1,357 matches
-
Mango cu castanii sălbatici ai Angliei.” Călătoria de întoarcere a fost amânată încă 11 zile de vremea care a obligat pe Beagle să se adăpostească în susul coastei la Pernambuco, unde Darwin a mai analizat roci căutând semne de înălțare, analizând nevertebrate marine la diferite adâncimi în nisip. Beagle a plecat spre casă la 17 august. După o trecere prin furtună cu o oprire pentru provizii în Azore, Beagle a ajuns în cele din urmă la Falmouth, Cornwall, Anglia la 2 octombrie
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
a apăra peștera Cioclovina de doritorii de guano. Guanoul produs de lilieci este extras din peșteri și este asociat cu o pierdere corespunzătoare de biotop troglobit și cu o diminuare a biodiversității. Depozitele de guano întrețin o varietate mare de nevertebrate adaptate la viața în peșteră, care se bazează pe fecalele liliecilor ca sursă principală de nutrienți. Depozitele adânci de guano conțin informații paleoclimatice locale în stratele depuse de-a lungul multor mii de ani, informații care po fi pierdute prin
Guano () [Corola-website/Science/324759_a_326088]
-
Pești: lostrița ("Hucho hucho"), lipan ("Thymallus thymallus"), mreana vânata ("Barbus meridionalis"), porcușorul de văd ("Gobio uranoscopus") zglăvoc ("Cottus gobio"), zglăvoaca pestrița ("Cottus coecilopus"), păstrăv de apă dulce ("Salmo trutta fario"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), clean dungat ("Leuciscus souffia"), scobar ("Chondrostoma nasus"); Nevertebrate (gândaci, cărăbuși, fluturi): cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), un gândac din specia "Pseudogaurotina excellens" și doi cărăbuși ("Cărăbuș hampei, Cărăbuș zawadszkii" ), melcul cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum"); precum și câteva specii rare de fluturi: "Parnassius mnemosyne" (apolonul negru
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
sau flori, ce o procură din iarba sau tufișurile care cresc în regiunile de stepă, sau zonele păduroase din munți. Dar ei pot face și pagube însemnate în terenurile cultivate cu cereale sau zarzavaturi. Animalele mai consumă de asemenea insecte, nevertebrate mici sau pui de păsări, șoareci, broaște și șerpi. Hrana pe care o transportă în buzunare, o parte o consumă în liniște în apropiere de gura galeriei subterane, cealaltă parte o depozitează în galerii, această fiind rezerva lui pentru anotimpul
Cricetinae () [Corola-website/Science/329786_a_331115]
-
și cresc puii. Tunelul lor este compartimentat, el are o ieșire principală și mai multe ieșiri laterale. Hrana popândăilor este mai ales de natură vegetală, ea constă din semințe, rădăcini, tuberculi și bulbi de plante. Popândăii se mai hrănesc cu nevertebrate mici, insecte. Spre toamnă încep să-și facă rezerve de hrană, pe care le depun în galeriile subterane. Perioada de hibernare durează în general din luna septembrie până în luna martie, în această perioadă se hrănesc mai rar. Înaintea perioadei de
Spermophilus () [Corola-website/Science/329785_a_331114]
-
galbenă ("Motacilla flava"), ciocănitoarea pestriță mare ("Dendrocopos major"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"). Reptile și amfibieni: șarpele de apă ("Natrix tessellata"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), tritonul carpatic ("Triturus montandoni"), sălămâzdră de uscat (Salamandra salamandra), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria") Nevertebrate cu specii de: libelule ("Leucorrhinia pectoralis" și "Cordulegaster heros" - calul-dracului); fluturi și molii ("Aphantopus hyperantus", "Anthocharis cardamines", "Argynnis paphia" - arginie mare de pădure, "Callophrys rubi", "Colias hyale", "Colias croceus", "Hepialus humuli, Lycaena tityrus, Leptidea sinapis, Melanargia galathea, Maniola jurtina, Triodia
Tinovul Poiana Stampei () [Corola-website/Science/327208_a_328537]
-
de pești aflate în sit: morun ("Huso huso"), păstrugă ("Acipenser stellatus"), nisetru ("Acipenser gueldenstaedtii"), cambulă ("Pleuronectes flesus"), calcan ("Scophthalmus maximus"), rândunica-de-mare ("Chelidonichthys lucerna"), vatosul ("Raja clavata"), câine de mare ("Squalus acanthias"). În arealul sitului este semnalată și prezența mai multor nevertebrate cu specii de: "Modiolula phaseolina, Mytilus galloprovincialis, Ampelisca diadema, Ampelisca diadema" sau "Apseudes acutifrons".
