea noastră s-a transformat pe nesimțite în povestea lor, iar eu nu-mi mai găseam locul alături de ei. Idila pe care o trăiau îmi făcea rău. Noroc că a trebuit să plec în Arad... Prea multe dor când mă întorc în trecut, poate de aceea îmi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
felicitare, trebuie să ai grijă să fie Happy Holliday, nu Merry Christmas, ca să nu o dai în bară față de colegii cu alte credințe. Și cred că este normal și respectuos, dar trebuie să te obișnuiești puțin. Noi suntem așa de nesimțiți, încât facem un caz teribil din Paștele ortodox, tratând foarte la etc. pe cel catolic și protestant, aproape nici nu pomenim de sărbători evreiești sau musulmane. Ieri, când am ieșit din Kroger (un magazin cât jumătate de Selgros), mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-i pripită înainte, îmi zâmbea prietinește, își întindea degetul, trăgându-și în piept bărbia, se jura pe onoare și striga că a fost caporal în artilerie. Era o vulpe șireată domnul Sandu Popescu, de nu mai avea margine. Țuicile pe nesimțite le strecura spre pușcaș: boierul plătește! și tutunul, ori lipsea, ori nu lipsea din chimir, un pac nu strica: boierul plătește! Și zâmbea cu fața rumănă ca o lună plină, așa de fericit, că n-aveam ce face, tăceam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
argint parcă i se răsfrângeau toate în pupilele mărite... Rămăsei privind-o așa, cu paharul uitat în mână. O văzui zâmbind cu teamă. După aceea zâmbetul i se deschise; parcă se lumina. Făcu o mișcare îndărăt, o mișcare lină și nesimțită. Și ochii, ochii mă priveau ciudat acuma. Dintrodată aveau înțelesuri și dorinți; parcă ardeau plini de altă viață. Nu, nu era o deșteptare a simțurilor mele, asta o pot spune cu credință; nu vedeam ceea ce nu era; într-însa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prietină... Să vezi cum îmi spune că i-s dragă, ș-are să mă ieie... Ție nu ți-a fost drag nimeni? Nu! șopti Haia, și dintrodată simți o mâhnire mare în suflet. Amândouă tăcură o vreme. Odaia se întuneca pe nesimțite. Când are să mai vie să te vadă? șopti domol fata lui Sanis. Nu știu, poate mâne-sară... Mai vorbiră un timp, cu greu, despre altceva, apoi Haia se sculă să se ducă acasă. Tudorița o apucă de mână. Da’ să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui cea harnică, l-a făcut de râs, i-a pătat onoarea lui! La altceva nu se gândea decât la asta și-i venea amețeală. „Adevărat să fie?...“ Și privea spre hârtia pe care o păstra boțită în mână. Pe nesimțite grăbea pașii, pe nesimțite îi creștea mânia. „Mă miram eu de ce-i așa mâhnită de-o bucată de vreme, de ce umblă așa în jurul meu... parcă vrea să-mi spuie ceva...“ Tudorița nici mâhnită nu se arătase umblând pe lângă dânsul, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a făcut de râs, i-a pătat onoarea lui! La altceva nu se gândea decât la asta și-i venea amețeală. „Adevărat să fie?...“ Și privea spre hârtia pe care o păstra boțită în mână. Pe nesimțite grăbea pașii, pe nesimțite îi creștea mânia. „Mă miram eu de ce-i așa mâhnită de-o bucată de vreme, de ce umblă așa în jurul meu... parcă vrea să-mi spuie ceva...“ Tudorița nici mâhnită nu se arătase umblând pe lângă dânsul, nici nu voise să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de câte ori un om se arăta în capătul uliții, venind din inima târgului. Apoi iar începea să umble domol; pe când necunoscutul înainta încet și umbra lui îl urmărea pe păreții caselor scunde, dispărând în bolți și iar apărând, ca un dușman nesimțit. Fata umbla neliniștită; câteodată se scutura, ajunsă de răcoarea nopții; se îndosea în unghiul unui zid, ieșea iar în lumina slabă. Deodată încremeni locului. Cunoscuse pe Ștefan Bucșan care venea domol la vale, drept prin mijlocul uliții. Venea fluierând încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
