2,919 matches
-
nu acceptă ca și altul să gândească asemănător. Din această cauză doi oameni cu același punct de vedere încep să-l disece până ajunge la un punct geometric adică un infinit mic, un nimic. Și se duelează strașnic pentru acel nimic, un detaliu fără nici o semnificație. Nici în această fază nu este în fond nimic rău. Din detaliu în detaliu se naște perfecțiunea. Dar unii oameni au capul gol. Nici măcar plin cu paie ca să rumege, acolo ... ceva. Este atât de gol
MENTALITĂŢI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347866_a_349195]
-
un tărâm ca de poveste, / Ambiguu, mirobolant, / E raiul rațelor celeste !» (p. 23); «Potenta faună umană / Și ruda ei cea animală / Caută încă o soprană / Pentru spectacolul de gală.» (p. 24); (și o strofă interogativ-parodic-eminesciană) « Dintre sute de subrete / La nimicuri pricepute, / Câte țin la siluete / Din motive neștiute ?» (p. 80); El își bea ceaiul matinal / Din flori de mucigai moral.» (p. 108); (5) distihurile epigramatic-polivalent-înrăzăritor-satirice: (formal / parodic-topârceniene:) «O emoție finală / Fu cazată-n Capitală» (p. 48); «Atestatul de zacuscă / Este
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
ce-o fi/ răsărit/ alt zori de zi...”. Acasă „asfințește cuvântul/ de această dată/ fără farse/ fără trădări”... Acasă, „când ploaia/va mușca flămândă/ din dorul ce mi-l fură azi/ ... îmi bat în piepturi stropii grei/ grămadă surdă de nimicuri...”. Acasă „parfum de primăvară/ culoarea/ gust de mierlă/ brațele/ fluturi noi/ ... flori neștiute/ pierdute-n/ rodul ce-l strivim/ smulgând/ pietre de sub lacrimi/ rătăcite/ peste simfonia absentă/ a nopții...”. Acasă „primăvara vine noaptea/ primăvara belalie/ strălucește-n asfințit/ doar o
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
bată vântul din senin... - Nu mai este soare și frumos? - Nu, a început o furtună de-ți scoate ochii și-ți umple gura cu nisip. Au fugit toți de pe plajă, noi am fost la bazar să ne mai luăm câteva nimicuri. - Văd că ești cu brațul plin de pachete. Ți-ai golit portofelul? - Ei, nici chiar așa. George a vrut să-mi lase câteva amintiri. Pleacă peste două zile și a ținut neapărat să-mi cumpere câteva suveniruri, care să-mi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
culeagă din Înalt Supliciul sau rodnicia pentru Noul An? El-călugărul, el-poetul El-profetul, visătorul Vizionarul, rugătorul Neistovit, smerit Cu brațele spre cer Neîncovoiat de chemarea țărânii Pulberii care-l dorește Fruct desfătării. El, la miezul nopții În puterea întunericului Înfruntă chipul nimicului Monoton. La miezonoptică Printre clarviziuni și halucinații El-călugărul, el profetul, visătorul, vizionarul, poetul Intră în nepieire. În vremea asta, Râuri de șampanie Stele scânteind în pahare Timp tatuat cu efemer ... La ușa cui bate La fereastra cui colindă Domnului Doamne
CINE SUNT ŞI CUI RĂMÂN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347503_a_348832]
-
între alfa și omega. poarta rămâne deschisă. în trupuri frământate se produce explozia de bucurie la atingerea unui cuvânt, a unui sens, a unei expresii. este multă înțelegere și nesiguranță, viață netrăită,arme albite superficial și o imensă luptă a nimicului pe deasupra acoperișului fals al lumii. cerul își colorează aburii. ura își aprinde felinarele înainte de sfârșitul anului. gândurile pocnesc în artificii mentale. sufletul cere pace iar spiritul devine o ciupercă imensă deasupra unui teatru în care se joacă nefiresc aria iubirii
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE TREI ŞI POATE PATRU) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348776_a_350105]
-
a privit îndelung, apoi a plecat. motanul meu l-a privit. stătea drept, nu mai răsufla. mă păzea. când el a încetat să mai vină la mine, motanul a murit. se învârte un ceas. e haotică toată această curgere. e nimicul din fiecare piatră cenușie. simt că va fi o implozie a pământului odată cu prima mișcare a vâslei. ai dreptate. nimicul nu poate primi în palma întinsă mișcarea bilei. mâna se transformă în cenușă. cenușa umple spațiul de otrăvuri iar barca
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
a încetat să mai vină la mine, motanul a murit. se învârte un ceas. e haotică toată această curgere. e nimicul din fiecare piatră cenușie. simt că va fi o implozie a pământului odată cu prima mișcare a vâslei. ai dreptate. nimicul nu poate primi în palma întinsă mișcarea bilei. mâna se transformă în cenușă. cenușa umple spațiul de otrăvuri iar barca va rămâne la mal se vor număra atunci cuiele nu din palme. numărate vor fi cele din inima ta. la
