1,285 matches
-
să vadă acolo unde ceilalți istorici nu au privit, nu au văzut sau au privit fără să vadă. În istoria scrisă, percepții precum Totul a fost! sau Nimic nou sub soare! sunt mai mult expresii ale unei medii, ale unui nihilism istoriografic fără nicio legătură (epistemică) cu o cercetare istorică. Într-o istorie scrisă, în practica din arhive, nu numai că nimic nu a fost, dar există atâtea stele solare câte priviri sunt, dincolo de suprafața orbitoare, scânteietoare a faptelor și a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu o cercetare istorică. Într-o istorie scrisă, în practica din arhive, nu numai că nimic nu a fost, dar există atâtea stele solare câte priviri sunt, dincolo de suprafața orbitoare, scânteietoare a faptelor și a evenimentelor intens mediatizate, discursivizate public. Nihilismul istoriografic contemporan afirmă cu aplomb, pe urmele lui Hegel, că oamenii nu învață nimic din istorie. O întreagă pleiadă a preluat această sintagmă prin Croce, Valéry și prin alți distinși intelectuali. În realitate, oamenii învață foarte multe idei și tactici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
anglo-saxonă. Putem diviza la infinit cunoașterea la modul duplicitar (A și B pentru un C), dar această "analitică" nu ne va ajuta prea mult pentru înțelegerea funcționalității politice a cunoașterii moderne. Analitica devine toxică, mai ales dacă este însoțită de nihilism, și nu o putem pluraliza în cunoașteri "mai bune", conform mentalității renascentist-occidentale. În concepția lui White despre formele narativității istorice, factorul politic este omniprezent, precum la Foucault. Forma conținutului cunoașterii istorice denotă anumite atitudini și afinități social-politice. Cum preciza Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acestea caracterizând sentimentul de înstrăinare al omului trezit în mijlocul unui univers incomprehensibil. Corelat cu o vădită criză a lumii și a culturii occidentale, absurdul exprimă și se exprimă atât printr-o derută fără precedent la nivel spiritual, marcată de zguduitorul nihilism axiologic în filosofie și artă, cât și prin alienarea, lipsa de autenticitate și angoasa omului "aruncat în lume" (Heidegger), dar liber și responsabil de un destin ontologic fără sens. Pe acest fundal care-l propulsează atenției, absurdul suveran a constituit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumea modernă desacralizată”, iar trăsătura definitorie a artei „noi” sau „moderne” este dezumanizarea. Criza omului a început însă mai devreme, odată cu „moartea lui Dumnezeu” anunțată de Nietzsche. Moartea lui Dumnezeu și moartea omului (ambele metafore sugerând prăbușirea umanismului sub influența nihilismului) sunt strâns legate una de cealaltă. În viziune nietzscheană, locul omului este luat de supraom. Omul devenise un concept învechit și retorica umanismului trebuia înlăturată. De aici demitologizarea omului și impulsul antiumanist al scriitorilor și artiștilor începând cu primele decenii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
are un impact major asupra ideii de literatură. Cât despre pozițiile ideologice dominante în viața intelectuală din ultima jumătate de secol, Todorov identifică trei puteri care au golit literatura de sens și au provocat marginalizarea și chiar dispariția ei: formalismul, nihilismul și solipsismul. Formalismul în critica literară este deja un fenomen pus în discuție și chiar și cei care l-au susținut încearcă să-i reducă efectele. Tzvetan Todorov, unul dintre susținătorii structuralismului în anii 75 ’70 - metodă adoptată, după cum mărturisește
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de seducție, și-a pierdut cititorii, și-a împuținat mesajul și, consecință fatală, și-a pierdut locul în societate.” Formalismul a reușit să scoată din literatură tocmai partea vie, incitantă, esențială, a „formalizat-o”. Alături de formalism, Tzvetan Todorov consideră că nihilismul și solipsismul au stat la baza „declinului”, „crizei” literaturii. Nihilismul, specific post-structuralismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” în măsura în care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență, a cărei conștiință nu poate decât
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și, consecință fatală, și-a pierdut locul în societate.” Formalismul a reușit să scoată din literatură tocmai partea vie, incitantă, esențială, a „formalizat-o”. Alături de formalism, Tzvetan Todorov consideră că nihilismul și solipsismul au stat la baza „declinului”, „crizei” literaturii. Nihilismul, specific post-structuralismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” în măsura în care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență, a cărei conștiință nu poate decât să ducă la disperare. Adevărata literatură este, din perspectivă nihilistă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de sus a sânilor / trasează în goană lungi semne sângerii”. Discursul liric e mai puțin segmentat, eliptic și abrupt, conservându-și totuși adresa directă, tensiunea și urgența căutărilor, cum și ambivalența. Căci există în versurile lui P. un paradox al nihilismului, și nu întîmplător este citat Emil Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
Posibilitate constă în faptul că putem, în fiecare caz, să formulăm o predicție în privința rezultatelor, anume că exemplul specific luat în considerare nu va trece testul celor patru condiții, chiar și fără a-l examina. Teorema este complet generală în nihilismul ei și ne scutește de la o îndelungată (și poate fără sfârșit) căutare” [Sen, 1970a, p. 40]. În aceeași direcție, Plott (1976) nota importanța rezultatului lui Arrow: „Subiectul a debutat cu ceea ce a părut o problemă minoră legată de regula majorității
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]