2,656 matches
-
Samboshi trebuie să fie considerat căpetenia clanului Oda, iar eu nu am nici o obiecție, repetă Katsuie. Văzând că propria lui opinie fusese respinsă de toți, Shibata Katsuie își retractase rapid remarcile anterioare, deși abia putea să suporte dezamăgirea. Totuși, mai nutrea o anumită speranță. Era în legătură cu următorul punct la ordinea de zi a conferinței: soarta fostului domeniu Akechi - sau, cu alte cuvinte, problema modului de a împărți domeniul între vasalii supraviețuitori ai clanului Oda. Întrucât era o problemă substanțială care afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât oricine și medita la faptul că nu mai era pe această lume, simțea că nu mai avea pe nimeni în care să se încreadă. Acum, însă, dintr-o dată, era mișcat de scrisoarea lui Hideyoshi, iar emoțiile pe care le nutrise față de rivalul său se răsturnară complet, într-o clipă. Reflectă, cu franchețe, la faptul că dușmănia lor se bazase, în întregime, pe propria lui suspiciune și timiditate. Așadar, Katsuie își reconsideră poziția. — Acum, când marele nostru senior nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici cu una, nici cu alta. Tocmai acestea erau zonele pentru care Hideyoshi era pregătit. Calitățile lui erau, mai presus de orice, administrative. Hideyoshi știa că strategia militară nu era principalul său talent. Dar înțelegea perfect că, dacă un om nutrea înalte idealuri, însă era învins pe câmpul de luptă, marile lucrări administrative nu puteau să înainteze. Astfel, risca totul pentru câte o bătălie și, odată ce începea o campanie, lupta, cu înverșunare, până la sfârșit. Recompensându-i izbânzile marțiale, Curtea Imperială îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de nimeni altul decât mine. — Ei, ia, stai o clipă... Katsuie închise ochii, chibzuind tăcut, ca și cum s-ar fi speriat de ardoarea tânărului. Încrederea lui în sine însuși și zelul lui Genba îi spulberară rapid ezitarea: — Ce alte planuri mai nutrești pentru ocazia asta? Cu siguranță, în gândurile dumitale nu este loc și pentru altceva? — Cum? N-aș crede. — Ocaziile trimise din cer nu așteaptă, să știi. În timp ce noi stăm așa aici, s-ar putea ca șansa să ne scape printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cal, Katsuie îl privi pe Shosuke, cu uimire. Generalii din jurul lui, muți de uimire, își ațintiră și ei ochii asupra lui Shosuke. Printre numeroșii slujitori personali ai lui Katsuie, puțini fuseseră tratați cu mai multă răceală decât Shosuke. Katsuie, care nutrea asemenea prejudecăți împotriva lui Shosue, trebuia să știe mai bine ca oricine ce efect avuseseră. Și totuși, nu stătea acum în fața lui chiar Shosuke, oferindu-se să-i ia locul? Vântul înfrângerii sufla trist peste tabără, iar pentru Katsuie fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui era acela de a-i răpune pe îndârjiții războinici ai clanului Shibata și ai aliaților acestuia, odată pentru totdeauna. Sassa Narimasa, din castelul Toyama, era unul dintre acești războinici. Într-adevăr, sprijinea, cu tărie, clanul Shibata, iar, pentru Hideyoshi, nutrea un dispreț desăvârșit. În privința originii nobile, Sassa era mult deasupra lui Hideyoshi. Fusese secundul la comandă al lui Katsuie în timpul campaniei din miazănoapte, iar, în campania contra lui Hideyoshi, i se ceruse să stea pe loc, nu numai ca să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decapitat imediat. Samuraii din fiecare clan care serveau ca inspectori nu așteptau pedeapsa, ci își făceau seppuku pe loc. Însă ceea ce-l preocupa cel mai mult pe Hideyoshi, în acel moment, era Tokugawa Ieyasu. Pe tot parcursul vieții sale, Hideyoshi nutrise, în secret, gândul că omul cel mai formidabil al epocii - pe lângă Seniorul Nobunaga - era Ieyasu. Dată fiind propria sa ascensiune la putere, știa că ar fi fost aproape imposibil să evite o confruntare cu el. În timpul Lunii a Opta, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
învrednicit clanul Oda. — Cam neplăcută, toată situația, nu? Intențiile lui Nobuo sunt clare, și totuși nu pare capabil să înțeleagă că ceea ce se va întâmpla e tocmai opusul a ceea ce ar dori el. — Dar crezi că e cu putință să nutrească asemenea speranțe optimiste? — S-ar putea. Cum poate să judece mintea unui nătărău cocoloșit, la urma urmei? — Fii sigur că, aceleași zvonuri se aud și în Osaka, iar neînțelegerile nu vor face decât să sporească. Ceea ce e foarte ciudat, negreșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