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
un om-creator, doar atât. Criticul elevat este singurul dintre cei trei gânditori care face o departajare judicioasă a creatorilor dintre care numai unii dintre ei se înalță spre celestul deusian, majoritatea rămânând atrasă de jocul viciilor lumești, teluricul înghesuit al nimicului. Timpul criticului elevat nu-i permite distribuirea activității sale asupra a ceva ce este nesemnificativ, precum o creație literară mediocră, care nu spune nimic, ci doar vorbe sau vederi, simțul său practic îl face de la prima răsfoire a lucrării să
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
Ce își râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovărășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpa, Chintesența de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
Ce își râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovărășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-având virtute, iar în ei moneda calpa, Chintesența de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
așezase tăcerea între noi, ascultătoare strofă de poem, dar parcă simțeam că mai trebuie ceva atunci am adăugat verbelor nudul tău te-a văzut și nucul- ochiul cu care vezi cum noaptea înroșește de pudoare, obrazul pământului îmi spune că nimicul rămâne nimic și rămâne așa cum este... zidurile nu păstrează plânsul tău cântecul se întoarce ca un ecou însutit la tine; ne este foame de imaginile noastre din cuvinte, când ziua își înțepase călcâiul în ascuțitul dialog dintre noi și alerga
O MIE DE POEME, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348911_a_350240]
-
noul ei loc de muncă, pentru a lăsa concediul medical primit. Simțea privirile curioase cum îi cercetau ca niște degete avide chipul golit de sânge, dar care întâlnindu-i expresia indiferentă, de parcă în fața ei nu s-ar fi aflat decât nimicul, băteau în retragere, ascunzându-se după dosarele pline de hârțoagele deseori inutile, ce se păreau să se reverse peste birouri. Extenuarea de a merge, o obligase apoi la încă o oprire, undeva pe drum, la locuința unei cunoștințe. Se schimbaseră
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
colorată de pus pe perete, mingiuțe din rumeguș acoperite cu hârtie creponată și prinse cu elastic pe care copiii îl treceau pe câte un deget, aruncându-le și bucurându-se teribil când le vedeau venind întregi înapoi, serpentine și alte nimicuri pline de duioșie dar la fel de strident colorate. Îmi amintesc cu nostalgie de câte o coadă la care așteptând să-mi vină rândul, știam exact cât trebuie să plătesc pentru cinci chilograme de cartofi și două de ceapă. Și totuși vânzătorul
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
împuțit cum e nu existe de-o zi, de-o săptămână, de-o lună, de-un an, de-un deceniu! De fapt, de douăzeci de ani! ) O viață de om, doamnelor și domnilor! O viață de om pusă în slujba nimicului! Nu prea îmi convine concluzia acestei sumare autoevaluări , dar n-am încotro! Și tocmai acum când sunt gata să fiu elimenat prin anusul social : lumea nu mă mai vrea! Mă redă, pur și simplu, sub formă de excremente social, Universului
EXCURS ÎN UNELE ORGANE INTERNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346879_a_348208]
-
când sunt gata să fiu elimenat prin anusul social : lumea nu mă mai vrea! Mă redă, pur și simplu, sub formă de excremente social, Universului, Marelui Nimec! Din nimic am venit, în nimc mă voi întoarce. S-a încheiat circuitul nimicului în natură! Punct. Atât? Poate că foamea nu-i în noi, ci în Univers. El ne mănâncă: secundă cu secundă și an după an. Implacabilă,moartea ne pândește din prima clipă de viață. Ne ajută chiar să creștem, ne pregătește
EXCURS ÎN UNELE ORGANE INTERNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346879_a_348208]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului mi-am promis. azi trântesc universul de pământ. într-un deget țin firul de ceară și-n pumni, tâmpla, și cerul, și pământul în care nu vreau să fiu. oarbă umblu între camerele regalelor gesturi. nimicul îmi aruncă un os. gândul pliază mișcarea pe fila asta. sunet. scrâșnet. banal. fiare, șine de tramvai, suflet, marginea patului pe care cad amețită strânsoarea zilei și a înserării... totul e doar minciuna pe care o respir zilnic prin ochi
PROMISIUNE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346898_a_348227]
-
