14,384 matches
-
decât că, dacă n-ai fi fost tu, ei, poate niciodată, n-ar mai fi avut cum să învețe să trăiască din nou. Pentru ei orașul murise. Acum aveau planuri să dărâme și restul clădirilor, așa nu vor mai fi nevoiți să irosească timp printre pereții pustii mirosind a mucegai, așa vor termina odată cu coșmarul și se vor putea întoarce în sfârșit la realitate, la viața lor atât de frumoasă. DE DRAGUL LUI MICKEY MOUSE Dimineața aceea ar fi putut fi cea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
strige isteric, încât bărbatului și secretarei le luă mult timp ca s-o liniștească. Apucară însă să promită că vor găsi o soluție. Era din nou liniște, doar gândurile alergau de la unul la altul. Secretara se întinse pe podea, nemaifiind nevoită să-și îndoaie genunchii. Bărbatul o ajută să se așeze cât mai comod și îi puse sub cap haina sa. Aproape fără să se miște, ea adormi imediat. Trăgându-și mâna de sub capul ei, bărbatul atinse un obraz ud de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
presupune o intervenție chirurgicală de rutină, ceva asemănător apendicitei. Se întinse zâmbitor pe patul confortabil și moale. Într-un fel îi păru rău că va petrece prea puțin timp întins într-un așternut curat și primitor, iar nopțile precedente fusese nevoit să suporte răceala cimentului. Se aștepta să fie legat de pat, este o procedură obligatorie care se execută la toate operațiile cu anestezie generală. Lumina era puternică și îi deranja ochii, o clipă se sperie că nu va putea adormi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
voia să fie patetic și nici să intervină în desfășurarea evenimentelor, era pe deplin mulțumit cu ceea ce i se întâmplase. De acum se putea trezi în realitate, căci scăpase de coșmarul care îl chinuise ani de zile, în care era nevoit să își trăiască condamnarea la moarte și executarea acesteia. De acum înainte va începe o viață nouă. Încercă să deschidă ochii. Știa deja ce avea de făcut întreaga zi, dar va începe cu o cafea și cu știrile de la radio
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca să nu deranjăm. Mâncam repede felia de prăjitură, apoi ne întorceam după un biscuit cu vanilie. Ne simțeam vinovați pentru că ne era foame, ne țineam privirile numai în jos, dar acolo era sicriul, așteptând cuminte. După un timp am fost nevoiți să ne întoarcem lângă unchiul în dormitor, așa, ca din datorie. Spre dimineață, mătușa Aura ne-a adus cafea. Prietenii unchiului i-au înmânat atunci un plic atingându-i ușor umerii. Ea se simți puțin ocrotită și asta îi făcu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ce se pierdea în podeaua albastră. El și camera lui; o încăpere obișnuită, ca a tuturor tinerilor de vârsta lui, cu afișe peste afișe, cu beculețe și reviste, cu haine aruncate peste fotoliu, totul într-o dezordine perfectă; acum era nevoit să accepte pereții goi, întunericul impus de noile culori și de jaluzelele trase. Rămase pe canapea privind mereu în jur, roșul degajat de încăpere, mai cald sau mai rece, îi atenua simțurile și gândurile, îl făcea să pară pierdut într-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu el, fiecare era atent la lingura care se cufunda în supă și la plăcerea ce dezmierda apoi papilele gustative. Poate că ațipise fără să-și dea seama, oricum nu avea nici o importanță; acum se afla la masă și era nevoit să mănânce ce i se pusese în farfurie. Ce frumos ar fi astăzi dacă nu ar fi existat ieri, sau mai bine zis dacă nu ar fi întâlnit-o pe ea ieri, sau poate dacă n-ar fi ieșit din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fiecare să-și imagineze ce vrea; nu are rost să intervii cu tiparul tău în cele mai intime dorințe ale cititorilor. Nu dispera, căci personajul se va individualiza foarte bine pentru fiecare în parte. Dar de data aceasta vei fi nevoit să-i dai un nume. Și pentru ca povestea să continue este bine ca numele să fie unul comun, auzit de atâtea ori, care însă nu a atras atenția nimănui până acum. Îi vom spune Vera. În timp ce X se plimbă prin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de voință unitară. Giorgio del Vecchio nutrește convingerea că, la rigoare, „Statul nu poate să subziste Într-un mod pur static, ci el trebuie să se afirme și să se conserve cu un dinamism permanent, sub sancțiunea de a fi nevoit să cedeze În fața acelor alți centri de