supărați, adăugă Hachiemon. — Ei, ei. Așa ceva nu merită atenția lui. Încă de la bun început, aceste lupte nu au avut nimic de-a face cu propriile mele dorințe sau planuri. — Vă înțelegem întru totul. — Astfel stând lucrurile, speranța pe care o nutresc pentru binele Seniorului Nuobo rămâne neschimbată. — Domnia Sa va fi ușurat să audă. — Am pus să vi se pregătească masa, în altă odaie. Faptul că acest război a luat sfârșit atât de repede e cea mai mare binecuvântare din toate. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu mulțumirile cuvenite unui dar de suflet ce-mi trimite. În continuare transcriu rândurile primite. Iași, 21 mai 2007. Stimate domnul prof. Mânăstireanu. Am deosebita plăcere să vă adresez câteva rânduri cu prilejul expedierii volumului „Acorduri pe strune de suflet”. Nutresc speranța că textele însumate în această carte vă vor provoca așteptatele vibrații sufletești care să se armonizeze cu cele ale autorului. Nădăjduiesc, de asemenea, că „Acordurile” vor fi primite cu interes și înțelegere de către toți slujitorii învățământului, de părinți și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
voința unui păpușar fără a fi nevoie de nici un fel de sfoară: - Nu există nici un intrus pe navă. Despre rebeli nu poate fi vorba nici atît. Îmi cunosc bine oamenii, eu i-am ales, și niciunul dintre ei nu a nutrit vreodată gânduri ascunse împotriva Confederației. Am ajuns să mă gândesc la el ca la fiul meu. Chiar am o problemă. Dacă scap cu fața curată de aici mă voi retrage. Asta e prima și ultima promisiune pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pune mâna pe bolovan și dă în poet, fără nici un fel de discernământ. Pitecantropul de la Cotidianul, cu slabele-i mijloace de gândire nu poate să admită că la un moment dat al istoriei oamenii gândeau altfel, simțeau altfel și că nutreau sentimente care în zilele de putreziciune și cumplită decădere sufletească pe care le trăim, par de neconceput. Celor, care istoria recentă le-a implantat un bolovan nemodelat în loc de creier, n-o să poată înțelege niciodată, cum de Nichita Stănescu putea să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
De fapt, bănuiam că Chaquie, așa enervantă și cu păreri de dreapta cum era, dusese o viață aproximativ fără pată. Eram surprinsă să descopăr că atitudinea mea față de Chaquie se schimbase de la momentul în care făcusem cunoștință cu ea. Acum nutream pentru ea o afecțiune stranie amestecată cu invidie. A venit Josephine, iar noi ne-am ridicat în scaune și ne-am liniștit. Josephine i-a mulțumit lui Dermot fiindcă venise la ședință și-a spus: —Vă rog să ne spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
izbucnim din nou în râs. Lăsând la o parte senzația că stomacul și esofagul îmi fuseseră umplute cu beton din ăla care se întărește rapid, simțeam că plutesc și eram entuziasmată. Amândoi păream să știm că sentimentul pe care-l nutream unul pentru altul era ceva fragil și prețios, care trebuia manipulat cu mare grijă și mutat cât mai puțin. Nu-l puteam deranja sau tulbura. Dar în ciuda totalei lui inactivități, amândoi eram pe deplin conștienți de prezența lui. Și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din toată inima. și-mi dau seama că nici măcar nu e o perspectivă care să ne aparțină numai nouă. Bea este o femeie superbă, care iese imediat în evidență. E subțire de la mama natură, în ciuda unei aversiuni, pe care o nutrește de când se știe, împotriva hranei „sănătoase“, care o împiedică să consume legume - Bea subzistă numai cu fripturi cu cartofi prăjiți și meniuri de la KFC. Dar când te uiți la ea, nici n-ai bănui această realitate. Bea are un aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trage aer în piept. Partea logică a creierului meu se așteptase ca, într-o zi, asemenea tuturor celorlalte persoane cu care Vivian lucrase, să mă trezesc ținta furiei ei. Dar o altă felie din creier, cea care se amăgea singură, nutrise speranța ridicolă că, poate, eu aveam să fiu excepția, protejata de aur, elevul preferat. Mi-am strâns lucrurile, cu sufletul greu și mi-am abandonat dosarele risipite prin birou. Pentru o persoană care toată viața a căutat, hămesită, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe birou? Vivian se descotorosea de angajați la fel de rapid și de fără nici o remușcare, ca o persoană care-și golea coșul de gunoi. I-am făcut semn chelneriței să-mi mai aducă un pahar cu vin. Speranțele pe care le nutrisem în urmă cu cinci luni - să