buiac, fără griji și fără năcazuri. Poate face o glumă, neștiind că inima lui Culi, săraca lui inimă, e neagră ca tina. Cât i-au fulgerat prin minte aceste judecăți, paznicul s-a mișcat înainte cu un pas ușor și nesimțit. Carabina și-a lăsat-o la locul ei, pe umărul stâng; n-avea ce face cu carabina. Însă, cu mâna dreaptă, și-a tras din cap pălărioara verde, împodobită cu pămătuf de păr - după moda paznicilor ardeleni - și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din baltă până la malurile ușor înclinate. Volburi se răsuceau pe trestii, iriși galbeni deschideau cărări, boschete de tamarix își atârnau strugurii dulce mirositori. După sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se târăște nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pregătit trei undiți și le-am desfășurat în apă, la fund, cu plumbi. În cârlige aveam râme de cele șerpești. M-am cinchit pe malul umed. Stam și eu neclintit. Bătea inima în mine fără să se audă, cum zvâcnea nesimțit în toată zidirea. Pe varga undiții din mijloc a venit dintrodată și s-a așezat un pui de rândunică. Și-a netezit o clipă penele cu ciocușorul, pe urmă s-a uitat la celălalt pui de rândunică din oglinda gârlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei George (o jigodie) au plătit o agenție publicitară scumpă să inventeze numele (precum și logo-ul cu fata ce-și arată colții), dar povestea cu Kate a intrat în folclorul urban și nu face nici un rău dacă rămâne acolo. Pe nesimțite, numele de Candy Grrrl a început să apară în paginile revistelor de frumusețe. Apoi s-a deschis un magazinaș în Lower East Side, și femei care nu fuseseră niciodată în viața lor dincolo de Strada 44 au pornit în pelerinaj până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dați-mi voie să vă explic regulamentul întâlnirilor amoroase din New York și mai ales aspectul exclusiv/ non-exclusiv al situației. Ceea ce făceam eu în acest moment erau întâlniri non-exclusive - o stare de fapt perfect legitimă. În Irlanda, oamenii se trezesc pe nesimțite implicați într-o relație. Începeți prin a ieși să beți ceva, apoi într-o altă seară mergeți poate la film, apoi vă întâlniți întâmplător la o petrecere dată de un prieten comun și, la un moment dat, începeți să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sporovăieli a fost reacția sultanului însuși la calamitățile care se abăteau asupra capitalei sale. Departe de a vedea în inundația devastatoare un avertisment al Celui-de-Sus, el a tras concluzia că plăcerile acestei lumi sunt efemere, că viața se duce pe nesimțite și că era bine să profite intens de orice clipă. Aceasta era poate înțelepciune de poet, dar cu siguranță nu era aceea a unui prinț care ajunsese la cincizeci de ani și al cărui regat era amenințat. S-a dedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așez pe pragul unei dughene închise. S-a așezat lângă mine, tot fără să scoată o vorbă. Și apoi, după ce s-a scurs un ceas întreg, când mă ridicam, mai liniștit, s-a sculat și el în picioare și, pe nesimțite, mi-a îndreptat pașii pe drumul de întoarcere. Abia când am ajuns, în amurg, aproape de casa lui Khâli, Harun a deschis gura pentru prima oară: — Bărbații s-au dus întotdeauna la crâșmă; bărbaților le-a plăcut întotdeauna vinul. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cal la fel ca el, însă femeile erau urcate pe niște catârce, așa că eram nevoiți să înaintăm în ritmul lor. La un moment dat, Warda s-a apropiat de Mohamed. M-am întors în dreptul lui Mariam. Ea a încetinit, pe nesimțite. Părinții se îndepărtau: — Hassan! Încă nu-i adresasem vreun cuvânt de când plecasem din Fès, cu patru ceasuri în urmă. Am întors către ea o privire ce voia să însemne în cel mai bun caz: „Ai necazuri cu animalul?“ Ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de vânt izbindu-l în față, un nor năpustindu-se pe deasupra capului său, o descărcare electrică în aer. De-acum stătea drept, în picioare, și se strădui să-și împiedice ambarcațiunea să se frângă sub forța uraganului, când, aproape pe nesimțite, a fost cuprins de amețeală și a căzut din iaht, din iahtul lui Deggle, în marea furioasă. