578,082 matches
-
fiu al aceleiași eclezii, care vedea și el în materie elementul vital de care «nu putem suferi să fim despuiați»!". Un anume umanism agreabil "forurilor" ideologiei totalitare e de asemenea pus în scenă cu abilitate. Poetica lui Claudel e nu numai "dominată de ideea ordinii", ci și "puternic antropocentrică" (în consonanță, cum ar veni, cu argheziana Cîntare a omului!). Nu mai puțin apare combătută izolarea individualistă, prin lauda virtuților colectivismului, introduse ca un ou de cuc chiar în cuibul unor teze
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
celebrei întreprinderi a lui Diderot: "Peste tot în Enciclopedia lui Diderot credința religioasă apare drept «superstiție pusă în mișcare». A trece prin tăișul sabiei tot ce ține de teologie, această intenție a lui Diderot este urmărită cu perseverență, și nu numai de el, cu un întreg aparat retoric, al aluziilor, ironiilor, al trimiterilor". Dacă ieri preoții au fost judecați "drept oameni care au vrut să-și domine semenii, și osîndiți asemenea despoților, a spiritelor absolutiste", în prezent personalitățile de relief, prin
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
cu constatarea religioasă a vidării cuvintelor de sens, a plutirii lor pe valul dezumanizant al indiferenței. "Tăcerea spiritului" e la fel de apăsătoare, indiferent de unghiul din care o înregistrăm, cel al pietății ori al experienței estetice, cu miza ei declarată sau numai tacită de spiritualitate. Avem nevoie de poezie, scrie Cioran, "cînd, singuri în noianul de cuvinte, nu sîntem în stare să le transmitem nici cea mai mică vibrație și ni se par la fel de găunoase, la fel de degradate ca și noi, cînd tăcerea
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
mai apăsătoare decît a obiecte-lor, coborînd pînă la punctul în care neomenescul din noi ne înfricoșează. Plutind în derivă, departe de certitudini și repere, ne încearcă subit acea groază în fața limbajului care ne aruncă în mutism - moment de năucire, cînd numai poezia ne poate mîngîia de pierderea temporară a certitudinilor și-a îndoielilor. Astfel, ea este absolutul ceasurilor noastre negative, nu al tuturor, ci doar a celor izvorîte din sentimentul de sufocare în universul verbal.(...) Cum trebuie să fie poezia: accesibilă
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
a ajunge la "pointă" printr-o gradare metodică de invidiat, dar nu ascunde nici "artificialitatea notorie" ca impresie de fond, o anume "lipsă de observație" și de profunzime ce îl aruncă doar în "prețioase virtualități" la care criticul (și nu numai el) subscrie "în fals". Ca și în cazul lui Cezar Petrescu, coleg de generație interbelică, succesul lui T. Mușatescu la public nu rezonează cu acela repurtat în fața criticilor vremii, preocupați să adulmece, avid, prospețimile intelectualiste ale literaturii "de cunoaștere". Dar
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
ce sporește greutatea conflictului pe de o parte, și dramatismul comentatorului-martor, pe de altă parte, ca o singură voce rămasă din corul antic ce predică astăzi, într-un prezent la fel de revendicativ. El răsucește cuțitul în rănile istoriei precreștine, și nu numai, îl vîră în baia de sînge ce cuprinde prin abundența-i, scena și personajele, și, deopotrivă, îl învîrtește în propria rană a creatorului ce este, o ipostază halucinantă a noului autor care se revoltă că nu are geniul lui Shakespeare
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
atitudinea lui Adrian Ciobanu și Marius Capotă, cei doi frați criminali, Demetrius și Chiron, fiii Tamorei. Înfățișarea de tineri drogomani hip-hop este suficientă în decodarea apariției lor. Există două personaje pentru care muzica lui Adrian Enescu înseamnă enorm. Și nu numai pentru ele, ci și pentru spectacol: Lavinia și Clovnul. Pentru acesta din urmă, interpretat emoțional de Ion Cocieru, Enescu aduce pe scenă ceva din lumea lui Fellini, din misterul și franchețea giumbușlucurilor din arena circului. Pentru Lavinia face ceva în
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
numele pus înainte poate să depindă de alt precedente și așa să fie și el pus asemenea în genetiv, pr. (...) facerea semnului crucei; verdeața ierbei cîmpilor; frumusețile florilor plantelor etc., și așa mai încolo, estinzînd numărul numelor cu relațiunea genetivale. Numai cît estensiunea prea lungă și încă cu cît este mai lungă cu atît este mai neplăcută, atît pentru îngreunarea înțelesului, cît și pentru monotonia formelor repețite fără întrerupere. De aceea și concatenarea genitivilor este a se restrînge pre cît se
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
