1,758 matches
-
în lume de atâtea conflicte și mai ales de împărțirea ei postbelică în "lagăre". Nu de mai putea vorbi de Europa în felul în care fusese ea cunoscută până la finele acelei "belle époque" pe care o mai păstrază încă memoria nostalgică a artelor. Față de Europa "pieții comune", o "altă Europă" era silită, în est, a-și părăsi tradițiile, în favoarea unei remodelări echivalând în fond cu un nou destin. L'autre Europe nu e doar titlul unui buletin de analize relative la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sfâșierea omului care trece de la umbre la lumină cea mai orbitoare, de la lumea nocturnă a viselor la cea a ideilor clare, de la metafizica la fizică și reciproc. De cealaltă parte, însă, găsim altă dimensiune a lui Ernesto Sábato, aspectul său nostalgic și melancolic, cu profundele sale depresii, cu nevoia să absolută de iubire și înțelegere, căutarea disperată a unei speranțe. Este aspectul intuitiv al ființei umane despre care vorbește scriitorul de-a lungul întregii sale creații, lumea sentimentelor și a pasiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de civilizația europeană, exilați în propria lor țară, rememorând vârstă de aur a sălbaticei lor independente. În fine, la imigranții care tânjeau după teritoriul lor european, cu obiceiurile-i milenare, spune Sábato, conchizând că argentinianul are toate motivele să fie nostalgic. Originea etimologica a cuvântului tango, desi controversată, poartă ea însăși esență metafizicii acestui fenomen. Cert este că este folosit că însemnând dans argentinian începând cu 1836. Pentru Horacio Sălaș, tango este un cuvânt de origine portugheză introdus în America prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fericită și așa cred că au fost toți copiii de când lumea asta și pământul-. Dacă începutul primei părți stă sub semnul bunei dispoziții, predominând umorul ce dă o notă caracteristică, originală, în partea a doua își face apariția un lirism nostalgic, evocarea îndreptându-se asupra casei părintești. Apare chipul mamei, odată cu întâmplările din copilărie: uratul de Anul Nou, pupăza din tei, la scăldat, etc. Rememorările interesează în măsura în care au contribuit la formarea lui Nică, ca om, dându-i o imagine asupra lumii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
copii în limba română. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964, realizat de Elisabeta Bostan. Primul capitol: Relatarea lui Creangă începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale, cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui Nică: Vasile a Ilioaei, tânărul învățător
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Occidentali, cei doi băieți ajung în sat, unde sunt primiți de Nastasia, soția lui David. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc, un extract de mesteacăn. Al doilea capitol: Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic, la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
însuși-, Nică este ipoteza autorului la vârsta copilăriei, embrionul cărții și implicit al unor întâmplări cu haz grupate în jurul ideei potrivit căreia copilăria este fericită, plină de farmec.Pledând în favoarea frumuseții copilăriei, evocarea realizată din perspectiva maturității are un aer nostalgic.Admițând ideea că opera lui Creangă este un Bildungsroman, chipul lui Nică nu poate fi conturat decât în devenirea lui, în evoluția lui continuă, apelând la acțiuni,fapte,întâmplări,la care ia parte personajul la gesturile, gândurile sau vorbele acestuia
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
în real se încadrează și tabloul etnografic, autorul evocând ocupații, scene de familie și datini specifice acestui orizont rural.O asemenea scenă de familie este evocată tot la începutul părții a II-a a "Amintirilor": autorul reînvie, cu un zâmbet nostalgic, serile copilăriei, când tatăl ăStefan a Petrei) se întorcea de la pădure "înghețat de frig și plin de promoroacă", iar Smaranda îi povestea, cu năduf, toate năzdrăvăniile copiilor. Ca o confirmare a celor relatate, chiar în timpul acestor discuții, copiii scoteau "matele
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care așa cum remarcă undeva Milan Kundera "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII-lea, umorul lui Sterne și al lui Diderot sunt o amintire tandră și nostalgică a veseliei rabelaisiene. În secolul al XIX-lea, Gogol e un umorist melancolic: Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă, spune el. Europa și-a privit istoria nostimă a propriei existențe un timp atât de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și energic visător când stă, în singurătatea muncilor, ori câmpiilor, pe lângă turma lui, energic în pribegiile pe drumuri și în luptele cu ceea ce îi stă împotrivă " Densusianu explică dorul și, jalea prin chiar felul, specific de viață al ciobanilor „ Nota nostalgică nota mai mult de resignare, de stăpânire a sufletului de revărsări vijelioase ceea ce se exprimă prin cuvântul tipic și în același timp poetic dor, nu poate fi explicată dacă n-o punem în legătură cu ceea ce a fost viața în trecut, cu