iradiere de norme juridice, care sunt mereu posibili, și, cel puțin virtual, sunt prezenți În jurul lui”. Afirmarea autonomiei Statului - observă filosoful - nu trebuie să fie Înțeleasă Într-o modalitate mecanică, ca și cum ar fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mare victorie! Dacă vei urma îndemnul meu, vei vedea că vei avea multe zile în care liniștea ta sufletească va păși în același pas cu tine, nu alături... Olga ascultă docilă. Aparent se domolise. Ea știa bine însă că fusese nevoită să coboare atât de mult în ea, încât i se părea că se terminaseră toate treptele spre cele mai neașteptate adâncimi ale sufletului ei răvășit de toate cele întâmplate. Arăta ca o construcție pe punctul de a fi supusă unei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dar cum de nu observase nici unul? Aceasta era întrebarea. Alex nu zăbovi mult pe șantier, promițându-le tuturor că va veni În fiecare zi, târându-și anevoie gipsul, fiindcă voia ca și această lucrare să fie ireproșabilă. Cât timp fusese nevoit să stea acasă, așa cum îi recomandaseră medicii, zăbovea în pat cu un ziar sau o carte în mână căutând să alunge singurătatea și urâtul. Din când în când, mai căuta jurnalul soției sale să vadă dacă sporiseră foile scrise, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
șubrezise ființa, aducând-o încet, încet într-o stare de epavă. Acum, se afla într-un pat de spital, fiind suspectă de un diagnostic deocamdată neprecizat. Simptomele și crizele frecvente o conduceau însă cu gândul spre o boală necruțătoare. Fu nevoită să-și trimită fetița, pe Măriuța, la mama sa. Despărțirea de fetița ei scumpă o resimțise ca pe un început al sfârșitului. Stătea ore în șir cu ochii fixați într-un punct de pe plafon, prin care își trimitea sau își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai văd. Să nu vă mai văd pe tine și pe Alex cât sunteți de fericiți! Ina, care se grăbise cu câteva minute să părăsească rezerva aceasta, în care infernul zidise parcă și în pereți o sumedenie de dureri, fusese nevoită să asculte încă una, poate cea mai cumplită dintre toate. Își reluă locul pe scaun și sprijinindu-și capul în mâini începu să plângă în hohote. De parcă nu ar fi auzit-o, Olga continuă: - Soțul meu, cum ți-am spus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
toți proștii în nas. De altfel cum să asimilez conduita și manierele canaliei? Acum am înțeles: ei îi plăcea de oamenii ăștia pentru că erau nerușinați, stupizi și dezgustători. Pasiunile ei erau indisolubil legate de murdărie și moarte. Simțeam într-adevăr nevoia să mă culc cu ea? Oare fizicul ei mă făcuse să-mi pierd capul? Repulsia pe care i-o inspiram? Gesturile sale, înfățișarea? Afecțiunea pe care încă din copilărie i-o promisesem mamei sale? Sau toate la un loc? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de afecțiunile ginecologice. Artistul Însă nu trebuie să se ocupe decît de ceea ce Înțe lege”...poziția este exprimată, univoc, și-ntr-o scrisoare din 1898 :”Marii scriitori și artiștii n-ar trebui să se angajeze În politică, decît În măsura În care sunt nevoiți să se apere de ea”. În fine, despre Salonul nr. 6, scriitorul a refuzat să comenteze presupunerile unora, care vedea În capodoperă fie o critică a doctrinei tolstoiene (de neîmpotrivire la rău), fie un pamflet Împotriva regimului - reprezentat În proză
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
avea să urmeze. Disciplinați, m-au ascultat și au tulit-o imediat să facă tot ce le spusesem. Peste un minut, am pornit și eu cu grupul meu. * * * În orice istorie, oricât de personală, la un moment dat autorul este nevoit să fie ubicuu. El trebuie să le știe pe toate, în cele mai diverse planuri ale narațiunii. Că doar cine altcineva să-i scrie părțile alea mai obscure, la care, cum ar fi cazul meu, nu a avut acces direct
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și pe urmă s-a trezit din nou la lumea reală! Patetic" mârâie cei mai americanizați -, "penibil", fac ceilalți. Ei bine, după cum au observat cei un picuț mai atenți, nici vorbă de așa ceva. Poate par oarecum obositor, dar mă văd nevoit să accentuez că, grație spiritului meu științific, am consemnat cu scrupulozitate faptele concrete în desfășurarea lor. Nu sunt genul acela de fantazor siropos și lucrând după cine știe ce tipar romanțios și moralizator, da? Nu m-am apucat să creez un scenariu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