În genere, atrag atenția lanțurile cuprinzînd cel puțin trei genitive, dintre care fiecare e atributul termenului precedent: "o reflectare a efectului prezenței agenților" (Evenimentul zilei = EZ 1079, 1996, 4); exemplul următor aparține unui text clar parodic, așa cum o indică nu numai numărul determinărilor, ci și redundanța lor semantică: "Relansarea accelerării intensificării procesului de iuțire mai rapidă a luptei anticorupție" (Academia Cațavencu 20, 1999, 8). Succesiunea a două genitive e frecventă și normală; apariția a mai mult de trei e însă foarte
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
se află cu un pas în urmă față de știința în plin proces de elaborare. Din păcate, mulți studenți ajung la sfârșitul studiilor fără să fi văzut măcar cum arată o revistă de specialitate din domeniul lor; ei au fost obișnuiți numai cu notele de curs și cu manualele. Multe rezultate de pionierat, care au deschis drumuri noi în știință, au fost publicate în articole de două sau trei pagini (numai un exemplu: articolul din 1953, prin care Watson și Crick anunță
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
o revistă de specialitate din domeniul lor; ei au fost obișnuiți numai cu notele de curs și cu manualele. Multe rezultate de pionierat, care au deschis drumuri noi în știință, au fost publicate în articole de două sau trei pagini (numai un exemplu: articolul din 1953, prin care Watson și Crick anunță structura de dublă elice a acizilor deoxiribonucleici). Mulți laureați ai premiului Nobel în fizică, chimie sau medicină nu au la activul lor nici-o carte, dar toți sunt autori de
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
istoria, limba, literatura și arta românească în revistele internaționale. Nu este de mirare că suntem atât de puțin cunoscuți (și recunoscuți) în lume în aceste domenii." Precizăm că din cele peste 100.000 de reviste științifice care apar în lume numai vreo 4000, considerate aparținând fluxului principal (deci cu impact superior), figurează în baza de date a I.S.I. și a S.C.I.; ele sunt deocamdată slab frecventate de cercetătorii români. De aici, și slaba prezență românească în dicționare, enciclopedii, istorii și alte
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
ești dumneata, savantule? Pentru ce exiști, dacă mai exiști cu adevărat? Și pentru ce ai existat, dacă ai existat în- tr-adevăr, de obicei paralel cu viața reală? Aceste întrebări am fi putut să i le punem lui Mihai Gramatopol când, numai în anul 2000, i-au apărut, înșirat de-a lungul lui, un număr record de cărți: 4. Chiar dacă doar una singură, dintre ele, era absolut nouă - cea pe care o semnalez astăzi *) -, savantul pregătise retipărirea celorlalte cu aceeași meticulozitate a
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
care provine) resimte mai lămurit acea senzație, inițial greu reperabilă, care, sporită, sfârșește prin a se instala definitiv: i se oferă, mai degrabă fragmentat decât divizat, un conținut pe care, în mod cert și la urma urmei, doar eruditul - și numai el - îl poate stăpâni în ansamblul lui, adică pe toată suprafața, precum și, mai ales, în adâncimile feluritelor straturi. Să deschidem, într-o paranteză lămuritoare, un provizoriu inventar: de la "nexul miraculos al genezei civilizației europene" la "farsa" romanescă a lui Umberto
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
-l captura pe Dumnezeu i-a trecut. Izbucnește în râs, dar nu mai e râsul acela ce ne-a jalonat viața, ca atunci când am îngropat dinamita, de exemplu, în urmă cu vreo șase ani, sau cam așa ceva: e un râs numai pentru el, pe care nu ține să-l împartă cu mine, un râs șuierător, țâșnind din straturile adânci ale durerii, un spasm ce n-are nici o legătură cu veselia. Și mi se pare chiar că nu el râde, cel pe
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
în chip adesea decisiv și fundamentele bibliografice. O atare participarea la întemeierea și remodelarea propriei existențe semnificative e recunoscută în filigranul paginilor reactualizate de "itinerariul critic" parcurs de cronicar timp de o jumătate se secol. El mărturisește că a scris numai despre cărți care-l interesau cu adevărat, că a dat seamă despre ele fără nici o constrângere, că și-a pus în articole "gusturile și sentimentele", că, pur și simplu, i-a făcut plăcere să le scrie, simțindu-se bine în
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
pe terenul propriilor sale confesiuni sau prin intermediul mărturiilor celor care i-au fost în preajmă. Mai mult decât determinările propriu-zise, interesează încă o dată replica, interpretarea, restructurarea în viziune a unui univers menit să-și găsească sensul deplin nu (sau nu numai) prin raportare la un reper anume al "realului", ci cu precădere în substanța artistică, în ceea ce romancierul însuși credea a fi numai "artă pentru artă", însă era, de fapt, infinit mai mult decât atât. Pe de altă parte, în raport cu aspirația