Peste țărâna invadată de morminte înguste, Poate așa aleile dintre zile Nu vor mai fi ceasurile, ci... Speranțele Degeaba îmi dai să beau secundă Când mie îmi este sete de clipă. Dacă mi-aș decripta viața Aș realiza infinitul de nimicuri sinergice Universalitatea îmi provoacă metastaze comportamentale... Îți mulțumesc Doamne Pentru că mi-ai dat atâta inteligență Cât să îmi pot conștientiza neinteligenta Încă nu sunt EU Sunt ...( PSEUDO)EU Referință Bibliografica: (PSEUDO)EU / Alexandru Florian Săraru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
(PSEUDO)EU de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346936_a_348265]
-
neștire ploi, gândacilor cu lumini la capătul mișcării lor. m-am plictisit să cresc într-un tunel cu pereții de șah. pași îmi saltă de la alb spre negru, dus- întors, între două paranteze absurde. aștept bonsaiul. sămânța e vie. șah-mat nimicului. regele e absent. coroana leagănă un copil de hârtie safirul mă privește din fruntea lui. Referință Bibliografică: aștept bonsaiul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 421, Anul II, 25 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne
AŞTEPT BONSAIUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346330_a_347659]
-
o măruntă floare de ciulin (“UMBRA ta doar/ apasă pe lut/ mai puțin decât tine.// Și încă mai puțin decât umbra-ți,/ pasul nostru-n țărână”), priveliștea ruinelor miticului, faimosului odată, Delos ( “...în pietrele tale nu rămân decât semne/ ale nimicului și ale nimănui”), ori grupul statuar al cardinalului Ludovico Ludovisi din Palazzo Altemps, Roma (“ Nu există distrugere, ai zis. Ne vom întoarce/ la sânul stelei, în ținutul/ originii și al sfârșitului, la materia/ nemuritoare și maternă...”), atitudinea lirică e aceeași
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
și Cuaderno de las islas, lucrare publicată de A. S. R. în 2011). Obsesia oceanului se tansformă, în cele din urmă, în obsesia timpului. Contemplând mișcarea neostoită a valurilor, zbaterea lor la marginile falezelor, poetul descoperă nimicnicia (“ÎNVEȘMÂNTEAZĂ-TE cu acest nimic, trup din umbră”). Într-un succint cuvânt de prezentare a creației lui Andrés Sánchez Robayna, Eugen Dorcescu vorbește despre “trei nemărginiri”, ce întemeiază versurile acestuia: elementele (“marea, oceanul, dar și cerul, văzduhul”), cultura (“antică îndeosebi”), și adâncurile conștiinței (“sondată...până la
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
parcurge numeroase trepte semnificative, rafinându-și înțelesul, de la accepțiunile comune, uzuale (radiație - solară, a flăcării, sursă de claritate, de bucurie, de înțelegere), la sensurile complexe, figurate. Lumina acoperă, opunându-i-se, marele gol, rămas în urma lucrării distrugătoare a timpului, anulează nimicul, vacuumul, vidul universal: “ERA un cimitir/ lângă mare. Devastate,/ pietrele dăinuiau/ în aerul cald.// Dăinuiau, tăcute,/ șterse. Au naufragiat/ în lumină. Le-ai văzut/ rezistând, încă, asemenea astrelor”. Sau: ” Și nimic nu moare în tine,/ nimic în afară de tine însăți,/ în
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
mare. Devastate,/ pietrele dăinuiau/ în aerul cald.// Dăinuiau, tăcute,/ șterse. Au naufragiat/ în lumină. Le-ai văzut/ rezistând, încă, asemenea astrelor”. Sau: ” Și nimic nu moare în tine,/ nimic în afară de tine însăți,/ în pietrele tale nu rămân decât semne/ ale nimicului și ale nimănui. Rămâne/ numai lumina”. Luminozitatea marchează meditațiile metafizice ale poetului, este izvorul ce umple lumea, deschizând-o spre înțelegere, este eternul lăcaș al sacralității: “TU CARE ai iubit soarele/ și centrul, și care dorești/ a pătrunde-n lumină
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
memoria secundei în care am vrut să nu mai fiu. Acum vreau. Să fiu. Mă trezesc uneori smulgând timpanele timpului unul câte unul. Nu-mi place scenografia gândirii în gol. Doare stomacul, doare pumnul de atâta dorință de zdrobire a nimicului, a banalității unor voci, pentru care odată am vrut să fiu. Acum nu mai vreau. Mi-e a odihnă, mi-e a muncă. Mă prind cu dinții de lemn de creanga de fier a valorilor. Mă rostogolesc prin iarba amară
MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348342_a_349671]
-
gusta câte puțin din toate? Miroase a ciorbă de miel și-a drob. Friptură numai ce trebuie pusă în cuptor. Toate sunt pregătite. Domnul Iepuraș a golit toate supermarketurile de cadouri legate cu fundițe roșii. Cutii și cutiuțe colorate. Fleacuri, nimicuri, gablonzuri. Aaaaa...gospodina a uitat sau n-a prea avut timp să meargă la biserică, să se spovedească, să se împărtășească. Ei și ce? Bărbatul și copiii să fie mulțumiți. Isus Cristos poate să mai aștepte sub giulgiul sau cernit
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348332_a_349661]