demersuri susținute ca Troia să adere și ea la Uniunea Statelor Unite ale Eladei, punândui-se sub nas o mie de avantaje, inclusiv moneda de bază a statelor membre grecești, un Agamemnon, un Menelaos, un Ajax, un Ulisses, și un Achiles erau nevoiți să ducă o altfel de luptă de convingere a cetății lui Priam, prin mijloace moderne, ca aceasta să se vadă obligată de a renunța indirect, printre altele, sub ofertele financiare și materiale ale Atenei și ale Spartei, la producția ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
seamăn. Da. Știam că nu am în fața mea Panteonul divinităților grecești în nuce, dar aveam sentimentul că, indirect, memoria aceasta a lor era parcă știrbită, ca atunci când (printr-o comparație cam trasă de păr) statuile anumitor sfinți creștini ar fi nevoite să stea așa mutilate de vreo personalitate iconoclastă (vezi epoca iconoclaștilor de la finele primului mileniu!) până s-ar îndura cineva să le ridice din haosul acela și să le reasambleze părticică cu părticică pentru a le reda integritatea (ca și cum integritatea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Încerc să parez: Altfel de unde știam că, după ce i-am dezglodat pe ruși la Rahova, la Vidin, la Plevna, în 1877, și după ce aceștia obținuseră permisiunea de la Carol I, să se retragă cu oastea prin București, armata română a fost nevoită să bombardeze capitala României, ca să o elibereze de ocupanții muscali? Vezi, d-le Gerard, că mergi prea departe. Oprește-te. Dacă, prin absurd, eu merg acuma acolo, unde trebuie și torn pe din dos, toate astea? Ha, ha! Să vezi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe mâine, mutații genetice. Ca personajele lui Samuel Beckett. - Odată, mai acum câteva luni, am avut senzația că orice căsătorie e un capăt de linie ferată adăugase ea liniștit-un loc fără gară, unde poate opri orice tren când e nevoit să stea la semnal. La un semnal care nu se mai schimbă. Un tren cu care nu te mai poți întoarce din bălăriile care țin loc de gară. Da. De acolo, trenurile nu se mai întorc înapoi. Vorbea cu buzele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aroganți ne prelungeau cu mare plăcere chinuitorul apel zi de zi, dimineața, seara și foarte des noaptea. În apropierea lagărului, aproximativ la 300 m, se afla o clădire în care erau cazați tineri care frecventau o școală profesională. Când erau nevoiți să-și facă necesitățile, săreau pe ferestrele clădirii, se răhățeau și săreau iarăși pe fereastră, înapoi. E vorba, după cum ți-ai dat seama, de treaba mare, că pe cea mică o făceau direct de pe pervazul ferestrei. Se picurau cu boltă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el este al nostru pe toată durata vieții. Să fim de acord cu el, să-l primim cum se cuvine pentru că ceea ce este în interiorul lui este foarte important. Am mai învățat că ni se vor da lecții și vom fi nevoiți să le învățăm ca să acumulăm experiență, care dă sens vieții noastre. Aceste lecții se repetă până când le vom învăța (provocările, nemulțumirile, disconfortul, bolile, etc.), sunt lecții din care avem mereu câte ceva de învățat și noi trebuie să ne asumăm întreaga
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mea și știu că Dumnezeu este cu mine. {tiu că sunteți cu toții oameni grăbiți, grăbiți să atingeți obiective, grăbiți să începeți alte proiecte, grăbiți să vă umpleți timpul cu nimicuri, să fugiți de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiți să meditați la viața voastră, la cei din jur, la sensurile adânci ale existenței. Pe toți ne-a cuprins un fel de miraj pentru atingerea plăcerilor imediate și facile, în care posesiunile materiale și multitudinea experiențelor superficiale țin loc de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
precum o zână din povești! Dumnezeu însă n-o putut-o smulge din ghearele morții... Dacă nenorocirea a dat peste el, atunci n-o avut ce face altceva decât să-și îngroape fiica uneva în pădure... Bejenarii însă au fost nevoiți să fugă mai departe din fața urgiei! ... Cine mai știe după câtă vreme lucrurile s-au liniștit și fugarii au pornit înapoi, spre locurile lor, pentru că ca acasă la tine nu-i nicăieri!... Când au ajuns aici în pădurea de deasupra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]