4,922 matches
-
danseze de unul singur. Vru s-o ia pe Eleonor, după ce se îmbătase de muzică, dar Eleonor dispăruse. Când plecase? Pe unde, fiindcă ușa prin care intraseră în salonul de muzică ori de dans dispăruse și ea, iar peretele era neted și fără un semn? Omar se înspăimântă pentru o clipă, însă când se duse înainte, chiar înspre răsărit, constată că peretele devenise elastic și putu să treacă prin el, ca printr-o membrană subțire, care se făcuse la loc, după ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un ghid mult mai sigur decât datoria, persoana se va caracteriza mai mult prin bogăția sentimentelor decât a ideilor. Persoanele cu această palmă sunt deficitare în ceea ce privește perseverența, spiritul de prevedere, de ordine și decență. O palmă relativ mare, cu degete netede, degetul mare moale, cu falange conice, semnifică o persoană dominată de plăceri, cu o frână morală slabă, spirit incapabil de a se elibera de supremația simțurilor. Persoanele cu această palmă îmbrățișează cu ușurință credința, deoarece sunt scutite de reținere, fără
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
aspectul degetului mic arată cum va fi bătrânețea: dacă degetul mic e lung (talente comunicative, va fi bine când va fi bătrân); dacă degetul mic e scurt (persoana se va înfrunta cu probleme). CE FORMĂ AU DEGETELE? Degetele pot fi netede, cu noduri, ascuțite, pătrate, spatulate. Degetele pot fi OBIȘNUITE, pot fi cu NODURI (aparțin unor oameni chibzuiți, calculați). Nodul plasat la prima falangă indică aptitudine filozofică. Degetele ASCUȚITE anunță sentimente poetice, imaginație, entuziasm, plăcere pentru ordine, exactitate. Degetele PĂTRATE indică
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
180) Pe cărări săpate-n stâncă smeii și Călin se sue, Numai luna îi îmbracă cu lumina ei gălbue Și pândind trec uriașii de pe-o stâncă Pe - altă stâncă; Într-o sură depărtare murmură valea adâncă, Numai pe păreții netezi ai stîncimii îndelunge (185) Ei arunc umbre gheboase, uriașe, negre, lunge, Ce în șiruri tupilate după ei se mișcă, pare. Noaptea - ntinde măreția-i, lunca doarme, lunca moare, Și călcând încet cu greul lor s-apropie-n tăcere. Ei ajung la poarta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
văd amorul, Ah, arată-mi-te goală. Atunci ea roșind se pleacă Și sta piepții să-și disfacă Și din sponci desprinde haina Și în lună se desbracă, Desvelind taină cu taină. 81 {EminescuOpVI 82} Ce frumoasă-i... Umed - albă, Neted - dulce zugrăvit, De pe sâni rotunzi o salbă Ea în urmă a svîrlit, Și se plimbă pe covoare Moi cu micele-i picioare, Păru-i curge la călcîe, Iară luna zâmbitoare Poleind-o, o mîngîe. La picioare-i el s-aruncă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe prispă torcea o fată frumoasă. Haina ei albă și lungă părea un nor de raze și umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunei, ea părea muiată într-un aer de aur. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur și dintr-un fuior de o lână ca argintul torcea un fir de o mătase albă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rotunde, fața ei de-o paloare umedă ca ceara cea albă, mînile mici și unite pe piept, părul despletit și răsfirat pe fân, ochii mari, închiși și adânciți în frunte, astfel ea era frumoasă, dar părea moartă. Pe acea frunte netedă și albă, Făt-Frumos presură 320 {EminescuOpVI 321} câteva flori albastre, apoi șezu alături cu ea și-ncepu a doini încet. Cerul limpede - o mare, soarele - o față de foc, ierburile împrospătate, mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
săgeta. Cum aceste prime valuri de căldură au coincis cu o creștere fulgerătoare a numărului de victime, care s-a cifrat la aproape șapte sute pe săptămână, un fel de descurajare a pus stăpânire pe oraș. Prin cartierele mărginașe, pe străzile netede și prin casele cu terase, animația a scăzut și, în acest cartier, unde oamenii trăiau întotdeauna în pragul casei, toate ușile erau închise și obloanele trase, fără să poți ști dacă de ciumă sau de soare înțelegeau ei să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de Șase Zile din 1967. Dar era o graniță invizibilă. Nu existau marcaje, gardieni și nici panouri de întâmpinare. În schimb, intraseră în ceea ce părea a fi un alt cartier rezidențial al Ierusalimului - toate blocurile fiind făcute din acea piatră netedă, lucioasă, iar Lee le arăta cu mâna. —Acesta e Pisgat Ze’ev. Nici măcar oamenii care locuiesc aici nu conștientizează că se află dincolo de Linia Verde. Se întoarse către Maggie. Sau nu vor să conștientizeze. Maggie se uita pe geam. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