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
lungul corpului se află 1-6 dungi longitudinale albe-gălbui. Pe înotătoarele dorsală și codală câte o dungă închisă. Depune icrele în mici cuiburi săpate în nisip, în martie-aprilie. Se hrănește cu plancton format din crustacee de talie mare și larve de nevertebrate. Are valoare economică foarte redusă. Se poate folosi ca pește de acvariu. "Umbra krameri" (Walbaum, 1792) din latină "Umbra" = umbră, în sensul de fantomă, din cauza mișcărilor sale rapide + "krameri" = în onoarea lui Wilhelm Heinrich Kramer, care a descris în 1777
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
pavlovi") din Delta Dunării, dar acest lucru a fost revizuit ulterior (Barus și Libosvârsky 1983). Nu au fost raportați hibrizi între țigănuș și alte specii. Hrană principală o constituie planctonul grosier format din crustacee de talie mare și larve de nevertebrate. Tigănușii tineri se hrănesc în principal cu crustacee mici: ostracode ("Ostracoda"), ciclopoide ("Cyclopoida") și larve de chironomide ("Chironomidae"). La sfârșitul primei veri trec la organisme mai mari. De cele mai multe ori se găsesc în intestinele lor crustacee bentonice de talie mai
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
același timp. Hermafroditismul este însoțit de autofecundație. Icrele și larvele sunt pelagice. Icrele au 0,8-1,2 mm în diametru. Larvele au spini pe preopercular, interopercular, subopercular, opercular, cleitral, postcleitral, supracleitral și posttemporal. Sparidele se hrănesc în mare parte cu nevertebrate bentonice, mai ales cu polichete, moluște, crustacee și arici de mare (echinide). Importanța acestei familii pentru pescuit este datorită mai mult bogăției sale în specii decât abundenței particulare a unora dintre ele; cele mai bune randamente sunt obținute la adâncimi
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
nămoloase. Labridele trăiesc solitar sau în grupuri mici; sunt active în timpul zilei, iar noaptea se îngropa în nisip sau se ascund în ierburi de mare sau în adăposturilor stâncoase. Labridele sunt în principal carnivore și se hrănesc mai ales cu nevertebrate bentonice, moluște, crabi, arici de mare (echinide) pe care le zdrobesc între dinți lor faringieni care acționează ca o piatră de moară; unele specii sunt ierbivore. Unele specii mici curăța peștii mai mari de ectoparaziți. Labridele depun icrele în cuiburi
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
uneori în zig-zag. Flancurile sunt argintii, cu dungi longitudinale violete. Pe opercul se află o pată albastră; la baza pectoralei - una neagră, iar pe dorsală, între razele anterioare 2-5, se observă o pată violetă sau neagră. Se hrănesc cu diferite nevertebrate: gasteropode mici, arici de mare (echinide), viermi, crustacee. Depun icre pelagice, în aprilie-august. Are importanță economică fiind pescuit artizanal și sportiv și este comercializat în stare proaspătă. Pe litoralul românesc al Mării Negre se întâlnește foarte rar.
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
și tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"); opt specii de pești: avat ("Aspius aspius"), mreana vânata ("Barbus meridionalis"), zglăvoaca ("Cotus gobio"), porcușor de văd ("Gobio uranoscopus"), chișcar ("Eudontomyzon danfordi"), clean dungat ("Leuciscus souffia"), dunăriță ("Sabanejewia aurata") și fusar ("Zingel streber"); precum și nevertebrate: croitorul alpin ("Rosalia alpina"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), melcul cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum"); precum și trei specii de cărăbuși ("Cărăbuș zawadzkii, Cărăbuș hampei, Cărăbuș variolosus"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]
-
câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); trei specii de nevertebrate: cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii ("Odontopodisma rubripes"), rădașca ("Lucanus cervus") și un cărăbuș din specia "Carabus hampei". Vegetația lemnoasă este formată din arboret și subarboret cu specii de gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]
-
vârfurile înotătoarei caudale mult prelungite. Înotătoarea ventrală (când este prezentă) cu poziție pectorală. Vezica înotătoare mare; uneori lipsește. Scombroidele sunt cei mai iuți înotători dintre toți teleosteenii. Se hrănesc cu crabi, crevete, calmari, crustacee, pești și larve de pești și nevertebrate. Unele specii mici filtrează zooplanctonul prin spinii branhiali. Depun fracționat icrele în apele tropicale și subtropicale, adesea în apropiere de țărm. Icrele sunt pelagice și eclozează în alevini planctonici. Au o mare importanță economică, fiind pești comestibili. Sunt pești perciformi
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
are loc. În falca superioară se găsesc de fiecare latură câte 3, 2 sau 1, iar în, cea inferioară câte un dinte. Articulația autostilică a fălcii cu neurocraniu și structura dinților acestor pești sunt adaptări ale lor la hrănirea cu nevertebrate cu schelet extern. Tubul digestiv este slab diferențiat; în special, stomacul aproape că nu este individualizat. Valvula spirală din regiunea posterioară a intestinului holocefalilor este slab dezvoltată și are numai opt spire. Intestinul nu se deschide într-o cloacă, ci
