1,279 matches
-
care unul din invitați, bancherul Hermann, relatează celorlalți oaspeți o poveste. În ciuda poveștii senzaționaliste relatate de Hermann și a atmosferei dramatice a nuvelei, opera literară balzaciană este considerată în primul rând un fel de poveste filozofică, confirmând în mod repetat nihilismul moral al înaltei societăți pariziene și existența unor secrete întunecate ascunse în familiile personalităților publice. Criminalul Taillefer este menționat în mai multe scrieri balzaciene printre care "Pielea de șagri" și "Moș Goriot" ca un om respectat, bogat și influent, ce
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
la vol. Mircea Eliade, "În curte la Dionis", Ed. Cartea Românească, București, 1981), Nicolae Manolescu („Sărbătoarea povestirii”, în "România literară", anul XIV, nr. 31, 30 iulie 1981, p. 9) și Ioan Petru Culianu (în vol. "Studii românești. Vol. I: Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade", ed. a II-a, Ed. Polirom, Iași, 2006). Scrierile fantastice ale lui Mircea Eliade sunt împărțite de eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu în două categorii în funcție de raportarea personajului principal la întâlnirea cu sacrul. Majoritatea narațiunilor
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
surprins de apariția românului, dar recunoaște talentul literar și instinctul analitic al lui Leucuța: ” Sentimentul de abandon, descoperit de modernul Baudelaire în viață și viciile Parisului secolului al XIX-lea, e reluat acum cu o îndârjire sinucigașa - să o numim nihilism - nu numai de autorul românului, ci de o întreagă pleiada de prozatori tineri, botezați de critică, mizerabiliști.” Autorul consacrat Alexandru Petria scria, într-o recenzie publicată pe catchy.ro ”Firele narative ale «Laptelui negru al mamei» sunt că o bandă
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
legau pe Picabia doar de dadaism, surpriza este covârșitoare. Ei descoperă un artist, al cărui eclectism poate descumpăni, cu treceri și etape de o versatilitate riscantă, de tip montagne russe, o continuă reinventare și negare de sine, un scepticism și nihilism, dublate, paradoxal, de o capacitate și energie creatoare de tip workaholic. Picabia picta, desena, lucra în atelier cel puțin 12 ore pe zi, uneori ziua și noaptea, fără oprire și uitând să mănânce. Călătorea enorm, deschidea zeci de expoziții, conducea
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]