2,845 matches
-
continuă tematic și retoric polemicile inaugurate în volumul Românește, ca și subțirimile categoriale exersate acolo: „O primă categorie [de colaboraționiști] se referă la casta retorilor, nu numai limbuți, dar și misionari, ideologi sub-dezvoltați, ascultători ai partidului, dar și sagaci de notorietate (sau de arginți) [...]. A doua categorie ar putea fi mai puțin gravă și nu este. Fac parte din ea oameni de cultură și artiști care nu s-au sfiit să devină propagandabili.” Volumul Subiect și predicat (1993) împreună cu Semnul mirării
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
a acuzelor nedrepte pe care le adusese lui I.L. Caragiale, este exmatriculat definitiv din Universitate, prin hotărârea Senatului universitar. Dorința obsedantă de celebritate a lui I.-C. s-a întors împotriva lui într-atât, încât la moarte era un necunoscut. Notorietatea la care ajunsese afirmând că I.L. Caragiale a plagiat mai întâi un dramaturg maghiar inventat, Kemény Istvan, și apoi pe Lev Tolstoi (Originalitatea d-lui Caragiale. Două plagiate, 1902), a fost de scurtă durată. Încercările pe care le-a făcut
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
poet, prozator și publicist. Este fiul Ecaterinei și al lui Toader Iov, mici negustori rurali. A absolvit Școala Comercială Superioară din Iași (1907), apoi a fost o vreme funcționar bancar în București. În această perioadă și-a câștigat o anume notorietate prin versurile și proza publicate, mai intens din 1910, în „Universul literar”, „Fulgerul”, „Freamătul”, „Ramuri”, „Cosinzeana” „Flacăra”, „Drum drept”, „Viața literară” ș.a., dar și ca ziarist, colaborând cu comentarii despre actualitatea politică și artistică la „Rampa”, „Lumina” și „Steagul”. Un
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
În deceniile 5-6. Și, fapt extrem de important, a supraviețuit și publicul ei1. Într-un sens asemănător folosește termenul rezistent (referindu-se la o tipologie a creatorilor, iar nu a operelor) și Dumitru Țepeneag, disociindu-l, Într-o triadă devenită de notorietate, intrată În uzul curent, de „opozant” și „disident”: În ce-l privește pe rezistent - care a fost figura pozitivă cea mai răspândită În dictatura comunistă -, acesta nu se Împotrivește activ, dar nici nu participă În mod esențial la sistem și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și anume că aversiunea pe care o generează optzecismul este atât de păstoasă, de violentă azi, Încât măcar pentru asta generației ’80 trebuie să i se recunoască dreptul autonom la existență. Însă pentru a o completa pe Sanda, adaug instituția notorietății dobândite prin prezențe constante la televizor (Dan C. Mihăilescu, Stelian Tănase, Emil Hurezeanu), dar nu cred, nici măcar virtual, că prezența aceasta „pe sticlă” (ce expresie!) Înseamnă „putere”. Ruxandra Cesereanu: Am și eu un exemplu - Magda Cârneci este directoare adjunctă la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Sunt reproșuri făcute și de Adrian Marino. Doru Pop: Da. Chiar asta voiam să spun. Dar Adrian Marino a fost un erou solitar. Câți dintre optzeciștii care puteau să preia efortul lui au făcut pasul acesta? Cei mai mulți au profitat de pe urma notorietății asocierii cu Marino, dar fără consecințele probității care decurgeau de aici. Acestea erau reproșurile pe care le menționam când vorbeam despre proiectele culturale și despre niște ficțiuni culturale construite Într-un moment sau altul. În momentul acesta - asta cred și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Romanul În apele oglinzilor, cu punctul de plecare din viața studenților români la Paris, e o relatare ștearsă, lipsită de consistență narativă, îndatorată clișeelor romanțioase, melodramatice. Istoria literaturii române îl păstrează însă pe M.-N. în calitate de epigramist. A rămas de notorietate duelul epigramistic cu Cincinat Pavelescu, purtat vreme de doi ani (1912-1914) prin revistele „Flacăra”, „Rampa”, „Steagul literar” și care a avut o audiență spectaculoasă. „Aci zace Mihăescu/ L-a pus naiba și-a mâncat/ Pe poetul Pavelescu/ Și-a murit
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
doar „auditor” (ceva asemănător cu catehumenul creștin) timp de nouă ani. Această hotărâre a dus la ruperea raporturilor cu mama sa. În același timp, s-a dedicat profesiei de maestru de retorică la Cartagina, unde și-a câștigat o anume notorietate, dar cu siguranță s-a îndepărtat tot mai mult de creștinism. Iar după Cartagina, oraș important, însă situat totuși în provincie, continuarea carierei de retor presupunea deplasarea la curtea imperială sau în vecinătatea acesteia, așa cum făcuseră în acei ani poetul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai vechi ale poemului, ar fi rămas inedită și ar fi fost pusă în ordine și publicată mai târziu de Turcius Rufius Asterius, consul din 494. În realitate, și prima redactare în versuri a rămas în circulație cunoscând o anume notorietate; decretul din 497 al papei Gelasius, privitor la cărțile care trebuie acceptate și la cele care trebuie respinse, recomandă cu căldură opera lui Sedulius a cărui faimă a crescut în secolele următoare, devenind în Evul Mediu un exemplu de poezie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