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
și vrăjilor. El ia în discuție și alți termeni vechi cu diferite implicații folclorico-etnografice, mai ales din sfera vieții păstorești. Explică evoluția semantică a unor cuvinte ca „dolus". Astfel „dolus" pentru ciobanii înstrăinați de sat și de familii, însemna ceva „nostalgic”, identificându-se eu dorul. Deci un substantiv latin ajunge să exprime ceva propriu „sufletului românesc, să ne redea acel lirism de neliniște, de melancolie, care străbate poezia noastră populară." Rămâne de apreciat din această explicație orientarea științifică justă: necesitatea de
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Dacă lui Lou vaginu-i cânta Apollinaire,/ Tamariușka, eu ție ce aș putea să-ți cânt?/ Piersica-nchisă-n flăcări de rouă și piper/ Păzită de un înger cu lancea tremurând?// Trifoi-drăguț cu patru petale de amor/ Plușate de-o femeie nostalgică și șuie?/ o, lasă-mă să-ți mângâi cu gura un picior/ Până acolo unde piciorul geamăn suie" etc. El va fi cultivat, cu insistență, în toată erotica lui Emil Brumaru, inclusiv în cea nerușinat lascivă ori de-a dreptul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de spovedanie), dicțiunea de sine, confesiunea riguroasă, deși întârziată de subterfugii descriptive ori autoironice, rămâne finalitatea de fond a poeziei lui Dan Bogdan Hanu. Miezul vastului poem intitulat O evacuare de ultimă generație (Poemul care nu poate fi întrerupt) epos nostalgic al ființei poetice, marcată atât de limitele proprii, cât și de cele ale universului pe care încearcă, inutil, să îl cuprindă în text este, din această perspectivă, cât se poate de edificator: "Capitalul (sau Capătul) (0),/ (în care mă trezesc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
titlul unor poeme din Răstălmăcirea jocului). Eul scriptor al acestora se situează, de la bun început, în unghiul privilegiat care îi oferă posibilitatea de a (cali)grafia atât celestul accesibilizat (suburbiile cerului), cât și terestrul amorțit de impietate, conservându-și amintirea nostalgic îndurerată a unui timp al beatitudinii și statorniciei. În cicluri precum noapte la persoana întâi din Agenția... , elegii boppardiene și triunghiuri cu pupila albastră din volumul cu același titlu, descripția urmărește de regulă resturile acestuia într-un univers maculat chiar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în Inel cu enigmă; obsedat să descifreze misterele nocturne, actantul liric din Poarta Învierii bate la "ușile tainei,/ În număr de șapte"; mirele morții poartă, în Nunta, "semnul cel alb, pirostrii de argint/ Și sub pirostrii cele șapte stigmate"; îndrăgostitul nostalgic poate reînvia, într-un grațios Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, "miracolul/ dragostei de trei ori ascunse" etc.). S-ar putea spune, prin urmare, că "toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica și pasionanta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grefate pe obsesia cuvântului, și nu neapărat ca marcă a creației, ci ca semn al ființei, ca memorie și înscriere în temporalitate. Dintre ele, aș cita un poem sugestiv în care actantul este chiar Cuvântul, entitate antropomorfizată, dezabuzată și totodată nostalgică după un fel de eden infantil, acum aproape pierdut prin trădare (recte uitare), în care erosul, prin extensie lumea sentimentelor, își avea o aură imperială: "Cuvântul și-a făcut casă unde să locuiască/ el și trompeta de silex.// Apoi a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