mă afirm ca editor la Grant, să găsesc cărți de excepție, să urc mai multe trepte în carieră - toate mi se păreau acum niște iluzii. Pe cine voiam eu să păcălesc? Eram doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Dryer se reinventase ca dublura lui Smith, epurând orice urmă a personalității proprii pentru a se strecura în mintea și sufletul unui mort. Era o lovitură de teatru remarcabilă, o mică vrăjitorie psihologică față de care creierul bietului Harry nu putea nutri decât groază și venerație. Dryer făcuse mai mult decât să copieze aspectul și atmosfera uneia dintre pânzele lui Smith, imitând tușele aspre ale cuțitului de paletă, colorația densă și stropii aruncați la întâmplare, el îl împinsese pe Smith infinitezimal mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
doi micuți au fost ascunși momentan vederii noastre. Mi-am dat seama că nu aveam nici o clipă de pierdut. În câteva secunde, autobuzul avea să se îndepărteze, iar M.F.P. să se întoarcă pe călcâie și să intre în casă. Nu nutream nici cea mai vagă intenție de a o spiona din nou (sunt lucruri care pur și simplu nu se fac) și, dacă aceasta era unica mea șansă, trebuia să acționez imediat. De dragul sănătății mintale a timidului, îndrăgostitului meu nepot, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate de jur-împrejurul casei. Aerul începe să vibreze și, o clipă mai târziu, peste chip îmi trece un vânticel ușor. Înaintez alene împreună cu cei trei însoțitori și cu câinele, nutrind gânduri absurde. Stanley ne informează că proprietatea se întinde pe mai bine de o sută de acri și mă gândesc ce simplu ar fi de adăugat alte clădiri, dacă populația de la hotelul Existența depășește capacitatea casei mari. Visez visul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o fetiță fugită de-acasă, care refuză să vorbească. Nu, nu am câtuși de puțin intenția de a le dezvălui celor doi Chowder adevărul micului nostru clan fracturat și neputincios. Nu astă-seară. Nici astă-seară și, fără îndoială, nici altcândva. Tom nutrește probabil aceleași gânduri ca și mine, căci intervine grăbit, încercând să ducă discuția în altă direcție. Începe prin a-i pune lui Honey întrebări despre slujbă. De când e învățătoare, ce a împins-o să facă meseria asta, ce părere are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-ți impui opiniile! De ce nu o arestați pe soția mea? Scoateți-o afară! Împușcați-o! Apăsați pe trăgaci! Distrugeți cartierul general al Revoluției Culturale! Exilați-l pe Kang Sheng, scăpați de mine o dată pentru totdeauna. Haide, ce mai stați, dacă nutriți atâta ură fața de mine și de tovarășa Jian Ching. Ce mai pierdeți vremea!? Precum o insectă care se aruncă singură în foc, Tan se ridică și începe să înjure. Rușine! Mao își încleștează dinții. Țigara i se frânge între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
major cade că o palmè peste obrazul meu, pleznindu-mè, e un om al datoriei plutonierul major, mie mi-a adresat acest cuvânt! că unuia care trebuie trezit la realitate, sè iau seamè cè, în ciuda sentimentelor pe care tatèl meu le nutrește pentru mine, el își va face conștiincios datoria! Pânè la capèt! Matei, trezește-te! Ieși afarè! Aici e realitatea! Hic sunt leones! Dar Matei nu mai rèspunde, ieși afarè, Matei! trèiește! Sunt vinovat! Sunt vinovat cè nu rèspund la chemare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
totuși, nu-i, oare, credința un fel de somnambulism al rațiunii de care se servește sufletul, tèinuind fațè de noi înșine planul de întoarcere la patria pierdutè de dinaintea nașterii noastre, un plan inuman și metafizic pe care, în secret, îl nutrește împotriva noastrè și a vesmântului de carne în care a fost azvârlit, neținând cont de viață noastrè de aici? Aceste gânduri nu i le împèrtèșesc lui Ilarie, mulțumindu-mè sè-l ascult ca si cum i-aș dă dreptate, dar, în sinea mea, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de ironii familiale, supărarea ei ține doar un sfert de oră, după care zâmbește cu amabilitatea ei obișnuită. Doar de aceea o și iubim cu toții pe Buni, jucăria noastră ridicolă și desuetă, ultima, singura doamnă a familiei! Bineînțeles că nu nutrim, dragi ascultători, aceleași sentimente și față de posomorâtul Daniel, care e singurul ce aude vocile imaginate de pe banchetă. * — Ce pălărie frumoasă ai, Buni! Bine că a observat În sfârșit și ea că Buni are pălării nostime totdeauna! — Pentru ce o admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]