părți, În universități de stat, precum și În școlile politice ale altor partide (CDU-Ost, NDPD). Unii dintre ei activau În presa scrisă sau În organizațiile de popularizare culturală, precum Urania. În sfârșit, munca politică era “Îmbogățita” prin invitarea unor intelectuali cu notorietate, scriitori, oameni de teatru, la dezbaterile din cadrul școlii, precum și prin participarea la diferite zile comemorative (Gedenktagen). La sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50, filosofia era disciplină dominantă. După introducerea planului de stat În 1952, si mai cu seamă În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cu alte țări din Estul european În ceea ce privește amploarea schimbărilor intervevinite după 1989. Poziția dominată pe care literatura română o ocupă În economia internațională ale bunurilor simbolice este evidențiata prin raritatea traducerilor din română către limbi de circulație internațională precum și de notorietatea internațională care revine numai autorilor români care și-au schimbat statutul național și/sau limba. Este posibil de discutat În cazul lor, după Pascale Casanova (1997), de o strategie de internaționalizare reușită presupunând o ruptură cu tradiția națională, Înscrisă chiar
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ca nou președinte. Dinescu, membru al acestui Consiliu, arestat la domiciliu după ce dăduse un interviu virulent Împotriva lui Ceaușescu și a politicii sale În ziarul parizian Libération, era În momentul evenimentelor cel mai cunoscut opozant al lui Ceaușescu, datorită atât notorietății de scriitor, cât și gestului sau curajos. Manifestări de solidaritate cu el din partea scriitorilor și intelectualilor - «scrisoarea celor șapte» și «scrisoarea celor optsprezece» - au marcat Începutul a ceea ce trebuia să se numească «societatea civilă», mai ales prin constituirea la București
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
români conține o serie de date asupra producției literare dintre 1950 și 1989, analiza principalelor caracteristici ale unui eșantion de scriitori contemporani, pornind și de la mai multe interviuri realizate Înainte de 1989. Ar trebui luați aici În considerare autori a caror notorietate a fost de relativ scurtă durată, legată de o anume conjunctură politică, Îndeosebi cea a războiului rece (Virgil Gheorghiu, Petru Dumitriu, Paul Goma), scriitorii apartinînd minorităților naționale, care au părăsit Româniа În momente istorice diferite, precum Paul Celan sau Hertha
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Anna Ahmatova, Marina Țvetaeva, Jacques Prévert, Antonio Amurri, Graham Greene și Antoine de Saint-Exupéry. Rubrica „Ethnos” scoate la lumină adevărate tezaure de descântece, ghicitori și obiceiuri din partea locului. Echilibrat structurate sunt paginile în limba maghiară, unde pe lângă nume de oarecare notorietate (Balla Zsófia, Visky András), figurează colaboratori locali statornici. Sunt incluse, de asemenea, memoriale de călătorie în Italia sau Grecia, comentarii pe marginea unor cărți recent ieșite de sub tipar și consemnate diverse evenimente culturale, revista dorindu-se o oglindă fidelă a
LIMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287816_a_289145]
-
din Brașov ori „Lanuri” din Mediaș. A condus câteva publicații efemere, „Flanc”, „Izvodiri” și „Crai nou”. Trei plachete - Rod (1933), Stampe în lumină (1933), Cer valah (1934) -, precum și un ciclu găzduit în „Revista Fundațiilor Regale” îi aduc un început de notorietate, pe care o consolidează volumele Cuvintele s-au scuturat peste file (1937) și Curcubeu peste țară (1937; Premiul Societății Scriitorilor Români). „Gândirea”, „Gând românesc”, din nou „Revista Fundațiilor Regale” și îndeosebi „Convorbiri literare” îi deschid coloanele. Mobilizat, învățătorul-poet participă la
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
Șoimaru și L. G. Legrel), un roman - Nenorocirile domnului Solomon Șaim (1932) și o traducere din Klabund, apărută postum - Borgia. Romanul unei familii (1940). A fost membru al Societății Autorilor Dramatici din 1931 și deputat național-țărănist. Numele lui R. capătă notorietate mai ales grație pieselor sale, care se joacă pe scenele importante ale capitalei. Autorul preferă abordarea genului ușor, cu succes imediat la public, dar cu o amprentă critică mai mult condescendentă, conjuncturală. Personajele sale, cu onomastică amuzantă, aparțin clasei de
RODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