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost un bubuit asurzitor... ca bătaia unor aripi atotputernice. Câteva secunde mai târziu a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simțea acasă în pietrele pavajului. Dar, mai presus de toate, acasă însemnau ferestrele, ferestrele închise, acești ochi închiși ai unei vieți în adăpost, strălucind de mulțumire. Vultur-în-Zbor s-a oprit un moment. Virgil l-a privit curios și apoi, pe nesimțite, i-a întors gestul amabil, stăvilindu-și cuvintele care i-ar fi tulburat liniștea. Ferma era așezată la marginea drumului. Era lungă, scundă și albă. Fără îndoială, animalele dormeau în staul. Fereastra închisă fusese cea care îl țintuise pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de a recupera zilele acelea pierdute. Presupun că, dacă tot au trecut atîția ani, acum nu mai contează. Încă Îmi aduc aminte de ziua cînd Julián ne-a povestit cum Îi cunoscuse pe cei din familia Aldaya și cum, pe nesimțite, viața i se schimbase... ...În luna octombrie a anului 1914, un artefact pe care mulți Îl luară drept un cavou ambulant se opri, Într-o după-amiază, În dreptul magazinului de pălării Fortuny, În Ronda de San Antonio. Din el ieși figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a tot dus? — Cu toată viteza. — Și polițiștii? Nu l-au oprit? Nu erau acolo ca să identifice cadavrul? Barceló zîmbi malițios. — Teoretic. Însă don Manuel Își amintește că mai era cineva În sală, un al treilea polițist, care intrase pe nesimțite pe cînd cei doi agenți Îl pregăteau pe domnul Fortuny și care asistase la scenă În tăcere, rezemat de perete, cu o țigară În gură. Don Manuel și-l amintește deoarece, cînd i-a spus că regulamentul interzicea În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trecător. Despre supremul adevăr și adevărul ultim ce animă atât omul, cât și subomul. Toate aceste adevăruri, după părerea lui Bikinski, le aducea vântul cel bun, ce ziua umbla cu capul răvășit pe câmp și odată cu lăsarea serii pătrundea pe nesimțite În oraș, tulburând În somn mintea fiecărui muritor. În zori, același vânt, ițit din așternuturi mucede, mătura toate aceste adevăruri, cărându-le, ca pe niște frunze moarte, afară din oraș. Dizertând pe tema omului și a subomului, pictorul găsise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le dezlege, iar când Îi vedea pe alții stând cu creionul În mână, concentrați asupra pătrățelelor, Îi apăreau pete albe În fața ochilor. Prefera, mai degrabă, să aibă de-a face cu ture, cu nebuni și cu pionii ce părăseau pe nesimțite mesele de joc turnate din beton În parc și se Înghesuiau, la Corso, În jurul halbelor și a păhărelelor golite de coniac. Pionii beau cot la cot cu el, iar noaptea, pe drumul de Întoarcere, aveau obiceiul s-o cotească Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
putea fi Întors Înapoi. Viața mergea Înainte... PAGINĂ NOUĂ IX. Marș ...Încheindu-și halatul, Noimann privi cu atenție În jurul său. Piciorul Își schimbase din nou Înfățișarea. Dacă la un moment dat aducea cu Napoleon, acum trăsăturile feței se abrutizaseră pe nesimțite. Purta ca și la Început tricorn, doar că fața sa și mai ales bărbia În formă de pară aminteau de Satanovski. Apucându-l de nasturele de la uniformă, Noimann Își lipi fața de ciudatul personaj. Din nou, un damf de alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
regatul Angelicăi și a ajuns sub zidurile Albraccăi tocmai în momentul când armata vrăjmașă asedia cetatea. În vreme ce atenția garnizoanei era absorbită de bătălia ce se da jos, el a escaladat zidurile, s-a apropiat de prințesă neobservat, ia tras, pe nesimțite, inelul din deget și izbuti să fugă nevăzut. S-a grăbit apoi să ajungă la marginea mării și, găsind un vas ce sta gata de plecare, s-a îmbarcat sosind în scurt pimp la Biserta, în Africa. Aici el a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se plictisească de el, să-l prefacă în te miri ce, ca și pe cilalți. Și astfel au trecut zile după zile. Jocuri plăcute partide de vânătoare, dansuri sau sporturi în aer liber, făceau ca ceasurile să se scurgă pe nesimțite,și odihna să fie gustată cu plăcere. Astfel Rogero ducea o viață de petreceri în vreme ce Carol Magnul și Agramant luptau pentru putere. Dar acum nu mai pot să-mi pierd timpul pe lângă el când frumoasa și viteaza Bradamanta umbla și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]