calea labirinturilor antice. Maggie se afla acum deasupra acestei scări minuscule, îndeajuns de aproape ca să examineze fiecare treaptă lucrată individual. Fusese imposibil de observat de departe, peretele din lateral o punea în umbră. Se ghemui ca să vadă capătul scărilor, suprafața netedă ce ducea către poartă. O atinse, dar simți doar praful sub degete. Chiar și aici, își zise Maggie, au nimerit-o constructorii modelului: același praf al Orașului Vechi pe care îl avusese pe picioare dimineață. Maggie se lăsă în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se dezbrăca. Își împacheta fiecare articol de îmbrăcăminte și îl așeza pe spătarul scaunului. Purta un sutien roz și chiloței roz, care-i conturau osul pubian. Fără dantelă, doar dintr-un material elastic, ce se mula frumos pe corpul ei neted. Întinse mâna la spate, ca să își desfacă sutienul. — Va trebui să te sun mai târziu, spuse Rick. BLONDELE VOR DISPĂREA Specii în pericol „să dispară în 200 de ani“ Conform BBC, „un studiu făcut de experții din Germania sugerează că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era locul în care Barton își petrecea cea mai mare parte a zborului. Avea nevoie de o singură stewardesă, dar întotdeauna zbura cu trei. Îi plăcea să aibă companie. Îi plăceau râsetele și pălăvrăgelile lor. Îi plăcea pielea tânără și netedă pe blană, cu lumina ambientală redusă, caldă, roșiatică, senzuală. Și, la naiba, la doisprezece mii de metri în aer, era singurul loc în care putea fi sigur că nu-l prindea nevasta. Gândul la ea îi întunecă dispoziția. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era aruncat în lateral, abia reușind să se țină de mânere. Când mașina îl aruncă încă o dată înapoi, întinse mâna mai sus și se prinse de becurile de deasupra ușilor. Se trase pe acoperișul ambulanței. Vântul bătea tare. Suprafața era netedă. Se întinse, înaintând puțin câte puțin. Mașina începu să meargă drept și mai încet. Auzi țipete înăuntru. Se târî înainte. — Am scăpat de el! strigă Dolly, uitându-se afară, pe geamul din spate. — Ce era? — Semăna cu o maimuță! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
argint e apă argintată, iar În apă se află o poveste, la fel de argintată. CAPITOLUL DOISPREZECE Sâmburii de Rodie Hovhannes Stamboulian a mângâiat biroul din lemn de nuc, lucrat de mână, la care stătuse de la Începutul după-amiezii și a simțit suprafața netedă, strălucitoare alunecându-i sub degete. Negustorul evreu de antichități care i-l vânduse Îi spusese că astfel de piese erau destul de rare fiindcă fuseseră foarte greu de lucrat. Sculptat din lemn de nuc În insulele Mării Egee, apoi Împodobit cu sertărașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cianură de Potasiu Trupul a fost spălat cu o bucată de săpun dafin, la fel de parfumat și pur precum se spune că ar fi pășunile raiului. A fost frecat, periat, clătit și apoi lăsat așa, gol, să se usuce pe piatra netedă din curtea moscheii, Înainte să fie Înfășurat Într-un giulgiu de bumbac din trei bucăți, așezat Într-un sicriu și, În ciuda sfatului ferm al consiliului bătrânilor de a fi Îngropat În aceeași zi, Încărcat Într-un dric pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vîrful degetelor lunga bîrnă suspendată În gol, În fața privirilor Îngrozite ale clasei care nu avea totuși handicapul de a fi Învățat gimnastică sub conducerea unei călugărițe. Primul meu orgasm mi-a venit din senin taman cînd mă cățăram pe funia netedă. Ajuns sus, o senzație pînă atunci necunoscută a Început să iradieze din tot pîntecele, mergînd pînă la mușchii brațelor. Îmi simțeam picioarele ca de cîrpă și mă țineam zdravăn de funie, Încercînd să nu pierd nimic din furnicătura voluptuoasă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ochilor pe tata, care mă Învață cum să pregătesc ipsosul și să modelez forme din pastă de modelat. Puneam praful de ipsos Într-un castronaș și turnam deasupra apă, subțiindu-l cu grijă pînă ce obțineam un fel de terci neted. Scobeam forma cu ace de păr. Am modelat monede pe care le pudram cu talc. Într-o zi de iarnă, tata m-a ajutat să modelez urme de păsări pe zăpadă. De ziua lui, i-am confecționat o scrumieră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