cărțile despre pescuit - până la urmă niște „fantezii” anecdotice, amuzante, care fac din memorie un „tărâm străin”. „Participă” la această patimă comună, în Haz cu pește, Ion Băieșu, Mircea Dinescu, D. R. Popescu, Titus Popovici, dar și actori și cântăreți de notorietate. Autorul pare a nu se lua în serios în discursul său asupra naturii, uneori licențios, cu post scriptum-uri și o pseudoîncheiere. În 1998 R. a publicat o carte de succes, Bucate, vinuri și obiceiuri românești (adăugită în 2002), un periplu
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
lui R., deși conțin unele dovezi, dacă nu de talent, măcar de sensibilitate. Contemporanii (în special comentatorii teatrali) i-au acordat câteodată prea mult, comparându-l cu August Strindberg sau cu Henrik Ibsen, după cum și comediile s-au bucurat de notorietate în epocă. Unele piese - Baia domniței, Pălăria, Femei ciudate - au fost traduse în maghiară, rusă, franceză, germană, Papagalii i-a fost solicitată de case de filme din Paris și București, iar volumul de proză Piedica a apărut și în maghiară
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
studiu al lui Nicolae Mihăilescu, Eminescu economist, ca și relativ frecventele recenzii și cronici literare, scrise în primii ani de Gabriel Drăgan, Petre M. Mihăilescu, C. Banea, N. Ladmiss- Andreescu, iar în 1944 de câțiva scriitori care vor dobândi ulterior notorietate: Ion Caraion, Alexandru Lungu și Virgil Ierunca. Revista nu include decât rareori traduceri, notabile fiind versiunile unor poeme baudelairiene: Viața anterioară, Visul unui curios (traducător Ion Pillat) și Vorbe de taină (traducător Șerban Bascovici). Alți colaboratori: Constantin Barcaroiu, Ovid Caledoniu
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
pricepându-se să taie brusc desfășurarea acțiunii, spre a obține un efect dramatic maxim. Natura contrastează, prin indiferență sublimă, cu nefericirea personajelor, accentuând eșecul zbuciumului omenesc, zădărnicia lui. Romanul Ion, la care autorul a lucrat aproape zece ani, îi aduce notorietatea literară și îl situează dintr-odată în rândul scriitorilor români cei mai importanți. Vasta creație epică face să trăiască întregul univers al satului ardelean, cu toată forfota lui umană, având în centru un erou puternic și reprezentativ. Compus din două
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
aibă din ce trăi, reintră în avocatură. În aprilie 1857 devine procuristul Băncii Moldovei. Cu sănătatea din ce în ce mai șubredă, se va retrage din viața publică. Se stinge de ftizie. Modest și de o discreție rară, R. nu a avut ambiții de notorietate, ca om de condei. O bună parte a scrisului său s-a editat postum; cât despre antume, în afara unui singur articol de polemică literară (Critica criticii), iscălit A. Rusu, celelalte au fost semnate de obicei cu inițiale sau, o singură
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
mai cu seamă de evoluția societății românești din ultimele patru decenii ale secolului trecut, L. reprezintă o dovadă viabilă de cultură și literatură, în care își găsesc locul, cu rare excepții, majoritatea autorilor importanți, dar și foarte mulți aspiranți la notorietatea literară. Frecvența cea mai mare o are, de-a lungul timpului, poezia, pe care o semnează întreg arcul poetic contemporan: Mihai Beniuc, Mihu Dragomir, Tudor Arghezi, Radu Boureanu, Nina Cassian, Demostene Botez, Cicerone Theodorescu, Tiberiu Utan, Violeta Zamfirescu, Maria Banuș
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
1930. Din zecile de piese scrise, nu toate au fost reprezentate sau publicate, iar unele au fost tipărite cu mare întârziere, uneori de decenii: Maestrul (1925, montată de Victor Ion Popa la Teatrul Popular din București, piesă care îi aduce notorietatea), Frământări (1926, regizată de Paul Gusty la Teatrul Național din București), Comedia zorilor, Veste bună (1936), Lupul și sania (1937), Acolo, departe...( 1939), Casa cu două fete (1946), Rețeta fericirii (1946), Vis de secătură (1946), Ave Maria (1947), Micul infern
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
doar „auditor” (ceva asemănător cu catehumenul creștin) timp de nouă ani. Această hotărîre a dus la întreruperea relațiilor cu mama sa. în același timp, s-a dedicat profesiei de maestru de retorică la Cartagina, unde și-a cîștigat o anume notorietate, dar cu siguranță s-a îndepărtat tot mai mult de creștinism. După Cartagina, oraș important, dar situat în provincie, continuarea carierei de retor presupunea deplasarea la curtea imperială sau în vecinătatea acesteia, așa cum făcuseră în acei ani poetul Claudian, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unul din manuscrisele mai vechi ale poemului, ar fi rămas inedită și ar fi fost ordonată și publicată mai tîrziu de Turcius Rufius Asterius, consul din 494. în realitate, și redactarea în versuri a rămas în circulație, dobîndind o anume notorietate; decretul din 497 al papei Gelasie, privitor la cărțile care trebuie acceptate și la cele care trebuie respinse, recomandă cu căldură opera lui Sedulius, a cărui faimă a crescut în secolele următoare, devenind în Evul Mediu un exemplu de poezie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]