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
o dată replica, interpretarea, restructurarea în viziune a unui univers menit să-și găsească sensul deplin nu (sau nu numai) prin raportare la un reper anume al "realului", ci cu precădere în substanța artistică, în ceea ce romancierul însuși credea a fi numai "artă pentru artă", însă era, de fapt, infinit mai mult decât atât. Pe de altă parte, în raport cu aspirația de a accede la propria existență profundă, la o regăsire autentică de sine, voința ca și eroică de a crea - cum scrie
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
oarecum de problematizarea însuși actului elaborării romanului, prin celebra "mîse en abyme" din Falsificatorii de bani, în demersul - cum spunea scriitorul - "de a arăta rivalitatea dintre lumea reală și cea a reprezentării pe care ne-o facem despre ea". Sunt numai câteva dintre numeroasele puncte de maxim interes ale operei lui Gide asupra cărora se oprește acest remarcabil studiu. "Servitorul" literaturii apare pe acest itinerariu critic și ca un pasionat susținător al unor scriitori străini pe care i-a promovat în
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
experiența lui, la fel ca și alte foste cadre de nădejde ale Securității bulgare. Dacă premierul țării vecine ar fi fost emanația socialiștilor, această numire ar mai fi avut o logică, dar cînd șeful guvernului e fostul rege al Bulgariei, numai sfinții Chiril și Metodiu și poate Dimitrie Basarabov din Dealul Mitropoliei să înțeleagă mecanismele după care a funcționat enigmaticul spirit bulgar la cel mai înalt nivel, cînd și-a blagoslovit astfel securiștii. Cu siguranță că Ristea Priboi se simte persecutat
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
scurtării vremii, când sfârșitul nu mai este un pod îndepărtat, un port în cețuri ascunse, o cascadă cu căderi fără prag. Perspectiva poetului este aceea a cavalerului în armură, rol ideal, pe care scena nu i l-a oferit, ci numai viața, în idealitatea ei. Iar momentul se acutizează: Un gând, un chip știut, un vis, un timp/ și câte s-au legat se desfăcură./ Căzut din șea, de sub o grea armură,/ aștept să vină paznicul de schimb." Dacă poetul își
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
E vremea dusă. Noapte bună!/ În zorii zilei va fi brumă/ Și păsările nu vor mai zbura." Cu accente mai jubilative: "Dați bice cailor, băieți! / «nu mai e mult până departe»!/ Să trecem dincolo de moarte/ cu ale noastre șapte vieți." Numai că, succedând armoniilor, se insinuează aceea care va stăpâni mai apoi, tăcerea: "Adâncă liniște urmează./ Pune urechea și ascultă/ că a-nceput tăcere multă/ și-abia trecurăm de amiază.// Dar ziua s-a făcut mai scurtă/ și nu se vede
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
un caz izolat; în Internet se mai pot găsi destule exemple similare: "marea varietate și bogăție a formelor de relief: munți, depresiuni intramontane, culuare întinse, dealuri molcome" (consiliu. suceava.ro.); "și uite așa, în ciuda șoselei proaste și a circulației pe numai două culuare, Occidentul se apropie încet dar sigur de Cluj" (revistavatra.ro /9.10.2001); "terenul are dimensiuni de 75x32m și este împarțit în două culuare: de ducere și de întoarcere" (ournet.md). Eroarea se explică prin asemănarea extremă a
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
clădiri, două etape, aceeași mentalitate. O mentalitate mai larg răspândită decât mi-aș fi imaginat, o mentalitate care explică în bună măsură fundătura în care ne zbatem din 1990 încoace. Operația destructivă începută după al doilea război mondial a reușit. Numai omul de tip nou, expresie a stăpânirii sovietice, poate aprecia asemenea creații arhitectonice. Prostul gust cultivat sistematic aproape o jumătate de secol s-a răspândit mult prea mult. Partidul a căutat să reducă ființa umană la nivelul unui robot; valoarea
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
alungate; dacă astăzi ne aflăm într-un marasm pe care cu greu ni l-am fi putut imagina, faptul este efectul unei politici duse cu perseverență aproape jumătate de secol. Iar operația a fost foarte adâncă, nu s-a limitat numai la descurajarea gândirii proprii și a spiritului de inițiativă; ea a pervertit gustul, a răspândit mitocănia la scară națională, a încurajat șmecheria, confundată deliberat cu inteligența, a stimulat impostura, a cultivat disprețul față de om și, instituind prioritatea indicației de partid
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]