îndoială. Acesta era locul. și, drept confirmare, acolo se afla și scara de fier forjat de pe margine. Negocierile financiare se încinseră și îi adunară pe toți ofițerii. Virginski se folosi de ocazie pentru a se strecura pe lângă îmbulezeala de dosuri netede și o luă în jos pe scări. Se afundă în întuneric și se împiedecă de ultimele scări. Chiar acesta să fie locul? Îi auzi pe ofițerii de cavalerie continuându-și drumul și simți cum certitudinea îl părăsește. O ușă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu ochi de un albastru intens. ă știi unde pot să o găsesc pe Lilia? ă Deci o vreți pe Lilia? ă Vreau să îi pun câteva întrebări. Cunoști un student pe nume Virginski? Raia dădu din cap. Părul ei neted ca mătasea se deschise și se închise asemeni unui evantai. ă Dar pe Goriancikov? Piticul? ă Îl știu pe pitic. Este un client vechi. De fiecare dată o cere pe Lilia. Poate că el este noul ei prieten? se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
locul acesta. De asemenea, nu se putea opri să nu-și imagineze și alte lucruri: un cuțit venind din întuneric și înfingându-se direct în stomacul său. Deja vedea cu ochii minții o figură înaintând din întuneric, cu fața goală și netedă. În același timp însă, Salitov simțea o mânie retrospectivă la felul în care Profiri Petrovici încercase să îl facă de râs pentru dispariția acuzatorului prostituatei, bărbatul care, credeau ei acum, era tocmai Constantin Chirilovici Govorov. Dar asta nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se încovoia, unduindu-se sub pielea lucioasă. Aburi îi ieșeau din coaste și-și întorcea botul într-o parte în aerul rece. Sub strigătele vizitiului, nechezatul calului și clinchetul constant al clopoțeilor, Porfiri Petrovici putea auzi ropotitul copitelor pe gheața netedă și își îndoia gulerul din blană pentru ca răsuflarea sa să nu-l umezească. Înfofolit în blănuri, acesta se simțea bine în droșca deschisă, gonind repede prin cea mai rece și mai senină zi de iarnă de până acum. ă Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
le tăia abrupt calea. Nu era de fapt decât o iluzie optică, de o parte și de alta a zidului străzile continuau, iar zidul nu era zid, ci peretele unei construcții enorme, un edificiu gigantic, pătrat, fără ferestre pe fațada netedă, egal pe toată întinderea lui. Am ajuns, spuse Cipriano Algor, la țanc, după cum vezi, mai sunt zece minute până la ora de intrare, Știi la fel de bine ca și mine că n-am voie să întârzii, ar dăuna poziției pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că, în fulgurația exaltată a unui singur ton, sau în modulația lui muzicală, sunt vii și prezente toate celelalte, atât tonurile culorilor care au nume cât și tonurile celor care încă îl așteaptă, la fel cum o întindere ce pare netedă poate acoperi, manifestându-le, urmele tuturor lucrurilor trăite și întâmplate în istoria lumii. Toată arheologia materialelor e o arheologie umană. Lutul ascunde și arată trecerea ființei prin timp și prin spații, semnele degetelor, zgârieturile unghiilor, cenușa și tăciunii rugurilor stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se deschid în exterior, pe nici un alt perete nu se văd deschizături, sunt ziduri impenetrabile pe care panourile suspendate care promit siguranță nu pot fi învinovățite că iau lumina și fură aerul celor care trăiesc înăuntru. Spre desosebire de fațadele netede, partea dincoace este ciuruită de ferestre, sute și sute de ferestre, mii de ferestre, închise permanent din cauza condiționării atmosferei interne. Se știe că atunci când ignorăm înălțimea exactă a unui edificiu, dar vrem să dăm o idee aproximativă despre mărimea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pânze întunecate, urcă, și se văzu corpul unui om așezat. Lângă el, acoperite tot cu pânze întunecate, mai erau cinci trupuri tot așezate, drepte toate ca și cum un cârlig de fier le traversa craniul și le ținea înșurubate în piatră. Peretele netede din fundul peșterii se afla la zece palme de orbitele adâncite, unde globii oculari fuseseră reduse la un grăunte de praf. Ce e asta, murmură Cipriano Algor, ce coșmar e ăsta, cine sunt oamenii ăștia. Se apropie mai mult, plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]