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
consume puiet de pește, îndeosebi de scobar ("Chondrostoma nasus"), dar și din propria specie (de altfel cel mai accentuat canibalism dintre toți peștii îl găsim la lostriță) și doar în lipsa puietului consumă insecte, larve de insecte și diferite specii de nevertebrate bentonice. Pentru a prinde insectele și larvele de insecte cutreiere lungul apei uneori kilometri întregi, iar dacă găsește pui de scobar nu se deplasează departe. Lostrița este susceptibilă la boli bacteriene, cum ar fi boala enterică a gurii roșii ("Yersinia
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
ajută la camuflaj, în timp ce codobaturile au un penaj în culori contrastante de alb, negru, galben sau albastru-cenușiu. Penajul este similar la ambele sexe la fâse, însă la codobaturi sunt multe diferențe. Hrana este formată mai ales din insecte și alte nevertebrate mici în sezonul cald, dar iarna și din semințe. Cuibul și-l fac pe pământ, în crăpături de stânci, în desișuri sau în scorburi de arbori, uneori în diferite construcții. Femelele depun 2-7 ouă, frecvent albe, maro sau cenușii, pe
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
înoată cu ușurință în apa pârâielor de munte, unde își caută hrana și poate merge pe sub apă în plin torent. Se hrănesc prinzând efemeride și alte insecte pe maluri sau se scufundă în apă pentru a se hrăni cu diferite nevertebrate acvatice, îndeosebi insecte, larve de insecte, crustacee, melci, viermi și icre depuse pe rocile și pietricelele de pe fundul apei. Cuibăresc între pietre, în crăpăturile rocilor, printre rădăcinile copacilor, sub un pod sau maluri ori după perdeaua de apă a unei
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
ocazional, pe malurile lacurilor stâncoase. Este o pasăre teritorială, locuiește în perechi, de-a lungul râurilor. Vânează în și sub apă. Cântecul este un ciripit melodios, murmurător; ambele sexe cântă. Emite un puternic penetrant "zit-zit." Se hrănesc, în principal, cu nevertebrate acvatice (crustacee, larve acvatice etc), de asemenea, cu icre și pește mic, pe care le prinde, de obicei, sub apă din albia râurilor. Cuibul este în apropierea sau deasupra apei, în adâncituri de mal, crăpăturile stâncilor, printre rădăcinile copacilor de pe
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
Are ciocul, gâtul și picioarele lungi; nu are glas, clămpănește prin deschiderea și închiderea ritmică a ciocului; cuibărește în arbori, mai rar pe stânci abrupte și se hrănește cu vertebrate (mai ales cu pești, dar și cu broaște, tritoni) și nevertebrate (insecte mari). Cuibărește rar în România și pleacă în sezonul rece. Are o lungimea de 95-100 cm (între curcă și curcan), anvergura aripilor 144-155 cm; cântărește 3 kg. Aripile, gâtul și coada sunt negre cu reflexe metalice arămii și verzui
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
cu iarbă și altă vegetație, căptușit cu frunze de salcie și este situat pe sol sau pe o ridicătură de teren. Depun 4 ouă, verzui-cafenii cu pete închise la culoare. Ambii părinți sunt implicați în îngrijirea puilor. Se hrănesc cu nevertebrate (insecte și larvele lor, melci, viermi și crustacee mici), scormonind într-un loc, după care își iau zborul și o iau de la început într-un loc apropiat, o metodă distinctivă de a-și căuta hrana, permițând recunoașterea lor de departe
Fugaci de țărm () [Corola-website/Science/329517_a_330846]
-
de pe această înotătoare lipsesc. Masculii au botul mai larg și înotătoarele ventrale mai lungi ca la femele. Colorația masculilor este, în general, mai închisă ca a femelelor, observându-se deseori și pete cafenii pe burtă. Foarte lacom, se hrănește cu nevertebrate bentonice, icre și larve de amfibieni (broaște), peștișori tineri și icre de alte specii de pești, dar mai ales de păstrăv, din care cauză este socotit ca un element nedorit acolo unde trăiesc aceștia. Dintre nevertebrate preferă crustacee (mai ales
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
lacom, se hrănește cu nevertebrate bentonice, icre și larve de amfibieni (broaște), peștișori tineri și icre de alte specii de pești, dar mai ales de păstrăv, din care cauză este socotit ca un element nedorit acolo unde trăiesc aceștia. Dintre nevertebrate preferă crustacee (mai ales lătăuși), larve de insecte (efemeroptere, trihoptere, plecoptere, chironomide, diptere etc.), hirudinee (lipitoare), și moluște. La rândul său, este mâncat uneori de păstrăvi, mihalț și lostriță. La vârsta de 2 ani, atinge maturitatea sexuală. Ponta are loc
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
Ochii sunt bine dezvoltați, iar picioarele lungi. Este aproape incapabil să zboare din cauza penelor sale moi, însă aleargă bine. Duce o viață diurnă, noaptea stând ascuns în arbori. Scoate sunete ascuțite, care se aud de la distanță. Se hrănește cu larvele nevertebratelor, viermi, melci, amfipode, păianjeni, diverse insecte (chilopode, ortoptere, blatodee, diplopode, coleoptere) și șopârle. Ponta conține doar un singur ou pe an, de mărimea celui de găină. Această specie a fost descoperită de Verreaux și Des Murs în 1860; în prezent
Kagu () [Corola-website/Science/331910_a_333239]