45, Pitești, 2006), dovedind, prin recurența procedeului de transfigurare, aceeași obsesie a dublării, a pervertirii în sens pozitiv, firește unui cotidian al contrariilor semnificative într-un fel de scenariu posibil al tramelor mitologice, resemantizate permanent de un "monadolog" prin definiție nostalgic al marilor mituri. Acesta îmi pare a fi obsesia subterană care alimentează poezia lui Lucian Vasiliu și nu ceea ce Marian Popa numea "refuzul urâtului simplist", care l-ar face pe autorul Monei-Monada să convertească "negativitatea și frica de viață în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nouri și de soare / iubiți am fost (Primăverii, vv. 39-42). Pentru Leopardi desprinderea nu e reversibila, comuniunea armonioasă devine, în versurile scrise după 1824, un apanaj al trecutului, si poate fi evocata, prin urmare, numai în amintire. Uneori accentele sunt nostalgice, alteori revoltate în fața cruzimii mamei, a cărei aparentă bunătate s-a dovedit falsă. Conștiința acestor adevăruri anulează posibilitatea omului de a se reintegra, în prezent, în ritmurile fericite ale naturii: Nu-mi mai surâde mie / câmpu-nsorit și din cerească poartă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care autorul, trebuie să repetăm, începuse să le resimță că pe o povară, deși știa că fac parte din "arheologia" să de profesionist. Renunțarea la acestea, proclamata în Fraților Cervi, Italiei lor, îmbracă în alte poezii Ce noapte lungă accente nostalgice. În cea dintâi autorul a recurs la reminiscențe leopardiene pentru a accentua faptul că el însuși a depășit tiparele ermetismului, "învingându-l" prin această și pe poetul din Recanati: scriu fraților Cervi / nu celor șapte stele ale Ursei. Refuzul de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
è ostacolata dal fatto che non possiamo collocarlo, se non parzialmente, în un'epoca qualsiasi della nostră storia. Fu un poeta filologo; vale a dire un pellegrino infaticabile traverso tutte le età e tutti i climi. Fu un uomo inestinguibilmente nostalgico. La sua perfezione e la sua personalità consistevano în questo sforzo fantastico di evasione dal tempo, Vincenzo Cardarelli, Lettera ad un vecchio amico ed altri scritti, îngrijit de Massimiliano Boni, Edizioni Italiane Moderne, Bologna, 1970, p. 76. 106 Gilberto Lonardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care îi e familiară (pierde vremea prin birourile marilor case de producție și prin barurile de pe lîngă studiourile de filmare). Fitzgerald și-a dorit aceste secvențe cu Hobby ca pe niște episoade dintr-o comedie de moravuri, dar unda lor nostalgică, ușor melodramatică, nu poate fi atenuată. Personajul este o victimă a progresului, ca și Benjamin Button, aflîndu-se în contratimp cu istoria. Încearcă, disperat, să reintre în atenția potentaților zilei, însă nu reușește decît să se acopere de ridicol (strică o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
primele lui romane, redactate și publicate în anii optzeci. Karanlik ve Ișik/Întuneric și lumină, din 1982 (tipărit însă cu titlul Cevdet Bey ve Oğullan/Domnul Cevdet și fiii săi), alături de Sessiz Ev/Casa tăcerii, din 1984, refac, în notă nostalgică (precum volumul de memorii Istanbul!), atmosfera unei Turcii tradiționale, expuse brutal invaziei modernității. Confruntarea generațiilor joacă, în epic, un rol esențial: primul roman urmărește evoluția a trei etape cronologice ale aceleiași familii bogate (ce locuiește, asemenea clanului Pamuk, în cartierul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Toate-s în urmă./.../ Legănându-mă, mamă./ Trei zile numai sunt lăsat sî m-odihnesc,/ În moarte și în poala ta/"(Pieta). Nuanța de sacru, care tronează asupra imaginii copilăriei și a părinților, este dublată de o tonalitate gravă și nostalgică, fiecare moment al unei realități exterioare fericite, considerându-l a fi parte din singura perioadă a regăsirii totale pe sine. Imaginile vârstei copilăriei i se perindă, prin minte, ca într-un film, în care fiecare secvență stă sub semnul misterului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
specifice, individualizate, etnice, naționale etc.? Literatura se dovedește, din nou, o forță reacționară menită să echilibreze goana progresistă pândită de riscuri, iar eseul autoarei augmentează teoria secundarului propusă de Virgil Nemoianu. Critica devine, astfel, o formă a melancoliei, o știință nostalgică după paradisul pe cale să se piardă al literaturii. Valoarea individualității critice e la fel de necesară ca aceea a individualității creatoare: nu permite "produse" de serie. Poate că nu întâmplător autoarea face trimitere la celebrul Nu al lui Eugen Ionescu încă de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
A doua zi, odată sculat, am trecut la etapa următoare. După uimire, era timpul să analizez evenimentele, să le explic cu ajutorul conceptelor și al teoriilor. A fost un eșec. Mi s-a cristalizat în minte o singură imagine, naivă, imaginea nostalgică și concretă a căderii de pe bicicletă. Ca și altă dată, cu multă vreme în urmă, am avut același sentiment, de a fi căzut rău de tot de pe bicicletă. Încercînd să prindă contur, pierzîndu-se, imaginea a antrenat o serie de interogații
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]